O NOUĂ ERĂ A LUMII VRĂJITOREȘTI – recenzie DVD ANIMALE FANTASTICE ȘI UNDE LE POȚI GĂSI

TITLU ORIGINAL: Fantastic Beasts and Where to Find Them

REGIZOR: David Yates

DISTRIBUȚIE: Eddie Redmayne, Katherine Waterston, Dan Fogler, Alison Sudol, Ezra Miller, Samantha Morton, Jon Voight, Carmen Ejogo, Ron Perlman, Colin Farrell

STUDIO: Warner Bros.

ADUS ÎN ROMÂNIA DE: ProVideo

DESCRIERE: O serie de evenimente misterioase vor produce haos pe străzile New York-ului în anul 1926. Comunitatea vrăjitorească este pe punctul de a fi deconspirată. Newt Scamander ajunge în oraș la capătul unei excursii lungi în care a cercetat și salvat mai multe creaturi magice. Atunci când Jacob Kowalski, un Nu-Mag naiv, eliberează din neatenție unele dintre bestiile lui Newt, o trupă formată din cei mai atipici eroi va trebui să le recupereze înainte ca acestea să poată face vreun rău. Misiunea lor însă, îi va pune într-un conflict neprevăzut cu Forțele Întunericului.

RECENZIE:

Puține ar fi fost șansele să găsiți un potterhead mai sceptic decât mine anul trecut, înainte de premiera Fantastic Beasts. Absolut totul la noul proiect al celor de la Warner Bros. și J.K. Rowling, de la trailere și până la campania de marketing, mi s-a părut doar o strategie amărâtă de a mai stoarce un bănuț din buzunarele celor care au crescut cu Harry Potter și își doresc mai multă magie în viața lor. La film m-am dus cu așteptări foarte mici, convins fiind că n-o să-mi placă deloc, și am ieșit din sala de cinema cu lacrimi în ochi și o senzație tare plăcută de căldură înăuntrul meu. Mai trebuie să spun că am adorat fiecare secundă din Fantastic Beasts?

Sfârșitul anilor `20, cu mai bine de jumătate de secol înainte ca Harry, Ron și Hermione să înceapă cursurile la Hogwarts, Gellert Grindelwald teroriza Europa, invocând nori de furtună asupra comunității vrăjitorești din toată lumea. Între timp, în New York, o serie de evenimente ciudate coincid cu apariția pe străzile orașului a lui Newt Scamander, magizoolog englez, și a servietei sale în care adăpostește unele dintre cele mai stranii creaturi din lume. Din neatenție, câteva bestii scapă și încep să stârnească haos în metropola plină ochi de „nu-magi”, iar Newt, ajutat de noii lui prieteni americani, pornește în căutarea lor.

De unde să încep? Entuziasmul meu a atins cote astronomice atunci când noua versiune a celebrei Hedwig’s Theme a acompaniat genericul de început, care m-a răscolit pe interior și m-a făcut să suspin de nostalgie. Coloana sonoră a filmului e perfectă, adaptată poveștii ceva mai mature pe care filmul o redă atât de magistral, rămânând totuși ușor de recunoscut ca făcând parte din același univers magic ca restul seriei Harry Potter. Povestea, după cum am zis, e mai matură, mai serioasă și mult mai întunecată față de ce m-am așteptat inițial (și mai ales de la un film cu un titlu atât de lung și… ridicol), dar asta nu înseamnă că magia și umorul s-au pierdut pe drum; dimpotrivă, toate ingredientele care au făcut din franciza Potter un colos la nivel mondial sun prezente și în Fantastic Beasts, fie că vorbim despre creaturile magice din valiza lui Newt sau vrăjile familiare pe care eroii noștri le folosesc cu fiecare ocazie. Decorurile sunt fabuloase, aș îndrăzni să spun că mult mai impresionante decât cele din Harry Potter, iar atenția la detaliu pe care echipa din spatele camerelor au acordat-o fiecărui lucru mărunt este de-a dreptul impresionantă și ajută filmul să pară și mai autentic, mai plin de suflet și personalitate.

Personajele sunt… așa cum m-am așteptat, 100% „potterești”. Newt, interpretat fantastic de mult prea talentatul Eddie Redmayne, e definiția unui Hufflepuff – timid, adorabil, ușor cu capul în nori, dar mereu dispus să facă orice pentru a se asigura că persoanele (sau monștrii) la care ține nu vor păți nimic – și m-am bucurat nespus că atât personajul, cât și actorul au purtat mantia în glaben și negru cu mândrie. Dar, oricât de mult mi-ar fi plăcut de Newt, trebuie să recunosc că personajul meu (uman) preferat a fost Jacob Kowalski, încuiatul/mageamiul/nu-magul care îl acompaniază pe magizoolog în aventurile sale prin New York. În afară de charisma personală  a lui Dan Fogler, care ne-a încântat cu niște expresii și reacții uimitoare, cred că lucrul care-l face pe Jacob atât de relatable e faptul că, asemeni nouă, vede toate acele minuni pentru prima oară și nu are nicio reținere în a se minuna de varietatea de animale magice ale lui Newt sau de gama aparent infinită de lucruri care pot fi făcute cu ajutorul magiei. Mi-a plăcut enorm și de Tina (ușor înțepată la început, dar care ajunge să vadă lumea prin ochii eroului și se dă pe breazdă, asemeni lui Hermione), Queenie (delicios de excentrică și adorabil de copilăroasă), dar și de Credence (îl iubesc și mai mult pe Ezra Miller după ce l-am văzut aici) și Graves (spuneți-mi că nu sunt singurul care a observat tensiunea sexuală creepy dintre el și Credence).

Poate că vă întrebați de ce am vobit așa puțin despre creaturile magice într-o recenzie a unui film intitulat ANIMALE FANTASTICE și unde le poți găsi. Răspunsul e simplu: le dedic un paragraf doar lor. Am avut unele temeri la început, deoarece nu am crezut că Rowling și echipa de efecte speciale vor putea crea niște monstruleți care să nu pară doar niște creaturi generice, văzute în mai toate filmele fantasy, cum ar fi o nouă versiune de dragon sau cal înaripat. Din fericire, animalele lui Newt nu doar că sunt unice dpdv vizual, dar au și personalități distincte, foarte puternice. Primul pe listă și un fan favorite absolut este Nifflerul, care îl bagă de câteva ori în bucluc pe Newt din cauza dragostei sale pentru obiectele strălucitoare. Încă nu am cunoscut persoana care să fie imună la farmecele acestui mic neisprăvit drăgălaș, iar eu… vreau unul doar al meu 😀 Frank, thunderbird-ul salvat de Newt, mi-a lăsat impresia unei figuri regale, maiestuoase. Picket, micuța chestie cu aspect vegetal ce se agăța de Newt cu orice ocazie, a fost adorabilă. Erumpentul nu m-a impresionat prin design, ci prin personalitate. Și lista poate continua. Cert este că toate, dar absolut toate creaturile prezentate în film au avut ceva unic al loc care le-au făcut să iasă în evidență, fie că au apărut pe ecran un minut sau zece.

Ce urmează acum, că am revăzut filmul pentru a doua oară? Un maraton Harry Potter și Fantastic Beasts, mai mult ca sigur. Și o să citesc scenariul original al filmului, pentru că nu m-am putut abține și mi-am comandat cartea. În cazul în care încă mai aveți rețineri vizavi de Fantastic Beasts și, printr-o minune, nu ați văzut filmul încă, vă sugerez să o faceți. O să vă transporte din nou în acea lume în care imposibilul e posibil pe care am adorat-o cu toții în timp ce-i urmăream pe Harry, Ron și Hermione crescând, doar că de această dată o să fie experiența completă, fiindcă nu au trebuit scoase n scene de o importanță crucială din carte, care vor da naștere unor inconsistențe majore pe parcurs.

Nu mă pot gândi la un cuvânt care să descrie filmul mai bine det „perfect”. Pentru mine, cel care și-a petrecut o bună perioadă din viață așteptând următorul roman sau film din seria Harry Potter și care a plâns în sala de cinema în timpul părții a doua din Deathly Hallows, a fost tot ce mi-am putut dori: magic, întunecat, matur, amuzant, emoționant, un prequel pe măsura unei serii extraordinare.

Animale fantastice și unde le poți găsi este disponibil în format Blu-Ray, Blu-Ray 3D, Blu-Ray 4K și DVD, distribuit de ProVideo.

RATING

NOUTĂȚI EDITORIALE NEMIRA APRILIE 2017

Luna aprilie aduce multe surprize pentru super-cititorii Nemira cu noutăți în colecțiile Nautilus & YA.

Contact, de Carl Sagan, revine în colecţia Nautilus. Carl Sagan este unul din cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă, care şi-a trăit viaţa împărtăşind şi altora fascinanţia sa pentru spaţiu, viitor şi necunoscut. În singurul său roman pune sub lupă știința, religia și politica, elemente care definesc societatea, dar mai ales relația dintre ele, privind și spre rolul lor din viitor. Un clasic modern al literaturii SF, Contact etalează un talent ieșit din comun.

Trilogia Omul Arămiu, de Robin Hobb, ajunge la final, iar acest capitol din aventurile lui Fitz se încheie în Destinul bufonului. Bufonul i-a prezis că-și va sfârși zilele pe insula gheții, iar Fitz, știindu-i previziunea, plănuiește să-și schimbe viitorul. Numai că destinul nu e ușor de sfidat.

Le reamintim cititorilor că Robin Hobb va vorbi cu noi live prin skype la ediţia din 24 aprilie a Serilor Nautilus.

Cartea de debut al lui Joe Abercrombie, Tăişul sabiei, revine într-o nouă ediţie în colecţia Nautilus. Un fantasy întunecat şi violent, plin de războaie şi intrigi, într-o lume colorată în nuanţe de gri, cu eroi care nu urmează tiparele clasice.

Femei periculoase vol. 2 continuă antologia coordonată George R.R. Martin şi a lui Garden Dozois. Cititorii vor descoperi câteva invitații în alte universuri irezistibile, în care se vor întâlni cu jocuri pe viață și pe moarte, creaturi misterioase, ființe supraomenești și spații înșelătoare. Tot în acest volum se regăsesc povestirea Dianei Gabaldon din universul Outlander şi cea a lui George R.R. Martin, care ne poartă în istoria Celor Şapte Regate.

Seria de autor Philip K. Dick continuă cu o nouă ediţie a romanului cyberpunk care a stat la baza filmului-cult Blade Runner: Visează androizii oi electrice?. Cartea a fost nominalizată la Premiile Nebula în 1968 și descrie un viitor postapocaliptic în care multe specii au dispărut, iar androizii sunt atât de umani încât au devenit interzişi. Rick Deckard are misiunea de a-i descoperi pe cei falși. Numai că ei ripostează…

În colecţia Young Adult cititorii vor descoperi un nou roman captivant: Cruzimea, de Scott Bergstrom. O carte plină de acţiune, adrenalină şi mister. După răpirea tatălui ei, tânăra Gwendolyn Bloom pornește într-o călătorie neașteptată, care devine o misiune periculoasă. Luându-și altă identitate, coboară în infernul ascuns al criminalilor, al spionilor și al minților diabolice din Europa.

DRAGONI, VIKINGI ȘI AVENTURI HAZLII – recenzie CUM SĂ-ȚI DRESEZI DRAGONUL, de Cressida Cowell

TITLU: Cum să-ți dresezi dragonul (Cum să-ți dresezi dragonul #1)

AUTOR: Cressida Cowell

PUBLICAT DE: Editura Nemira (imprintul Nemi)

DESCRIERE: Sughiț Strașnicul Stavrid al III-lea, formidabil luptător cu sabia și îmblânzitor de dragoni, a fost cel mai mare Erou Viking care a existat vreodată. Va putea să treacă Sughiț de Programul de Inițiere într-ale Dragonilor cu un dragon știrb și să se lupte cu Dragonus Maritimus Giganticus Maximus înainte că acesta să devoreze toți vikingii de pe Insula Tontului? E timpul ca Sughiț să învețe să fie un adevărat Erou.

RECENZIE:

Dragonii. Aceste făpturi de basm întâlnite în legendele din toată lumea – fie că vorbim de șopârlele înaripate și scuipătoare de flăcări specifice occidentului sau de șerpii uriași și înțelepți ai orientului – au fost mereu preferații mei. Pe când alți copii își doreau mașini scumpe sau alte minuni tehnologice, eu nu voiam decât să am propriul meu dragon alături de care să călătoresc prin toată lumea, traversând globul din înaltul cerului, și care să poată incinera pe oricine îmi greșea (aveam o imaginație cam morbidă, știu). Cum nu am reușit niciodată să găsesc unul, m-am văzut nevoit să trișez puțin și să mă „împrietenesc” cu dragonii din cărți și filme. Dintre toate reptilele mitologice pe care le-am întâlnit de-a lungul anilor, niciuna nu a reușit să aibă același impact asupra mea cum a avut Toothless din How To Train Your Dragon, singurele animații pe care le-aș revedea de zeci, sute, mii de ori și tot nu m-aș plictisi. Când am aflat că editura Nemira urma să pulbice seria care a stat la bazele celor două filme cu Hiccup și Toothless, am fost în culmea fericirii și am devorat primul volum în câteva ore.

Vikingii de pe Insula Tontului îmblânzesc dragoni de generații, folosindu-i pentru tot felul de treburi. Sughiț este fiul conducătorului clanului Huliganilor, Stoic Mătăhălosus, și majoritatea îl consideră o dezamăgire doar pentru că nu e un pachet de mușchi fără creier precum restul „prietenilor” săi. În fiecare an, o nouă generație de viitori Eroi trebuie să-și prindă și îmblânzească singuri dragonii, iar Sughiț, din cauza unor evenimente scăpate de sub control, se trezește că a pus mâna pe un exemplar din cea mai banală specie de dragoni din câte există, unde mai pui că acesta este și incredibil de micuț și… știrb. De-a lungul cărții, Sughiț va încerca tot felul de metode, una mai haioasă și mai disperată decât cealaltă, pentru a-l dresa pe Știrb, astfel încât să nu se facă de râs în timpul competiției din Joia lui Thor, atunci când dragonii tuturor Eroilor în devenire vor concura pentru a-și demonstra abilitățile.

Cum să-ți dresezi dragonul a fost… minunată, adorabilă, haioasă, plină de învățăminte și cu o droaie de ilustrații care vor stârni hohote de râs. Dacă vă așteptați (sau sperați) să întâlniți aceleași personaje și situații la limita posibilului ca în animațiile de la DreamWorks, vă spun de pe acum că nu este cazul. Singurele similarități între carte și film sunt combinația de vikingi și dragoni și unele nume; în rest, totul se desfășoară foarte, foarte diferit. Cred că e pentru prima oară când mă bucur că filmele și-au permis să se depărteze de sursa de inspirație și să ne ofere o poveste mult mai sofisticată, pentru toate vârstele, cu o distribuție fantastică în fruntea căreia se află Toothles, unul dintre cele mai expresive și minunat conturate personaje din istoria animațiilor. Dar și cartea Cressidei Cowell e impresionantă, reușind să încorporeze o grămadă de învățăminte, limbaj simplu și foarte colorat, desene aproape ca niște caricaturi ale celor descrise și sarcasm cu carul într-un volum care mi-aș fi dorit să nu se termine așa repede.

Cartea e un carusel de situații exagerate și din cale-afară de haioase. De la început, când facem cunoștință cu Sughiț, un tânăr viking destul de ciudățel, care pune mai mult preț pe abordarea intelectuală a unei probleme (spre deosebire de restul brutelor de pe Insula Tontului, pentru care nu există rezolvare mai bună decât folosirea forței), e limpede că următoarele 200 de pagini vor fi pline de aventuri puțin mai atipice față de cele cu care suntem obișnuiți din poveștile copilăriei. Un lucru la care nu m-am așteptat a fost pericolul presărat de-a lungul poveștii; cu toate că, dacă e să stau bine să mă gândesc, nu e prea plauzibil să ai o carte despre vikingi și dragoni în care să nu existe chiar nicio situație ceva mai violentă. 

Personajele sunt tare colorate, aproape diametral opuse față de ce te-ai aștepta să găsești pe o insulă plină de Eroi vikingi. Nume ridicole precum Sughiț Strașnicul Stavrid al III-lea, Piciordepeşte, Râtmucos sau Sufludecâine contrastează cu personalitățile vulcanice ale matahalelor vikinge, iar dragonii precum Ştirbul, Vaca-groazei, Suflul-salamandrei ori Moartea-violet reușesc fie să bage spaima în sufletele dușmanilor, fie să-i facă să moară de râs. Sughiț cred că se aseamănă cel mai mult cu omologul lui animat: e fragil ca un pai, rușinea clanului Huliganilor Păroşi, vikingul cu cel mai puțin potențial de a deveni un Erou, dar și singura persoană de pe Insula Tontului care gândește înainte să se arunce cu capul înainte într-o situație periculoasă și, la sfârșitul zilei, reușește să salveze ziua. Spre deosebire de Sughiț, dragonul său, Știrbul, e total diferit față de Toothless și, la început, mi s-a părut extrem de enervant, mai ales că se comporta absolut oribil cu bietul Sughiț. Spre sfârșit, atunci când  a avut a change of heart, a devenit muuult mai simpatic. Singura asemănare cu dragonul Furia Nopții din filmele animate pe care am găsit-o a fost dpdv al personalității: ambele reptile zburătoare au niște personalități foarte puternice, deși diferite – în vreme ce Știrbul e arogant și încrezut, comod și plin de tot felul de idei despre supremația dragonilor față de oameni, Toothless e altruist, prietenos și eroic. 

Deși nu e corect să tot compar cartea cu filmul, pentru că prezintă două povești total diferite, mi-e tare greu să las în urmă nostalgia, respectul și admirația ce mă leagă de animațiile How To Train Your Dragon. Da, prefer filmele, însă cartea Cum să-ți dresezi dragonul mi-a încălzit sufletul – care a devenit un mini-ghețar după ce am citit… altceva (cred că o să revin asupra subiectului săptămâna viitoare, dar nu promit) – timp de câteva ore încântătoare, m-a făcut să râd cum nu am mai făcut-o de mult și să-mi doresc să plec imediat într-o scurtă excursie, căutând cel mai apropiat cuib de dragoni și șterpelind unul pentru mine, pe care să-l dresez folosind metoda lui Sughiț.

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul trimis!

RATING

NOUTĂȚI PROVIDEO APRILIE 2017

Iepurașul de Paște se poate dovedi prietenul cel mai bun al oricărui cinefil cu puțin ajutor din partea echipei ProVideo. Două super-filme abia așteaptă să le adăugați luna aceasta în colecția personală!

MOANA – VAIANA

Pregătește-te să pornești într-o aventură fascinantă pe frumoasa insulă Motunui împreună cu Vaiana și Maui! Cu două milenii în urmă, Moana, o navigatoare înnăscută, pornește în căutarea unei insule legendare din Oceania. Călătoria i-l va scoate în cale pe semizeul Maui, care o va ajuta să traverseze oceanul dezlănțuit, într-o extraordinară aventură plină de experiențe neobișnuite. Miza este și ea ieșită din comun: ceea ce găsește pe insulă ar putea-o ajuta pe Moana să-și salveze familia. În regia lui Ron Clements şi John Musker, filmul de animaţie este inspirat din legendele populare în culturile din Oceania.

Regie: Ron Clements, John Musker

Distribuție: Auli’i Cravalho, Dwayne Johnson, Jemaine Clement, Nicole Scherzinger, Alan Tudyk

Gen: Animatie, Aventuri

Format: DVD

*Fiecare DVD Vaiana conține un voucher cu un cod de 25% reducere pentru orice comandă de seturi Lego® Disney Vaiana pe site-ul Clevertoys.

ROGUE ONE: A STAR WARS STORY – ROGUE ONE: O POVESTE STAR WARS

Jyn Erso, o mercenară a Rebeliunii, este pe punctul de a primi cea mai mare provocare din viața ei, când Mon Mothma o va trimite să fure planurile din Death Star. Cu ajutorul Rebelilor, un maestru spadasin și forțele non-aliate, Jyn va realiza că a intrat în ceva mult mai greu decât credea la începutul misiunii. Filmul ne va arăta o nouă parte a francizei Războiul Stelelor în același univers, dar văzut din altă perspectivă decât cea cu care ne-am obișnuit până acum.

Regie: Gareth Edwards

Distribuție: Mads Mikkelsen, Forest Whitaker, Felicity Jones, Diego Luna, Alan Tudyk

Gen: Acțiune, Aventuri, SF

Format: DVD, Blu-Ray

*Fiecare DVD Rogue One: O poveste Star Wars conține un voucher cu un cod de 25% reducere pentru orice comandă de seturi Lego® Disney Star Wars pe site-ul Clevertoys.

*Cu ocazia lansării noului film Star Wars, pe site-ul ProVideo veți găsi și un pachet special pentru fani, cu un tricou Star Wars original cadou.

BUN VENIT ÎN WALHALLA! – recenzie SABIA VERII, de Rick Riordan

TITLU: Sabia verii (Magnus Chase și zeii din Asgard #1)

AUTOR: Rick Riordan

PUBLICAT DE: Editura Arthur

DESCRIERE: Dacă trăiești pe străzi, ai niște rude urâcioase și crezi că soarta te-a pus deja în fața celor mai grele încercări, nu-ți pierde speranța: poți afla oricând că ești odrasla unui zeu nordic. De fapt, chiar dacă ai o viață absolut obișnuită, poți afla că tatăl tău își trăiește veșnicia în Asgard și că tu ai șanse bunicele să mănânci la masa războinicilor din Walhalla. Cam așa a fost și viața lui Magnus Chase după ce a rămas orfan. Adaugă la asta un uriaș al focului și Nouă Lumi prin care te aventurezi însoțit de un pitic, un elf și o walkirie renegată și ai în față una dintre cele mai captivante aventuri semnate de Rick Riordan.

RECENZIE:

Cunoscut pentru seriile sale în care zei și tot felul de creaturi ciudate și înspăimântătoare din mitologia greco-romană, dar și din cea egipteană, sunt aduși în atenția publicului tânăr cu ajutorul unor eroi atipici și de cele mai multe ori sarcastici, Rick Riordan a decis că a venit momentul să se aventureze pe tărâmuri ceva mai… friguroase, astfel încât noua sa trilogie se învârte în jurul ființelor cu puteri inimaginabile din folclorul scandinav. Thor, Loki, Odin, valkirii, elfi și spiriduși, țapi vorbitori și lupi care aduc sfârșitul lumii – celebrul Ragnarok, partide periculoase de pescuit și expediții pe tărâmuri fabuloase, toate acestea și multe altele le veți întâlni în Sabia verii, primul volum din Magnus Chase și zeii din Asgard.

După ce și-a petrecut ultimii doi ani pe străzi ca urmare a morții brutale a mamei sale, Magnus Chase se trezește prins în inima unei furtuni de neînțeles: află de la unchiul său de existența unei comori ascunse pe fundul râului Boston și că el este singurul care o poate recupera, luptă împotriva unei arătări de foc și reușește să o omoare, murind la rândul lui în proces și ajungând în Hotelul Walhalla, renăscut sub forma unui einherjar, un soi de războinic strigoi, care se va pregăti zi și noapte pentru venirea Ragnarokului. Odată ajuns acolo, Magnus află că tatăl său este nimeni altul decât Frey, zeul verii și al prosperității, și că destinul lui este legat de o profeție care prevestește eliberarea lupului Fenris din închisoarea ce l-a ținut captiv timp de nenumărate secole și stârnirea Apocalipsei vikinge.

Romanele lui Rick Riordan nu contenesc să mă surprindă prin complexitatea subiectelor abordate, chiar dacă la o primă privire nu par chiar atât de impresionante, și prin modalitățile ingenioase prin care autorul se folosește de diferite povești și legende din toate colțurile lumii pentru a da naștere unui univers ingenios, unic și extrem de ofertant, despre care am convingerea că ar fi interconectat, în special acum că am citit ultimul volum din Cronicile familiei Kane la sfârșitul căruia ne-a fost oferit un indiciu foarte promițător din acest punct de vedere – sper că, atunci când se va hotărî să „abandoneze” poveștile middle-grade ce se învârt în jurul zeilor, Riordan își va aduna toți eroii într-un singur roman gigantic, de 700-800 de pagini. Dar să ne întoarcem la valkiriile noastre 😀 Sabia verii mi s-a părut o nouă reușită din acest punct de vedere, de-a lungul cărții, pe lângă nenumărate „lecții” de mitologie nordcă absolut fascinante, fiind atinse mai multe subiecte considerate delicate, poate chiar prea mature pentru publicul țintă al romanului, cum ar fi căsătoriile aranjate sau familiile tradiționaliste și impactul pe care modul învechit de a gândi al acestora îl au asupra viitorului copiilor.

Acțiunea e un alt atuu de-al lui Riordan, autorul știind cum să o dozeze la milimetru astfel încât niciodată să nu lase impresia că narațiunea ar bate pasul pe loc. Din acest motiv, Sabia verii se citește foarte ușor, iar interesul în legătură cu ce urmează să se întâmple este mereu la cote alarmant de mari. Iar modurile în care mitologia specifică fiecărei regiuni este întrețesută cu un peisaj modern va fi întotdeauna minunat de descoperit. A fost un deliciu să descopăr cele câteva referințe la filmele Marvel cu Thor care, spre deosebire de momentul… grețos din Doamna de la Miezul Nopții când personajele au o discuție înflăcărată despre care membru al Răzbunătorilor este cel mai arătos, s-au potrivit de minune contextului și m-au făcut să râd cu lacrimi. Imprevizibilitatea acțiunii, dar și numeroasele scene grafice și destul de violente, au fost și ele niște adiții binevenite, fiindcă au făcut întregul roman să pară ceva mai mult decât o carte middle-grade.

Personajele, deși extrem de simpatice și bine conturate, au reprezentat pentru mine cea mai mare bilă neagră a romanului. Magnus, Blitz, Hearth, Sam și restul și-au jucat foarte bine rolurile, făcându-mă să-mi pese de ei aproape instant, dar au fost mult prea asemănători cu protagoniștii din Cronicile familiei Kane (și din Percy Jackson și Olimpienii, dacă e să mă iau după recenziile de pe Goodreads ale seriei): Magnus e același erou incredibil de sarcastic, a cărui familie are o relație mai mult decât specială cu o anumită adunătură de zei; Blitz și Hearth sunt aghiotanții non-umani care îl ajută pe erou cu o droaie de informații utile despre noua lume în care s-a trezit transportat, iar Sam e tipa care ascunde un secret rușinos, privită cu dispreț de restul comunității. Până și zeii asgardieni mi s-au părut doar niște copii ale divinităților egiptene pe care le-am întâlnit în trilogia narată din perspectivele fraților Kane. Din nou, nu spun că nu mi-ar fi plăcut personajele cărții, dar cred că Sabia verii ar fi fost mult, mult mai bună dacă autorul și-ar fi dat puțin silința să se îndepărteze de aceleași tipuri de personalități pe care le-a folosit deja de atâtea ori. Singurul personaj care mi s-a părut cu adevărat unic a fost Jack, dar nu pot vorbi despre el fără să dau câteva spoilere masive.

Dacă sunteți fani ai mitologiei scandinave și v-ați dorit de ani de zile să citiți o poveste care să o prezinte în toată gloria ei, Magnus Chase și zeii din Asgard e seria pe care o căutați. Are de toate, de la glume extrem de bine gândite și până la momente care-ți taie răsuflarea. Tot ce mai rămâne de făcut acum e să așteptăm volumul următor, Ciocanul lui Thor, care se anunță explosiv.

Mulțumesc grupului editorial Art pentru exemplarul trimis!

RATING