BUN VENIT ÎN WALHALLA! – recenzie SABIA VERII, de Rick Riordan

TITLU: Sabia verii (Magnus Chase și zeii din Asgard #1)

AUTOR: Rick Riordan

PUBLICAT DE: Editura Arthur

DESCRIERE: Dacă trăiești pe străzi, ai niște rude urâcioase și crezi că soarta te-a pus deja în fața celor mai grele încercări, nu-ți pierde speranța: poți afla oricând că ești odrasla unui zeu nordic. De fapt, chiar dacă ai o viață absolut obișnuită, poți afla că tatăl tău își trăiește veșnicia în Asgard și că tu ai șanse bunicele să mănânci la masa războinicilor din Walhalla. Cam așa a fost și viața lui Magnus Chase după ce a rămas orfan. Adaugă la asta un uriaș al focului și Nouă Lumi prin care te aventurezi însoțit de un pitic, un elf și o walkirie renegată și ai în față una dintre cele mai captivante aventuri semnate de Rick Riordan.

RECENZIE:

Cunoscut pentru seriile sale în care zei și tot felul de creaturi ciudate și înspăimântătoare din mitologia greco-romană, dar și din cea egipteană, sunt aduși în atenția publicului tânăr cu ajutorul unor eroi atipici și de cele mai multe ori sarcastici, Rick Riordan a decis că a venit momentul să se aventureze pe tărâmuri ceva mai… friguroase, astfel încât noua sa trilogie se învârte în jurul ființelor cu puteri inimaginabile din folclorul scandinav. Thor, Loki, Odin, valkirii, elfi și spiriduși, țapi vorbitori și lupi care aduc sfârșitul lumii – celebrul Ragnarok, partide periculoase de pescuit și expediții pe tărâmuri fabuloase, toate acestea și multe altele le veți întâlni în Sabia verii, primul volum din Magnus Chase și zeii din Asgard.

După ce și-a petrecut ultimii doi ani pe străzi ca urmare a morții brutale a mamei sale, Magnus Chase se trezește prins în inima unei furtuni de neînțeles: află de la unchiul său de existența unei comori ascunse pe fundul râului Boston și că el este singurul care o poate recupera, luptă împotriva unei arătări de foc și reușește să o omoare, murind la rândul lui în proces și ajungând în Hotelul Walhalla, renăscut sub forma unui einherjar, un soi de războinic strigoi, care se va pregăti zi și noapte pentru venirea Ragnarokului. Odată ajuns acolo, Magnus află că tatăl său este nimeni altul decât Frey, zeul verii și al prosperității, și că destinul lui este legat de o profeție care prevestește eliberarea lupului Fenris din închisoarea ce l-a ținut captiv timp de nenumărate secole și stârnirea Apocalipsei vikinge.

Romanele lui Rick Riordan nu contenesc să mă surprindă prin complexitatea subiectelor abordate, chiar dacă la o primă privire nu par chiar atât de impresionante, și prin modalitățile ingenioase prin care autorul se folosește de diferite povești și legende din toate colțurile lumii pentru a da naștere unui univers ingenios, unic și extrem de ofertant, despre care am convingerea că ar fi interconectat, în special acum că am citit ultimul volum din Cronicile familiei Kane la sfârșitul căruia ne-a fost oferit un indiciu foarte promițător din acest punct de vedere – sper că, atunci când se va hotărî să „abandoneze” poveștile middle-grade ce se învârt în jurul zeilor, Riordan își va aduna toți eroii într-un singur roman gigantic, de 700-800 de pagini. Dar să ne întoarcem la valkiriile noastre 😀 Sabia verii mi s-a părut o nouă reușită din acest punct de vedere, de-a lungul cărții, pe lângă nenumărate „lecții” de mitologie nordcă absolut fascinante, fiind atinse mai multe subiecte considerate delicate, poate chiar prea mature pentru publicul țintă al romanului, cum ar fi căsătoriile aranjate sau familiile tradiționaliste și impactul pe care modul învechit de a gândi al acestora îl au asupra viitorului copiilor.

Acțiunea e un alt atuu de-al lui Riordan, autorul știind cum să o dozeze la milimetru astfel încât niciodată să nu lase impresia că narațiunea ar bate pasul pe loc. Din acest motiv, Sabia verii se citește foarte ușor, iar interesul în legătură cu ce urmează să se întâmple este mereu la cote alarmant de mari. Iar modurile în care mitologia specifică fiecărei regiuni este întrețesută cu un peisaj modern va fi întotdeauna minunat de descoperit. A fost un deliciu să descopăr cele câteva referințe la filmele Marvel cu Thor care, spre deosebire de momentul… grețos din Doamna de la Miezul Nopții când personajele au o discuție înflăcărată despre care membru al Răzbunătorilor este cel mai arătos, s-au potrivit de minune contextului și m-au făcut să râd cu lacrimi. Imprevizibilitatea acțiunii, dar și numeroasele scene grafice și destul de violente, au fost și ele niște adiții binevenite, fiindcă au făcut întregul roman să pară ceva mai mult decât o carte middle-grade.

Personajele, deși extrem de simpatice și bine conturate, au reprezentat pentru mine cea mai mare bilă neagră a romanului. Magnus, Blitz, Hearth, Sam și restul și-au jucat foarte bine rolurile, făcându-mă să-mi pese de ei aproape instant, dar au fost mult prea asemănători cu protagoniștii din Cronicile familiei Kane (și din Percy Jackson și Olimpienii, dacă e să mă iau după recenziile de pe Goodreads ale seriei): Magnus e același erou incredibil de sarcastic, a cărui familie are o relație mai mult decât specială cu o anumită adunătură de zei; Blitz și Hearth sunt aghiotanții non-umani care îl ajută pe erou cu o droaie de informații utile despre noua lume în care s-a trezit transportat, iar Sam e tipa care ascunde un secret rușinos, privită cu dispreț de restul comunității. Până și zeii asgardieni mi s-au părut doar niște copii ale divinităților egiptene pe care le-am întâlnit în trilogia narată din perspectivele fraților Kane. Din nou, nu spun că nu mi-ar fi plăcut personajele cărții, dar cred că Sabia verii ar fi fost mult, mult mai bună dacă autorul și-ar fi dat puțin silința să se îndepărteze de aceleași tipuri de personalități pe care le-a folosit deja de atâtea ori. Singurul personaj care mi s-a părut cu adevărat unic a fost Jack, dar nu pot vorbi despre el fără să dau câteva spoilere masive.

Dacă sunteți fani ai mitologiei scandinave și v-ați dorit de ani de zile să citiți o poveste care să o prezinte în toată gloria ei, Magnus Chase și zeii din Asgard e seria pe care o căutați. Are de toate, de la glume extrem de bine gândite și până la momente care-ți taie răsuflarea. Tot ce mai rămâne de făcut acum e să așteptăm volumul următor, Ciocanul lui Thor, care se anunță explosiv.

Mulțumesc grupului editorial Art pentru exemplarul trimis!

RATING