GRAFIC LA DUBLU – recenzie BATMAN: CONCLAVUL BUFNIȚELOR, de Scott Snyder și AMULETA: PĂSTRĂTOAREA PIETREI, de Kazu Kibuishi

PUBLICATE DE: Editura ART (colecțiile Grafic și Mini-Grafic)

DESCRIERE: Bruce Wayne cunoaşte poveştile despre Conclavul bufniţelor din Gotham. Membrii periculoasei cabale se întâlnesc în secret şi conduc oraşul din umbră. Pentru Batman toate astea au fost doar născociri, căci Gothamul era oraşul lui. Dar un asasin aparent imposibil de oprit îşi împlântă adânc ghearele în inima metropolei, ţintind cetăţeni de marcă. E posibil ca aceste bufniţe să fie în spatele tuturor nelegiuirilor şi corupţiei? Sau Bruce Wayne începe s-o ia razna cedând stresului la care e supus în urma permanentului război pe care îl duce împotriva răufăcătorilor? Dacă legenda e adevărată, cei ce dirijează Gothamul sunt nişte prădători mult mai puternici decât par. Iar cuiburile lor sunt peste tot…

Navin și Emily se mută cu mama lor într-o casă veche și de mult abandonată, care i-a aparținut străbunicului Silas Charnon. Dar viața liniștită la care speră cei trei e încă departe. Mama e răpită de o creatură sinistră, iar copiii pornesc într-o primejdioasă misiune de salvare. Aventura lor îi poartă pe un tărâm misterios unde pericolele pândesc la fiecare pas. Amuleta lui Silas i-ar putea salva, însă Emily va trebui să învețe să-i stăpânească puterea.

RECENZIE:

Atunci când nu am chef de citit, iar în ultima perioadă se întâmplă tot mai des din păcate, fie mă uit la un serial, fie la un film sau pierd vremea pe YouTube. Printre filmele (și serialele) mele preferate se numără cele inspirate din benzile desenate de la DC și Marvel, așa că vă puteți imagina cât de greu mi-a fost să-mi stăpânesc entuziasmul atunci când am văzut, la Gaudeamus, că standul editurii Art era decorat cu logo-urile lui Batman și Wonder Woman (ambii eroi au parte de câte un titlu tradus în colecția Grafic!, urmează cât de curând și Watchmen – yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeey!). Cu The Court of Owls, sau Conclavul Bufnițelor în traducere, am fost familiarizat din sezoanele trecute din Gotham, unde a jucat un rol destul de important în poveste, așa că m-am așteptat la ceva asemănător, ca serialul să se fi inspirat din banda desenată, însă nu a fost cazul.

Volumul 1 din Batman, Conclavul Bufnițelor, e în primul rând o poveste despre orașul în care Cavalerul Negru domnește, despre nenumăratele fărădelegi în lipsa cărora ar fi doar o altă adunătură de clădiri înalte și oameni cu vieți monotone, despre secretele trecutului care mereu se întorc să te bântuie și problema izolării. Grafica e superbă, detaliată și brutală pe alocuri, cu imagini desprinse parcă din cele mai obscure coșmaruri ale unei persoane, hipnotizant de rece și perfectă pentru un personaj atât de serios precum Batman. Deși nu pare un aspect prea important pentru o colecție de benzi desenate, traducerea e și ea extrem de bună, acest lucru fiind evident de la început, când Bruce Wayne meditează asupra lucrurilor care fac din Gotham… Gotham.

Fiind un fan DC și Marvel mai mult datorită filmelor, știu doar în mare ce se întâmplă prin comics-uri, dar cunosc majoritatea personajelor importante și câte puțin din ceea ce îi face deosebiți pe fiecare. În Conclavul Bufnițelor își fac apariția majoritatea membrilor „echipei” lui Batman și, recunosc, am fost în al nouălea cer de fiecare dată când un nume familiar era menționat sau un chip cunoscut își făcea apariția în cadru. De asemenea, mi-a plăcut să fac cunoștință cu noi versiuni ale personajelor pe care le îndrăgesc, cum ar fi Bruce Wayne, Alfred sau Gordon; acest lucru mi se pare cel mai interesant aspect al benzilor desenate, că fiecare personaj poate fi reinterpretat de o mie de ori și, deși fiecare versiune e unică, toate păstrează anumite calități care le fac ușor de recunoscut.

Batman: Conclavul Bufnițelor vă va ține cu sufletul la gură și vă veți dori cu disperare continuarea. E violent, șocant, familiar, impresionat, de neuitat, o primă parte a unei povești care va dăinui pentru generații.

Acum să trecem la ceva mai… pentru toate vârstele. Despre seria Amuleta nu știam nimic înainte să fie anunțată apariția primului volum la același Gaudeamus despre care vorbeam mai devreme. Pe când îmi alegeam cărțile de la Art, i-am cerut Elizei, minunatul PR manager al editurii, o recomandare, iar ea mi-a ales Păstrătoarea pietrei, descriind-o ca fiind un amestec de roman grafic și anime. Iubesc romanele grafice, mă uitam ca disperatul la anime-uri când eram mic, ce poate fi rău la un amestec între cele două?

Povestea e destul de simpluță, dar emoționantă și alertă, uneori înfricoșătoare, combinând elementele magice cu tehnologia avansată pentru a da naștere unei „lucrări” unice, cu un puternic iz japonez. Citind Păstrătoarea pietrei mi-am amintit de animațiile care se difuzau înainte de orele amiezii pe posturile germane precum RTL2 pe când eram de o șchioapă, iar orice reușește să mă facă să mă simt din nou copil devine automat ceva special. Ilustrațiile sunt vii, în culori vibrante, captează atenția și te atrag încetul cu încetul în capcană, astfel încât nu știi când ai ajuns la ultima pagină, care promite o evoluție interesantă a poveștii în volumul următor. Totuși, personajele nu sunt chiar cele mai strălucite și e loc de mai bine, dar o să prefer să cred că acest volum a fost unul strict introductiv și că voi fi impresionat pe viitor.

Mulțumesc grupului editorial Art pentru exemplarele oferite!

RATING Batman/Amuleta

Publicitate