8 POVEȘTI DE GENIU – recenzie POVESTEA VIEȚII TALE , de Ted Chiang

TITLU: Povestea vieții tale 

AUTOR: Ted Chiang

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Dintr-un turn Babel care face legătură între Pământ și sferele înalte într-o lume în care aparițiile angelice fascinează și înspăimânta, de la o modificare neuronală care elimină atracția exercitată de frumusețea fizică la un idiom străin care ne schimbă percepția realității, prozele lui Ted Chiang etalează puterea imaginației și subtilitatea inteligenței unui scriitor de succes. Stând sub semnul întrebării, dar și sub semnul miracolului, volumul Povestea vieții tale merge dincolo de știință, în ținutul nesfârșit al ficțiunii care te provoacă să cauți neîncetat răspunsuri în universul din jur și în lumile invizibile.

RECENZIE:

Dacă urmăriți blogul de ceva vreme știți două lucruri despre mine: 1. de cele mai multe ori nu mă prea împac cu poveștirile scurte și colecțiile din care acestea fac parte și 2. unul dintre filmele mele preferate de anul trecut a fost Arrival, pe care l-am văzut într-o sală surprinzător de goală (dar asta a ajutat că experiență mea de vizionare să fie cu atât mai plăcută, fiind lipsită de obișnuitele rontaieli de chipsuri și privirile lungi aruncate ecranului telefonului mobil). Așa că, atunci când am aflat că la editură Nemira urmă să apăra o nouă ediție a cărții lui Ted Chiang, Povestea vieții tale (publicată inițial cu titlul Împărțirea la zero), am întâmpinat un fel de blocaj: eram cum nu se poate mai entuziasmat să experimentez povestea fabuloasă din Arrival în format tipărit, dar mă temeam că restul nuvelelor nu vor reuși să-mi atragă atenția prea mult.

Și m-am înșelat, cum mi se întâmplă foooarte rar (sper că sesizați sarcasmul). Reticentă mea inițială a fost spulberată, pur și simplu, în momentul în care am început să citesc prima povestire a colecției, Turnul din Babilon. Ted Chiang este unul dintre cei mai desăvârșiți povestitori ai epocii moderne, acesta reușind, cu o lejeritate de invidiat, să născocească povești minunate, variate, unele având o bază mitologică, altele fiind adânc înrădăcinate în conceptele abstracte ale științifico-fantasticului, dar absolut toate reușind să surprindă prin temele abordate și mai ales prin twist-urile geniale de la sfârșit.

Cred că singură nuvelă care mi-a plăcut mai puțin a fost Iadul e acolo unde nu există Dumnezeu, asta din cauza că subiectul a fost abordat în asemenea manieră încât a reușit să mă plictisească enorm, spre sfârșit devenind ușor clișeic, lucru la care nu mă așteptăm de la Ted Chiang, mai ales după ce i-am citit restul povestirilor; începutul a fost interesant, iar modul în care autorul s-a folosit de aparițiile îngerilor pentru a pune în mișcare acțiunea axată pe mai multe personaje cu dizabilități mi s-a părut genială, că să nu mai vorbesc de scurtele momente în care ni se vorbește despre Iad – astea m-au uns pe suflet, atât de mișto au fost prezentate: totuși, finalul (surprinzător, de altfel) mi s-a părut a fi verigă slabă a lanțului din motive pe care nu le pot divulga acum (poate în comentarii).

În continuare o să vorbesc, pe scurt, despre fiecare nuvelă în parte în ordinea în care acestea au apărut în carte. Turnul din Babilon, cu aerul sau exotic, urmărește povestea unor mineri tocmiți să ajute la înălțarea celei mai impresionante construcții din câte există; drumul spre ceruri este presărat cu o grămadă de referințe biblice, fiind în același timp o celebrare a diversității culturilor și o minunată demonstrație a talentelor de orator a lui Chiang.

Înțelegere schimbă foaia și aduce în discuție problemă existenței unor persoane cu intelect superior, rezultate în urmă testării unor medicamente experimentale pe oameni suferinzi de boli neuronale aflați în stadii terminale. De această data, lumea prezentată este una modernă, iar atmosferă de SF se împletește cu cea a unui thriller palpitant, care te ține lipit de paginile cărții, numai pentru a se încheia în cel mai mind-blowing și epic mod cu putință.

Împărțirea la zero a fost… uimitoare. În prim plan este adusă matematică, această știință mult prea exactă care ne-a dat tuturor bătăi de cap pe când eram în băncile școlii, și modul în care te poate face să-ți pierzi mințile. Lăsând glumă la o parte, declinul treptat al protagonistei care descoperă imperfecțiunile din ceva ce, până atunci, în ochii ei a fost întruchiparea perfecțiunii, felul în care inabilitatea ei de a înțelege cum de e posibil așa ceva îi macină viață socială până la ultima fărâmă și finalul dureros, dar realist, fac din Împărțirea la zero una dintre cele mai impresionante povești ale colecției.

După această urmează Povestea vieții tale sau, cum îmi place mie să îi spun, Motivul pentru care am vrut să citesc această carte (a.k.a Arrival în format tipărit). Și a fost perfectă, exact așa cum mă așteptăm, doar că mi-a lăsat impresia că totul a fost prea pe repede-înainte (deși aici s-ar putea să fie la mijloc influența filmului). O poveste neconvențională despre o invazie extraterestră și dificultățile impuse de barierele lingvistice, o înduioșătoare și minunat de haotică odă închinată vieții, iubirii, familiei, copilăriei maturizării, aceasta va rămâne dintre operele de ale lui Chiang, și pe bună dreptate.

Șaptezeci și două de litere a fost una dintre poveștile care mi-a plăcut, dar care totodată mi-a dat unele bătăi de cap. Conceptul e unul deosebit de interesant: într-un univers alternativ, oamenii se folosesc nu de roboți pentru a-și ușura munca (așa cum te-ai aștepta de la o povestioară SF), ci de golemi, iar numele sunt de o importanță… sfântă; descoperiri uluitoare se fac zi de zi, iar „tehnologia” creării de nume potrivite pentru operațiuni tot mai complexe evoluează constant, până în punctul în care amenință să depășească bariera dintre moral și imoral; tot în această perioadă, oamenii de știință descoperă ceva îngrijorător legat de viitorul speciei umane și mai multe experimente au loc pentru a evita un viitor sumbru. Povestea, îndrăznesc să spun, a fost unică prin modul în care a jonglat clișeul inteligenței artificiale, doar că multitudinea de termeni științifici pentru care era nevoie de explicații luuungi și continua luptă dintre cele două laturi ale moralității au făcut ca Șaptezeci și două de litere să fie puțin cam prea greu de digerat.

Evoluția științei umane, din câte am înțeles, a fost concepută că un editorial pentru o revistă și fix așa se simte.

Cât despre Să-ți placă ceea ce vezi: un documentar, nu am decât cuvinte de lăuda. Pe lângă modul ingenios în care a fost povestită, prin intermediul mai multor frânturi de interviuri luate unui număr considerabil de personaje, problemă pe care o aduce în discuție este una de actualitate și foarte delicată. Frumusețea și rolul ei în societate sunt cele două teme intens dezbatute în această povestire în care oamenii pot opta pentru „cali”, o procedura prin care se inhiba capacitatea de a judecă oamenii după felul în care arată.

Probabil una dintre cele mai bune colecții de povestiri din câte există pe piață la oră actuală, Povestea vieții tale e un roller-coaster de concepte bizare și ingenioase, de trăiri extreme și finaluri mind-fuck. Recomand cu tot dragul cartea oricui își dorește să experimenteze ceva nou, unic și incitant.

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul oferit spre recenzie!

RATING

MAGIE ÎN NOAPTE – recenzie VASSA ȘI NOAPTEA, de Sarah Porter

TITLU: Vassa și Noaptea

AUTOR: Sarah Porter

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Vassa locuiește împreună cu mama vitregă și surorile vitrege într-un cartier în care magia e la tot pasul. Babs, proprietarul magazinului din partea locului, are obiceiul de a-i decapita pe hoți și uneori chiar și pe clienții nevinovați. Așa că, atunci când trebuie să iasă la miezul nopții să cumpere becuri, se prea poate să fie o misiune suicidară. Noroc că are un sprijin: o păpușă de lemn, ascunsă într-un buzunar. Cu ajutorul ei, poate că va alunga blestemul…  Inspirat de povestea rusească Vasilisa cea Frumoasă, romanul scris de Sarah Porter desenează un Brooklyn magic, în care obiectele au suflet și întâmplările se țin lanț zi și noapte.

RECENZIE:

Vi s-a întâmplat vreodată să fiți instantaneu vrăjiți de coperta unei cărți și să vă doriți să o aveți în bibliotecă doar pentru că arată într-un mare fel, fără să vă mai pese dacă și conținutul acesteia va fi pe măsură? Dar despre ce vorbesc aici? Suntem cititori înrăiți, bookaholici convinși; normal că am pățit așa ceva *măcar* o dată în viață. Ei bine, cu Vassa și Noaptea am ales să mă risc, fiind mai mult decât îndrăgostit de coperta absolut magnifică și citind câteva fragmente scurte care mi-au attras atenția, și tare mă bucur că am făcut-o pentru că acest roman… acest roman e magic. În cel mai straniu mod cu putință.

Într-o lume asemănătoare cu a noastră, dar în care magia și-a făcut cunoscută existența lumii întregi, Noaptea a fost ademenită de o șmecherie inteligentă a unei bătrâne vrăjitoare și o parte din însăși ființa ei a fost împărțită în mai multe locații, luând forma unor motocicliști tăcuți. Astfel, nopțile au ajuns să aibă o durată neobișnuit de lungă în unele locuri, locuri unde se regăsesc magazinele non-stop din franciza BY’s. Iar proprietarii acestora pedepsesc hoții prin decapitare. Așa că nu e de mirare că Vassa, o adolescentă cu părul purpuriu a cărei cea mai bună prietenă este o păpușă cu personalitate, primită de la mama ei înainte ca aceasta să moară, simte o oarece reținere în a se aventura spre cel mai apropiat BY’s pentru a cumpăra niște becuri, dar tot o face numai ca să-i demonstreze surorii ei vitrege că nu e un papă-lapte. Odată ajunsă în misteriosul magazin, întâmplările stranii încep să se dezlănțuie, iar destinul Vassei va fi legat de cel al Nopții pentru totdeauna.

Primul lucru pe care l-am remarcat, încă de la interludiul ce deschide acest roman inspirat de un vechi basm rusesc, a fost pâcla de ciudățenie ce părea să plutească deasupra fiecărui cuvânt tipărit. Din câte am observat în ultima vreme, operele fantasy și SF scrise de ruși sunt… dubioase. Pline de originalitate, dar mult prea dubioase pentru gusturile mele, cu lumile întortocheate, personajele misterioase și conceptele extravagante pe care le aduc în discuție. Iar Vassa și Noaptea păstrează acel spirit fantastico-dubios în cel mai minunat și respectuos mod cu putință, transformând ceea ce a ajuns să fie un fel de marcă înregistrată a fantasticului rusesc într-o aventură pe cinste, accesibilă oricui, care va fascina cititorul și îl va face să-și pună niște întrebări referitor la ceea ce tocmai a lecturat. Clădiri cu picioare de găină cărora trebuie să le cânți pentru a putea intra în ele? Motocicliști cu ochi de stele? Păpuși din lemn, vorbitoare, cu un apetit de necontrolat? Mâini care pot spiona? Un bărbat care alege să devină câine doar pentru a-și impresiona tatăl de mult mort? E ciudat, știu, dar tocmai datorită lor romanul lui Sarah Porter reușește să se facă remarcat în oceanul de povești destinate publicului tânăr reciclate la nesfârșit.

Întâmplările prin care protagonista, Vassa, e nevoită să treacă, ajutorul pe care-l primește nu doar din partea păpușii sale, Erg, ci și a nopții sau a stolului de lebede pe care a trebuit să le întremeze, au avut aceeași atmosferă magică de basm precum povești mai bine cunoscute, cum ar fi Cenușăreasa ori Albă-ca-Zăpada. Vassa nu a fost tocmai cel mai interesant personaj, ba chiar m-a călcat pe nervi de câteva ori cu gândirea ei copilăroasă, dar spre final și-a intrat în drepturi. Din fericire pentru ea, Erg, păpușa cu temperament, a însoțit-o în toată aventura și a salvat romanul de foarte, foarte multe ori în momentele când risca să devină plictisitor. Nesuferita Babs a fost 100% plămădită după „chipul și asemănarea” mamelor vitrege din cele două povestiri, în special versiunile animate de la Disney, dat fiind că avea niște ajutoare de nădejde în mâinile vrăjite ce patrulau neîncetat prin magazinul BY’s – bine, aici trebuie să recunosc că mi-a adus aminte mai mult de Ursula din Mica Sirenă și țiparii ei. Apoi ar mai fi Noaptea, care m-a dus cu gândul la un alt personaj mai puțin convențional dintr-o carte recentă –  Moartea, cea care a narat Hoțul de cărți – nu neapărat pentru că s-ar fi asemănat în vreun fel, ci din pricina situației abstracte în care m-am regăsit datorită amândurora.

O reimaginare fabuloasă a unei povești pe care vreau neapărat să o citesc cândva, cât mai repede, un Brooklyn pictat în nuanțe magice, vii și întunecate, populat de personaje fantastice, originale și îndrăznețe; un roman unic și incitant, aproape lipsit de clișee, care ar trebui să-și facă loc în biblioteca fiecărui cititor pasionat de fantasy, de concepte abstracte și de strania muzicalitate a prozei fantastice din Rusia.

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul oferit spre recenzie!

RATING

CE CITEŞTI PÂNĂ ÎNCEPE SERIALUL URZEALA TRONURILOR?

1200p628.jpg

Luna iulie a sosit în sfârşit, iar asta însemnă că mai avem puţin până la sezonul 7 din Urzeala tronurilor. Doar o săptămână ne mai desparte de reîntâlnirea cu personajele noastre preferate şi aflăm cineva va câştiga lupta pentru Tronul de Fier. Ce facem până atunci? Bineînţeles, putem reciti Seria Cântec de Gheaţă şi Foc, dar mai sunt o mulţime de alte lumi fantastice care merită descoperite. Mai jos, vă propunem patru cărţi şi serii pe care le puteţi citi în aşteptarea noului sezon. În ele veţi găsi  conspiratori la fel de periculoşi precum Varys sau Littlefinger, războinici precum Brienne sau Jaime, lupte pentru putere şi poveşti de dragoste. De la romane singulare la serii epice, veţi avea multe pagini care să vă ţină ocupaţi.

Luna nouă, de Ian McDonald

Imaginaţi-vă că Westeros este pe Lună, iar în loc de familiile nobile care conduc cele 7 regate sunt familii de corporaţii care luptă pentru putere prin orice mijloace. Chiar dacă tehnologia îi protejează pe oameni de mediul înconjurător, cele patru elemente esenţiale pentru viaţă – apa, aerul, carbonul şi informaţia – au un preţ. Se poate spune că esteUrzeala tronurilor în spaţiu, cu un decor construit genial şi decorat cu abilitate, astfel încât vei intra în acea lume, cu multe personaje care funcţionează atât individual cât şi ca ansamblu în familiile create de McDonald si cu o poveste compusă din mai multe fire narative pline de comploturi şi mistere. Luna nu este un loc sigur.

Trilogia Prima lege, de Joe Abercrombie

Un fantasy întunecat şi dur, trilogia lui Joe Abercrombie este des comparată cu seria lui George R.R. Martin datorită naturii violente şi a tendinţei personajelor centrale de a părăsi tabla de şah a poveştii. Abercrombie construieşte o luma răvăşită de război, mult mai barbară decât Westeros, în care două imperii, Uniunea şi Gurkhul, se războiesc, manipulate din umbră de doi magi rivali. Personajele sunt diverse, de la regi şi generali, până la ţărani şi soldaţi obişnuiţi şi toate poveştile lor merită citite. Atmosfera este extrem de întunecată, iar Abercrombie nu se teme să ne descrie ororile războiului folosindu-se de un realism neobişnuit pentru fantasy.

Trilogia Farseer, de Robin Hobb

Robin Hobb a creat o poveste care a dat startul unui întreg univers fantasy, cu trilogii adiacente şi continuări ale poveştii începute în Asasinul regal. În Regatul celor Şase Ducate intrigile şi comploturile se tin lanţ, iar din exterior, dincolo de mare, piraţii ameninţă siguranţa regatelor de coastă. Fitz este un bastard regal prins în mijlocul acestor evenimente, dar descoperă că, deşi toţi încearcă să îl folosească sau săîl îndepărteze, joacă un rol mult mai important decât oricine. Iar magia creată de Hobb este cu totul deosebită. Unii sunt înzestraţi cu Meşteşug, un tip de magie care permite citirea şi influenţarea gândurilor, comunicarea telepatică şi chiar mai multe, iar alţii au magia Harului, care le permite să comunice cu animalele şi să se lege de acestea. Ambele însă au dezavantaje, Meşteşugul provoacă dependenţă, în timp ce Harul nu doar că este privit cu ochi răi de oamenii obişnuiţi, dar te poate face să îţi pierzi umanitatea şi să te comporţi ca un animal.

Seria Vise întunecate, de N.K. Jemisin

În mod surprinzător, Jemisin a creat o duologie, contrar trendului din genul fantasy de a construi lumi uriaşe şi a spune poveşti întinse pe mai multe volume. Lumea deşertică din serie este exotică şi misterioasă, amintind de Orientul Mijlociu. O lume în care visele sunt mai mult decât reprezentări ale inconştientului, sunt baza magiei şi pot fi folosite atât pentru a vindeca şi a da viaţă, cât şi pentru a ucide. În străvechea cetate Gujaareh, pacea este legea supremă. Străjerii care menţin liniştea statutului, colectorii, se mişcă nevăzuţi pe acoperişurile cetăţii, învăluiţi de umbrele străzilor prăfuite ale oraşului. Iar din întuneric acţionează Preoţii Zeiţei Viselor, asasini care fură visele celor marcaţi de zeiţă. Dar războiul cu triburile deşertice şi imperiile vecine ameninţă pacea, în timp ce Prinţul Gujaarehului încearcă să ia toată puterea din mâinile oamenilor zeiţei.

PORȚIE TRIPLĂ DE SF – recenzie OMUL DIN CASTELUL ÎNALT, DR. BLOODMONEY și VISEAZĂ ANDROIZII OI ELECTRICE?, de Philip K. Dick

k.dick

TITLURI: Omul din castelul înalt, Dr. Bloodmoney, Visează androizii oi electrice?

AUTOR: Philip K. Dick

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Ce mai este real în această lume în care forțele Axei au câștigat cel de-Al Doilea Război Mondial? Poate doar romanul unui obscur autor de science fiction care, pierdut într-o margine de America pacificată de japonezi, imaginează o istorie paralelă, în care aliații au învins. Oracolul I Ching pare să confirme fantezia sa și concluzia, uluitoare, se impune de la sine: întreaga lume este o nălucire populată de fantome! Dar nimic nu este atât de simplu pe cât pare… (Omul din castelul înalt)

Când lumea se stinge, viitorul rămâne o necunoscută ce aprinde imaginația și vinovatul se amestecă printre supraviețuitori… Printre supraviețuitorii dintr-o lume care suferă consecințele anihilării nucleare, o lume în care mutanții fac norma, se află Dr. Bloodmoney. Și el e vinovat pentru tot în această comedie neagră, animată de o întreagă galerie de personaje bizare. Un mutant cu puteri telekinetice, un DJ într-un satelit ce circulă neobosit, un fizician megaloman, care a contribuit semnificativ la distrugere acționează într-o lume dominată de rău. Și totuși, în sclipitorul roman al lui Philip K. Dick se simte speranța în specia umană… (Dr. Bloodmoney)

Milioane de ființe au pierit în războiul nuclear, specii întregi au dispărut și omenirea s-a făcut nevăzută. Unele companii s-au specializat în simulacre cu un grad ridicat de realism: cai, păsări, pisici și chiar… oameni? Androizii sunt atât de sofisticați, încât uneori e imposibil să-i deosebești, așa că guvernul îi interzice pe Pământ. Rick Deckard are misiunea de a-i descoperi pe cei falși. Numai că ei ripostează… (Visează androizii oi electrice?)

RECENZIE:

Probabil unul dintre cele mai „grele” nume din lumea SF-ului, Philip K. Dick a revoluționat genul prin opera sa vastă, prin care dezbate fel de fel de subiecte importante nu doar pentru perioada în care au fost publicate romanele, ci și pentru vremurile moderne, în care libera exprimare ne este îngrădită cu fiecare cuvânt rostit, dreptul la proprietate își pierde pe zi ce trece valoarea, iar prejudecățile rasiale ori cele față de persoanele cu dizabilități sunt tot mai des temele diverselor dispute politice și nu numai. 

Cel mai impresionant, dar totodată cel mai înspăimântător aspect al romanelor lui Philip K. Dick este abilitatea autorului de a construi lumi extraordinar de plauzibile în complexitatea lor, înfiorătoare prin ideile pe care le prezintă și suficient de îndepărtate de lumea pe care o cunoaștem – așa cum și este normal pentru niște povestiri SF. Nu mi-a venit să cred, în timp ce parcurgeam cele trei romane ale sale, cât de apropiate de realitatea cotidiană au fost lumile prezentate în acestea, cum ideile care i-au venit lui K. Dick acum câțiva ani buni sunt, asemeni celor din scrierile lui George Orwell, sunt perfect aplicabile vremurilor în care trăim, cum conceptele expuse în Dr. Bloodmoney, Omul din castelul înalt și Visează androizii oi electrice? par a fi rupte din buletinele știrilor axate pe senzațional, ale tabloidelor pe care încercăm să le ignorăm cât de mult, dar care tot reușesc să ne capteze imaginația. Fie că vorbim despre bunuri pe care acum nu le considerăm prea importante, dar care în universul populat de androizi au ajuns niște comodități exagerat de scumpe sau de oameni atât de închiși în propriile lor minți încât se bizuie pe un oracol vechi de câteva secole pentru a lua până și cea mai banală decizie. Dar am deviat de la subiect. Vorbeam de lumile prezentate în aceste cărți, lumi întunecate și lipsite de speranță, unde viața nu doar că pare un adevărat calvar, ci și este unul, lumi în care niciun cititor cu capul pe umeri nu și-ar dori să trăiască, dar care continuă să fascineze generații întregi de fani ai SF-ului de calitate.

Poate cel mai mare defect al scrierilor lui K. Dick ar fi distanța colosală pe care autorul o păstrează față de personajele sale, atât de mult încât este aproape imposibil să te atașezi câtuși de puțin de ele. Cel mai mult mi-a plăcut de Hoppy, mutantul cu puteri telekinetice din Dr. Bloodmoney,  dar asta nu din cauză că ar fi avut o personalitate extraordinar de bine conturată, ci pentru că a fost cel mai interesant personaj dintre toate, atât prin prisma puterilor sale și a lucrurilor pe care le reprezintă.

Romanele lui Philip K. Dick, deși întunecate și serioase, păstrează totuși un licăr de speranță și ne îndeamnă să fim mai buni, să încercăm să evităm scenariile catastrofale pentru viitor pe care acesta le-a imaginat. Deși pot părea greu de digerat la început, datorită stilului distant și rece al autorului, dar și din pricina subiectelor complexe pe care acesta alege să le dezbată, cărțile lui Philip K. Dick sunt genul de opere pe care orice bookaholic e musai să le citească, fie și numai pentru a vedea lumea prin alți ochi pentru o perioadă de timp destul de îndelungată.

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarele trimise pentru recenzie!

NOU ÎN BIBLIOTECA MEA #13 (MARTIE, APRILIE & MAI 2017)

Lunile trecute au fost pline de tot felul de evenimente, iar săptămânile parcă au zburat pe lângă mine. Fără să o mai lungesc cu vorba, iată ce cărți și filme am cumpărat/primit în martie, aprilie și mai, plus „recolta” de la primul meu Bookfest 😀 Mulțumesc editurilor partenere ale blogului (Trei, Corint, Nemira și Art), Alinei și Simonei pentru surprizele minunate, dar și colegilor de muncă pentru cadoul la care nu m-am așteptat.

MARTIE:

  • Trei coroane întunecate, de Kendare Blake, un roman de la care am avut așteptări destul de mari, dar care mi s-a părut destul de dezamăgitor. Totuși, sunt curios ce se va întâmpla în continuare.

20170501_185312

APRILIE:

  • Tinder, de Sally Gardner – cum să reziști în fața unei asemenea bijuterii? Damn you, Okian, cu tot cu reducerile tale…

20170501_185328

  • O mare de lacrimi, de Ruta Sepetys, un roman care mi-a fost recomandat în nenumărate rânduri, o poveste sfâșietoare, dar atât de frumos transpusă în cuvinte.

20170501_185352

  • Dr. Bloodmoney și Omul din castelul înalt, de Philip K. Dick, două cărți de referință ale unuia dintre cei mai cunoscuți scriitori de SF din lume, în noile ediții absolut superbe ale colecției Nautilus.

20170501_185407

20170501_185419

  • Armada, de Ernest Cline, probabil unul dintre cele mai așteptate romane ale anului pentru mine.

20170501_185436

  • Cum să-ți dresezi dragonul, de Cressida Cowell – Toothless!!!

20170501_185544

  • Fantastic Beasts and Where to Find Them, de J.K. Rowling, scenariul unuia dintre filmele mele preferate de anul trecut și o „piesă de colecție” care nu poate să lipsească din biblioteca unui potterhead adevărat. Plus că e atât de strălucitoare încât nici măcar Nifflerul nu i-ar putea rezista.

20170501_185611

  • Ziua în care am învățat să zbor, de Alina Șerban, un roman încântător de melancolic ce abordează unul dintre cele mai dificile subiecte: depresia.

20170501_185628

  • Filmul Fantastic Beasts – plus câteva cadouri originale din lumea lui Newt, Rogue One, Hacksaw Ridge și The Accoutant, numai filme unul și unul. Mulțumesc, Provideo!

20170501_18571520170501_185807

20170501_185821
20170501_185833

MAI:

  • Strange the Dreamer, de Laini Taylor, de care încă sunt îndrăgostit iremediabil.

20170612_200859

  • Fluviul șoaptelor și Furia oarbă, primele volume ale seriei Haiganu, de Marian Coman, o reimaginare originală și îndrăzneață a lumii lui Harap Alb.

20170612_200920

  • Numele vântului și Teama înțeleptului, de Patrick Rothfuss, două „cărămizi” de care am încercat să fug până acum, dar care m-au ajuns din urmă cu puțin ajutor din partea colegilor mei de muncă. Thank you, guys!

20170612_200942

  • Visează androizii oi electrice?, de Philip K. Dick, roman pe care trebuie să îl citesc cât mai repede, mai ales că noul Blade Runner bate la ușă.

20170612_200957

  • Volumul 2 din antologia Femei periculoase, de George R.R. MArtin și Gardner Dozois, a cărui copertă este chiar mai reușită decât precedenta.

20170612_201011

  • Contact, de Carl Sagan, un roman despre care nu știu nimic, dar care îmi amintește de ceva anume, și nu știu exact ce…

20170612_201025

  • Tăișul sabiei, de Joe Abercrombie, în noul „veșmânt” intrigant.

20170612_201039

  • Kingsman: The Secret Service, că tot apare continuarea câte de curând, și Sleepy Hollow, una dintre colaborările… fericite dintre Burton și Depp.

20170612_201057

20170612_201111

BOOKFEST:

* Pentru că sunt prea multe cărți, n-o să stau să vorbesc despre fiecare în parte, fiindcă mi-ar lua o veșnicie; plus că majoritatea sunt sponsorizări din partea editurilor partenere, așa că în viitorul nu prea îndepărtat veți citi recenzii detaliate despre fiecare în parte. Enjoy!

20170612_201846.jpg

20170612_202051.jpg

20170612_202541.jpg

20170612_202604.jpg