RĂZBOIUL ESTE PACE, LIBERTATEA ESTE SCLAVIE, IGNORANȚA ESTE PUTERE

TITLU: O mie nouă sute optzeci și patru

AUTOR: George Orwell

PUBLICAT DE: Editura Polirom

DESCRIERE: Winston Smith este un personaj oarecare: el urăste, iubește și muncește ca orice alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul că trăiește într-o lume infernală, în care a urî, a iubi sau a munci sînt venite dintr-un efort supraomenesc al fiecărei clipe. Romanul O mie nouă sute optzeci și patru descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomica, sediul unui regim totalitar în care orice logică pare să fi fost abolită. Execuțiile fără rost, disparițiile peste noapte au devenit un lucru firesc. Trecutul este rescris mereu spre a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorbă”, o limbă robotizată, care completează imaginea de lume ordonată „științific” după voința Fratelui cel Mare, care spune că „războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranța este putere”.

RECENZIE:

Mi-am dorit de multă vreme să citesc ceva de la George Orwell deoarece, din recenziile cărților sale, am rămas cu impresia că este acel gen de scriitor asupra căruia majoritatea cititorilor au căzut de acord că se află într-o altă ligă, net superioară, față de ceilalți. Prin amabilitatea librăriei online Libris, am ajuns să parcurg impresionanta distopie O mie nouă sute optzeci și patru – una dintre cele mai cunoscute cărți ale autorului britanic.

Cred că aceasta este cea mai dificilă recenzie cu care m-am confruntat până acum. Încerc de ore bune să-mi adun cuvintele pentru a-mi exprima cât mai bine sentimentele față de O mie nouă sute optzeci și patru și sper să nu o dau în bară pentru că, fără doar și poate, viitorul sumbru descris de Orwell se află în topul preferințelor mele din toate timpurile.

La început, nu am fost chiar atât de impresionat de roman. A fost nevoie de puțin peste 50 de pagini și un citat („Aici se scot ziare de aruncat la gunoi, în care nu găsești aproape nimic altceva decît sport, crime și horoscopuri, se produc povestioare senzaționale de doi bani, filme numai despre sex și cîntece sentimentale compuse exclusiv prin mijloace mecanice […]”) ca să realizez cu adevărat ce fel de comoară țin în mână.

Lumea imaginată de Orwell este un adevărat coșmar, în care nimic nu este mai important decât credința în Fratele cel Mare și Partid, unde trecutul nu are nicio importanță deoarece poate fi șters din istorie la orice oră, iar viețile oamenilor nu mai reprezintă absolut nimic, ei fiind doar niște unelte fără valoare în ochii celor aflați la conducere; niște unelte de care se pot debarasa oricând.

Mi s-a părut incredibil felul în care societatea prezentată în carte se aseamănă cu cea din zilele noastre. Firește, totul este o exagerare și nu cred că o să se ajungă vreodată ca oamenii să-și piardă dreptul la opinie (că pot fi cumpărați pentru a susține ceva în care nu cred e deja altă poveste), dar mă tem că, încetul cu încetul, ne îndreptăm spre viitorul de care lui Orwell îi era atât de teamă. Ce mai? Fraza care mi-a captat atenția descrie perfect vremurile în care trăim, de aceea a și avut un impact atât de puternic asupra mea. Este de-a dreptul uluitor cum acele cuvinte scrise în 1949 rezonează într-atât cu lumea în care trăim, la mai mult de 50 de ani de la publicarea romanului.

Personajele romanului sunt excelent conturate, în special Winston Smith, protagonistul. Evoluția lui de-a lungul cărții este remarcabilă, am adorat tot ce a ținut de trecutul acestuia și, poate cel mai important, mi-a plăcut extrem de mult că a fost plin de tot felul de defecte. Acestea, în loc să-l tragă în jos și să-l transforme într-o persoană detestabilă, l-au făcut mult mai uman, o trăsătură deloc de neglijat într-o mare de marionete lipsite de personalitate. Am simpatizat cu el chiar și în momentele în care se gândea cum să-i crape țeasta cuiva sau când promitea, fără să clipească, să otrăvească persoane inocente doar pentru a satisface nevoile unui grup secret.

O mie nouă sute optzeci și patru este un roman superb, care nu-ți permite să te gândești la altceva cât timp îl citești și pentru care ai nevoie de răbdare și dedicație. Deși stilul lui Orwell nu este în niciun caz greoi, cartea abundă în descrieri, avâd foarte puțin dialog și tocmai din această cauză se citește ceva mai încet (cel puțin așa am pățit eu). Dar se merită!

Mulțumesc librărieri online Libris pentru acest roman pur și simplu memorabil! Vă invit și pe voi să descoperiți multitudinea de cărți – atât în română, cât și în engleză – care se află la doar un click distanță de bibliotecile voastre. Ca bonus, pe site găsiți zilnic fel de fel de oferte și reduceri, iar transportul este gratuit!

DAIMONI, URȘI ȘI VRĂJITOARE

TITLU: Luminile Nordului (Materiile întunecate #1)

AUTOR: Philip Pullman

PUBLICAT DE: Editura Arthur

DESCRIERE: O lume în care sufletul oamenilor se află în afara corpului, o lume populată de vrăjitoare, urși cu armură și în care o substanță misterioasă, numită Praf, îi uimește pe unii și îi înspăimântă pe alții – acesta este universul Lyrei Belacqua, eroina Luminilor Nordului. Fata pornește la doar unsprezece ani în cea mai mare aventură a vieții sale, spre tărâmul întunecat și magic al Nordului, ca să-l salveze pe Roger, cel mai bun prieten al ei. Fără știrea Lyrei însă, rolul pe care-l are de jucat e mai mare de-atât: călătoria ei devine poveste și povestea legendă, pentru că, de deciziile pe care le va lua, depinde însăși soarta lumii.

RECENZIE:

Am avut nevoie de aproape o săptămână pentru a-mi aduna gândurile legate de primul volum al trilogiei Materiile întunecate și a le concentra sub forma unei recenzii. Încă nu știu sigur dacă sunt pregătit pentru această sarcină, deoarece am adorat romanul lui Philip Pullman și mi-e teamă ca nu cumva să ratez unele aspecte importante ale acestuia încercând să aștern totul într-un document.

Continuarea vă așteaptă la un simplu click pe imaginea de mai jos  😀

PROVOCAREA LUI RICO ȘI OSKAR

TITLU: Rico și Oskar. Umbrele misterioase (Rico și Oskar #1)

AUTOR: Andreas Steinhöfel

PUBLICAT DE: Editura All

DESCRIERE: Rico este un puști obișnuit. Asta dacă nu băgăm în seamă problemele lui atunci când trebuie să decidă care e stânga și care e dreapta și alte câteva chestii simple. Din cauza asta, toată lumea îl consideră un puști „misterios dotat”. Când se întâlnește cu Oskar, un puștiulică superdotat care umblă întotdeauna cu o cască de motociclist pe cap, viața devine deodată foarte frumos colorată. Nu pentru multă vreme, fiindcă un mare necaz îi pândește. Iar de modul în care o să rezolve Rico problema depinde însăși viața lui Oskar. Cum o să se descurce un puști care nu se pricepe prea bine să socotească?

RECENZIE:

Am acceptat cu mare drag propunerea Editurii All, și anume aceea de a citi romanul Rico și Oskar. Umbrele misterioase, a-i face o recenzie și a scrie un mic articol despre importanța unei prietenii între persoanele diferite.

Rico este un băiat special, un „copil misterios dotat” cum îi place lui să se prezinte, și asta pentru că lucrurile pe care noi le considerăm banale îi dau bătăi de cap. Într-o zi, Rico găsește o macaroană și, încercând să descopere de unde provine aceasta, îl întâlnește pe Oskar, un băiat „supradotat”, opusul lui din toate punctele de vedere. Cei doi devin rapid amici, însă prietenia lor e pusă la grea încercare de Mister 2000, un personaj misterios care își „câștigă” existența din recompensele primite în schimbul copiilor pe care îi răpește.

Încă de la început l-am îndrăgit pe Rico. În ciuda problemei sale (pentru care multe personaje îi fac viața și mai grea), Rico a găsit tăria de a face haz de necaz și uneori gândește ca un adult. Am găsit foarte amuzante și originale părțile în care acesta diseca un cuvânt mai greoi astfel încât să fie pe înțelesul lui. Cartea este scrisă în totalitate din perspectiva sa, ca un fel de jurnal, la persoana I și am fost încântat să descopăr cât de fermecătoare pot fi aventurile unui copil atunci când el le și relatează. Într-un fel, mi-a amintit de copilăria mea și de jocurile pe care le inventam constant împreună cu prietenii, care aveau sens numai pentru noi.

Al doilea personaj important al poveștii este Oskar, doar că acesta nu apare decât foarte puțin în carte și din acest motiv am simțit că nu l-am cunoscut suficient încât să mă atașez de el. Mi-ar fi plăcut câteva capitole scrise din perspectiva lui, mai ales că trece printr-o experiență palpitantă; înțeleg că romanul este, într-un fel, tema de vacanță a lui Rico și că e firesc să petrecem majoritatea timpului cu el, dar personalitatea lui Oskar nu a ieșit mai deloc în evidență tocmai din această cauză și cred cu tărie că autorul a ratat o oportunitate de a ne face cunoștință cu două personaje hazlii și adorabile.

Un punct forte al cărții este acțiunea. Autorul, folosindu-se de vocea lui Rico, descrie totul într-un mod cât se poate de amuzant și pe înțelesul tuturor și, în ciuda unui șir de evenimente destul de serioase prin care personajele trebuie să treacă, se păstrează acel ton voios și lipsit de griji specific copilăriei.

Rico și Oskar. Umbrele misterioase este o lectură amuzantă, ușor de parcurs, potrivită în special pentru cei mici, dar pe care o vor savura și cei mari. Mulțumesc Editurii All pentru această carte specială!

RATING: 7/10

PROVOCAREA:

Rico și Oskar sunt două firi diametral opuse, dar, împreună, fac o echipă pe cinste! Prietenia lor a avut începuturi timide, asta datorită caracterelor atât de diferite ale băieților, însă evoluează plăcut de-a lungul cărții, Rico și Oskar devenind prieteni la cataramă până la sfârșitul acestei prime aventuri ale celor doi.

Citind romanul lui Andreas Steinhöfel, e imposibil să nu remarci cât de bine se completează personalitățile celor două personaje principale. Spre sfârșit, atunci când situația devine extrem de periculoasă, Rico și Oskar reușesc să se ajute reciproc și, astfel, ies victorioși din toată nebunia.

Țin minte că în generală și în liceu primeam des un subiect asemănător pe care să dezvoltăm o compunere sau un eseu. Mereu când vedeam „importanța unei prietenii între persoane diferite” mă gândeam la același lucru: doi oameni care se diferențiază din mai multe puncte de vedere se pot ajuta reciproc să descopere lucrui pe care, în alt contex, nu s-ar încumeta să le încerce.

Să zicem că unuia îi place foarte mult să citească, iar celălalt a avut o experiență de coșmar cu profesorii de română din școală și crede că tot ce ține de cărți este sinonim cu plictiseala absolută. Poate că prietenul cititor găsește modalități prin care să îl împingă pe celălalt spre minunata lume a cărților.

Un alt exemplu care îmi vine în minte este cel al modurilor de gândire diferite. Atunci când prietenii tăi sunt mereu de acord cu ceea ce spui poate deveni plictisitor să începi o discuție cu ei, pentru că vei ști de la început rezultatul. Dar, dacă unul dintre ei are un alt punct de vedere, acea discuție plictisitoare se animă și, în cazurile în care nu se transformă într-un lucru extrem de iritant, cu siguranță va deveni ceva mai interesantă.

Există numeroase modalități prin care niște firi diferite se pot ajuta și tocmai din acest motiv cred că e important ca în lume să existe mai multe prietenii între persoane cu hobby-uri, personalități și feluri de a privi lumea cât mai variate.