NOUTĂȚI + CONCURS INEDIT MARCA NEMIRA

Noutăți Nemira: Philip K. Dick, Stephen King & Robyn Young

2017 începe în forță pentru super-cititorii Nemira cu noutăți în colecțiile Nautilus & Suspans:

Seria de autor Philip K. Dick se îmbogățește cu un nou roman în colecția Nautilus, care apare pentru prima dată în limba română, tradus de Dan Sociu: Dr. Bloodmoney. Cartea a fost nominalizată la Premiile Nebula în 1965 și descrie un viitor ușor de recunoscut, dar totuși inimaginabil până la capăt.  O comedie neagră animată de o galerie de personaje bizare se desfășoară într-o lume care suferă consecințele anihilării nucleare, o lume în care mutanții fac norma. Printre ei, Dr. Bloodmoney este un mutant cu puteri telekinetice, un DJ într-un satelit ce circulă neobosit, un fizician megaloman, care a contribuit semnificativ la distrugere acționează într-o lume dominată de rău.

Stephen King lovește din nou! Seria Bill Hodges, începută anul trecut cu Mister Mercedes în colecția Suspans, continuă cu mult-așteptatul Ce-am găsit al meu să fie, un thriller palpitant despre obsesia periculoasă a unui cititor pentru un scriitor. John Rothstein, scriitorul care l-a inventat pe Jimmy Gold și care este preferatul lui Morris Bellamy, e ucis de fanul său înfocat. Sfârșitul lui înseamnă începutul goanei după opera sa nepublicată, care cuprinde cel puțin încă un roman cu Jimmy Gold. Însă Morris ascunde tot și, peste treizeci și cinci de ani, când iese de la închisoare, află că între timp comoara furată a fost descoperită de altcineva. Dar în calea răzbunării mult visate stau fostul detectiv Bill Hodges și asociații lui de încredere.

Pentru pasionații de istorie, tot în colecția Suspans apare Renegatul, partea a doua din seria Rebeliunea, de Robyn Young, care povestește pasionant intrigile și luptele care se duceau între Anglia și Scoția într-o perioadă de mari tensiuni politice. Regele Edward al Angliei se îndreaptă spre Scoția, hotărât să o cucerească. Un singur om îi stă în cale: Robert Bruce, care e hotărât să ajungă el însuși pe tronul Scoției. Dar și alții râvnesc la coroană și se coalizează împotriva lui.

Concurs- Capsula timpului Nemira 25 continuă!

Voi cum vedeți lumea peste 25 de ani? Postați răspunsurile printr-un comentariu la clipul postat pe YouTube (https://www.youtube.com/watch?v=ubpWF7gh7xc) pentru o șansă de a câștiga un exemplar din Umanii, de Matt Haig, una dintre cele mai emoționante și inedite povești puse pe hârtie în ultimii ani. Concursul se desfăşoară în perioada 30 ianuarie – 3 februarie, iar cei 20 de câştigători vor fi aleşi de un juriu format din trei pasionaţi de ştiinţă, SF şi literatură de anticipaţie din echipa Nemira. Lista câştigătorilor va fi anunţată luni, 6 februarie.

ACELEAȘI MĂRII, ALT… INSTITUT – recenzie DOAMNA DE LA MIEZUL NOPȚII, de Cassandra Clare

TITLU: Doamna de la Miezul Nopții (Uneltiri întunecate #1)

AUTOR: Cassandra Clare

PUBLICAT DE: Editura Leda (colecția Leda Edge)

DESCRIERE: Lâng-o mare cu ape argintii…

Într-o lume tainică, unde războinici pe jumătate îngeri sunt legață prin jurământ să lupte împotriva demonilor, parabatai e un cuvânt sacru.

Un parabatai e partenerul tău în luptă. Un parabatai e cel mai bun prieten al tău. Doi parabatai pot reprezenta totul unul pentru celălalt – dar nu au voie să se îndrăgostească.

Emma Carstairs este o războinică, un vânător de umbre, cel mai bun din generaţia sa. Ea trăieşte doar pentru a lupta. Umăr la umăr cu parabatai-ul ei, Julian Blackthorn, patrulează pe străzile din Los Angeles, unde vampirii îşi fac de cap pe Sunset Strip, iar spiritele naturii – cele mai puternice dintre creaturile supranaturale – sunt în pragul unui război deschis cu vânătorii de umbre. Când încep să apară trupurile unor oameni şi elfi omorâţi la fel cum fuseseră ucişi şi părinţii Emmei când ea era copil, este creată o alianţă nesigură.

Aceasta este şansa Emmei de a se răzbuna – şi şansa lui Julian de a-l recăpăta pe fratele său Mark, ţinut prizonier la Curţile Elfilor. Tot ce au de făcut Emma, Julian şi Mark este să rezolve misterul crimelor în două săptămâni… şi înainte să fie luaţi în vizor de către asasin. Căutările lor o poartă pe Emma de la o peşteră de lângă mare, plină de magie, până la o loterie întunecată, unde ceea ce se câştigă este moartea. Şi fiecare indiciu pe care îl descoperă duce la alte secrete. Ce i-a ascuns Julian în toţi aceşti ani? De ce Legea vânătorilor de umbre le interzice parabatailor să se îndrăgostească unul de altul? Cine este asasinul real al părinţilor ei – şi poate Emma să accepte adevărul?

RECENZIE:

Ah, Cassandra Clare. Unul dintre autorii cu care am o relație intensă de dragoste-ură, celălalt fiind Stephen King. Înainte de Orașul focului ceresc mi-am promis că nu voi mai citi nicio carte de-a ei, fiind sătul aproape până peste cap de lumea vânătorilor de umbre, dar a reușit cumva să mă facă să-mi pese de protagoniștii Uneltirilor Întunecate, Emma și Julian, așa că nu am putut rezista tentației de a pune mâna pe Doamna de la Miezul Nopții, curios de ce aventuri vor avea parte cei doi parabatai acum că au ajuns la vârsta adolescenței. Și… it’s the same Cassandra Clare bullshit all over again. Shame, shame, shame!

Emma Carstairs și Julian Blackthorn au devenit parabatai imediat după ce Războiul Întunecat a luat sfârșit. Au trecut 5 ani de atunci, iar pe străzile liniștite – bine, câte de liniștite pot fi atunci când creaturi supranaturale umblă pe ele la orice oră din zi și din noapte – din Los Angeles încep să apară trupuri, de mundani și spirite ale naturii deopotrivă, ce poartă aceleași însemne ca ale părinților Emmei, despre care se crede că ar fi fost uciși în haosul provocat de Sebastian. Emma, Julian, restul familiei Blackthorn și Cristina, un nefilim venit tocmai din Mexic pentru a locui la Institutul din L.A. o perioadă, primesc o propunere din partea elfilor, propunere pe care nu o pot refuza, și pornesc în căutarea indiciilor care să-i ajute să dezlege misterul morților.

Nici nu știu de unde să încep… Cartea nu e un dezastru total, nu mă înțelegeți greșit; au fost câteva momente care mi-au plăcut destul de mult, dar pe care nu le voi aduce în discuție pentru că sunt spoilere destul de mari, iar stilul Cassandrei Clare s-a îmbunătățit semnificativ față de Orașul oaselor, doar că 90% din cele aproape 700 de pagini ale romanului sunt pline de dramă adolescentină plictisitoare și inutilă, de care eu m-am săturat. M-au scos din sărite gândurile și frământările Emmei și ale lui Julian, nenumăratele momente în care se întrebau de ce, pentru numele Îngerului, simt ceea ce simt unul pentru celălalt și abia după vreo 100+ pagini au realizat ceea ce pentru noi, cititorii, era evident încă de la început: sunt îndrăgostiți unul de altul (se putea altfel?). Și, înainte să scriu un eseu despre cât de mult mă frustrez când văd că majoritatea autorilor de cărți YA fantasy decid să se axeze pe povestea de dragoste și să ignore alte posibilități pe care lumile complexe pe care le-au creat li le pot oferi, o să spun doar atât: e a treia serie a lui Clare care pornește de la ideea unei iubiri imposibile și… mda, pe mine a ajuns deja să mă plictisească modul în care autoarea continuă să recicleze aceleași teme și personaje (oho, o să ajungem și la ele cât de curând, pentru că am destul de multe de spus) la nesfârșit, singurele chestii care diferă fiind locația și perioada în care se desfășoară acțiunea (bine, „acțiunea”).

Doamna de la Miezul Nopții e, în mare parte, o repovestire a Îngerului mecanic care, la rândul lui, e tot o repovestire a Orașului oaselor. Dacă e să fiu răutăcios aș spune că – și acum o să enervez mulți fani – Cassandra Clare scrie fanfiction pentru propriile sale cărți. În toate operele ei avem aceeași eroină curajoasă și rebelă care, de fapt, nu face altceva decât să mă enerveze (până și Tessa a fost așa în primul volum din Dispozitive infernale), the love interest, acel mascul ultra-mega-hiper sexos după care salivează toată suflarea feminină (fictivă și nu numai; urmăriți orice clip de pe Youtube în care se vorbește despre cărțile astea și veți vedea la ce mă refer) și care vrea să pară dur, dar în esență e vulnerabil și clișeic, familia lui care, de cele mai multe ori, ajunge să fie mai interesantă decât el însuși, un triunghi amoros pe care nimeni nu l-a cerut (deși, dacă analizăm totul, s-ar putea ca de data asta Cassandra Clare să fi evoluat și a trecut la forme geometrice puțin mai complicate, cum ar fi un poligon cu un număr nedefinit de laturi) și personajul negativ care la început este un apropiat de-al protagoniștilor, numai pentru a-i trăda spre sfârșit pentru că așa cere plot-ul. Vi se pare cunoscut? Mă gândeam eu. Până să aflu cine e persoana care le pune bețe-n roate nefilimilor din L.A. am zis că nu-i așa mare problema, că pot trăi cu toate asemănările dintre Doamna de la Miezul Nopții și Orașul oaselor/Îngerul mecanic, dar când a fost făcută „marea” dezvăluire… am închis cartea și nu m-am mai apropiat de ea câteva ore. Aș fi aruncat cu ea prin cameră, dar la cat de mult seamănă cu o cărămidă mi-a fost teamă să nu sparg ceva. Și înainte să trec la personaje, trebuie neapărat să vorbesc despre o scenă amărâtă, pe care unii poate că nici nu o vor băga în seamă, dar care m-a făcut să scad automat o stea din rating-ul cărții: minunații noștri eroi sunt într-un restaurant și unul dintre ei îi pomenește pe Răzbunători, moment în care am fost super entuziasmat, daaar nu durează mult până când încep să dezbată care dintre eroi e mai… sexy. But wait, there’s more cringe worthy moments! Emma sau Cristina, nu mai țin minte exact care dintre ele, spune chiar că și-ar dori să-i poată salva sufletul lui Hulk. Ugh. Poate că ar fi mai bine dacă te-ar face una cu pământul, pentru că Hulk e al naibii de bun la asta.

Iar acum personajele. Sincer, cred că aceasta e cea mai slabă adunătură de nefilimi (și nu numai) din toate cărțile Cassandrei Clare. Dispozitive infernale nu a avut probleme la capitolul ăsta (până și Will și Tessa au fost interesanți, chiar și atunci când îmi scoteau peri albi), iar Instrumente mortale îi are pe Issabelle, Simon, Alec și cam toată distribuția „matură”, ca să-i zic așa. Dar Uneltiri întunecate? Meh. Nu mi-a păsat decât de Cristina și de Mark; pe restul ar fi putut să-i arunce într-un cazan cu lavă că nu aș fi dat nici măcar o ceapă degerată pentru ei, ba chiar m-aș fi amuzat citind despre chinurile prin care trec (evil laugh). Emma e Jace… cu țâțe. Plus cel mai enervant lucru de la Clary: atitudinea. La începutul primului capitol a trebuit să mă mint singur că nu citeam ceea ce citeam, că Emma nu e cea mai nefericită combinație între Jace și Clary din câte ar putea exista: arogantă, încăpățânată, descrisă ca fiind „cel mai bun vânător de umbre de la Institut” – deși nu era cazul. Julian e 50% Simon, 25% Clary și 25% adolescent cu înclinații emo. Iar împreună, cei doi formează unul dintre cele mai îngrozitor scrise cupluri din toată literatura. Credeați că poveștile de dragoste din Twilight sau 50 Shades of Grey sunt nașpa? Încă n-ați citit telenovela asta excesiv de clișeică și melodramatică și previzibilă și… și… o insultă la adresa inteligenței oricărui cititor. Apoi îi avem pe copiii Blackthorn care, dacă ar fi fost conturați cum trebuie și ar fi ieșit în evidență prin ceva, cred că ar fi reușit să facă romanul mai interesant. Sunt 7 la număr ș singurii care au fost dezvoltați cum trebuie au fost Julian și Mark; pe restul nici acum nu știu exact cum îi cheamă sau care sunt lucrurile care-l diferențază pe Ty de Tavvy de exemplu. Și a fost o carte luuungă, nu e ca și cum autoarea nu ar fi avut timpul necesar să-i exploreze pe fiecare în parte; pur și simplu s-a axat pe nenorocita aia de poveste de dragoste și… mda, să trecem mai departe. După cum spuneam, Mark și Cristina au fost singurele personaje pe care le-am agreat: Cristina aduce o bine-venită savoare exotică datorită originilor sale, ajută la crearea imaginii unei lumi mult mai mari a vânătorilor de umbre și le oferă celorlalți suportul moral de care au nevoie pentru a reuși să ducă la bun sfârșit misiunea, iar Mark e, într-un fel, noi, cititorii care se reobișnuiesc cu lumea din umbră după o absență îndelungată, lucru care îl face super relatable – asta și faptul că e super haios atunci când o dă-n bară vizavi de îmbrăcăminte, mâncare sau pur și simplu vorbe. Antagonistul mi s-a părut o bătaie de joc: creionat leneș din toate punctele de vedere, destul de ne-impresionant și ne-înspăimântător și cu un plan „diabolic” absolut ridicol. Și penibil. Și să nu uit: personaje din celelalte serii își fac apariția, dar totul e atââât de forțat încât nu m-am putut bucura să citesc din nou despre Tessa, Will și Jem pentru că nu au fost nimic mai mult decât fan service.

Am fost dezamăgit de carte. În cel mai urât mod cu putință. Și dezamăgirea e cu atât mai amară cu cât știu de ce e în stare Cassandra Clare: am adorat Dispozitive infernale și va rămâne pentru multă vreme una dintre trilogiile mele preferate, dar Doamna de la Miezul Nopții e… prea mult din aceeași chestie. Când am auzit, acum câțiva ani, că vor fi cel puțin 7 serii cu și despre vânătorii de umbre mi s-a părut revoltător, dar, până la urmă, lumea pe care Clare a imaginat-o e uriașă și poate fi explorată în nenumărate moduri interesante, unice. Însă ceea ce a făcut cu acest prim volum e aproape o batjocură pentru cititori. Să refolosești aceleași idei a treia oară la rând? Josnic. Știți vorba americanilor, fooled me once, shame on you; fooled me twice, shame on me? Ei bine, se pare că nu e valabilă și pentru Cassandra Clare, pentru că Doamna de la Miezul Nopții a fost votată pe Goodreads drept al doilea cel mai bun roman YA fantasy al anului trecut… Nu pot recomanda cartea decât fanilor înrăiți ai Cassandrei Clare, cei care sunt dispuși să-i ierte micile „scăpări ocazionale” sau celor care nu au citit nimic de la ea. De fapt, mai bine puneți mâna pe Dispozitive infernale și ignorați celelalte cărți cu vânători de umbre.

Mulțumesc grupului editorial Corint pentru exemplarul trimis pentru recenzie.

RATING

THE WITCHER 2.0 – recenzie SABIA DESTINULUI, de Andrzej Sapkowski

TITLU: Sabia destinului (Witcher #2)

AUTOR: Andrzej Sapkowski

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Geralt este un vânător, un om ale cărui puteri magice, obținute prin antrenamente lungi și cu ajutorul unui elixir misterios, l-au transformat într-un luptător genial și într-un asasin fără milă. Dar nu este un ucigaș ca oricare altul: țintele lui sunt monștrii întunecați care bântuie pământurile și îi atacă pe cei inocenți. Așa că el cutreieră ținutul în căutarea lor, până când își dă seama că nu toți monștrii sunt la fel: unii sunt răi până în măduva oaselor, grotesc de malefici, dar alții sunt doar victime ale păcatului, ale răului sau ale naivității.

RECENZIE:

Am citit Ultima dorință, prima parte din seria Witcher, la scurt timp după ce a fost publicată la noi, entuziasmat de ideea unei cărți fantasy cu un puternic iz european. Și… am fost dezamăgit de carte din mai multe puncte de vedere, principalele motive fiind protagonistul destul de rece și antipatic și structurile repetitive ale povestirilor; practic, de fiecare dată când Geralt, temutul vânător de monștri, avea de dus la bun sfârșit câte o misiune se dovedea că, de fapt, creatura înfiorătoare care stârnea haos printre săteni nu era decât un om blestemat, așa că mai toate poveștile erau previzibile din cale-afară și se încheiau cu bine. Când am primit coletul surpriză de la editura Nemira la sfârșitul lunii noiembrie, în care s-a strecurat și Sabia destinului, nu am fost prea entuziasmat de ideea revizitării universului Witcher, dar la sfârșitul săptămânii trecute mi-am adunat tot curajul și am luat cartea de pe rafturile bibliotecii, pătrunzând încă o dată în lumea magică a lui Sapkowski.

Cartea este formată din șase povestiri, unele mai lungi și altele mai scurte, și, așa cum e cazul fiecărei antologii de nuvele, nu toate au fost egale din punct de vedere calitativ. Trei dintre ele mi-au plăcut la nebunie: Limitele posibilului, în care avem parte de o vânătoare de dragoni și de puțin conflict între Geralt și vrăjitoarea Yennefer – conflict care îl face pe vânător să pară ceva mai uman –; Focul cel veșnic, o povestioară care la început mi s-a părut puțin cam ridicolă, dar care m-a cucerit prin umor și câteva răsturnări de situație la care nu mă așteptam și Sabia destinului, care m-a fascinat prin mitologia complexă și lumea minuțios descrisă a driadelor și prin noul personaj introdus în lumea aceasta, despre care am înțeles că va juca un rol important în viitor, Ciri. Celelalte trei: Sloiuri de gheață, Un mic sacrificiu și Ceva mai mult mi s-au părut inutile, plictisitoare și seci.

Deși am apreciat doar jumătate dintre poveștile din carte, Sabia destinului mi s-a părut mult mai bună decât Ultima dorință. Încă am impresia că, între cărți, autorul a ajuns să cunoască mai bine lumea lui Geralt și a decis să-și asume unele riscuri în ceea ce privește acțiunea și profunzimea personajelor sale, astfel încât șabloanele pe care le-a folosit (de prea multe ori) în volumul precedent au fost date uitării. De această dată monstruozitățile pe care vânătorul le întâlnește în călătoriile sale sunt monștri în adevăratul sens al cuvântului, unul mai interesant decât celălalt, care încearcă să-și găsească locul într-o lume cândva sălbatică, acum stăpânită de om. În acest volum, Geralt a fost mult mai bine conturat și, cu toate că își menține atitudinea ușor sfidătoare și rămâne aproape la fel de tăcut precum l-am cunoscut, mi-a fost mai ușor să relaționez cu el atunci când îl vedeam încercând să o împace pe Yennefer după ce a călcat strâmb sau discutând tot felul de chestii cu micuța Ciri. Și persoanjele secundare au fost mult mai interesant construite, în special arțăgoasa vrăjitoare Yennefer, care e yin-ul pentru yang-ul lui Geralt, întregindu-l într-o oarecare măsură pe temutul vânător; Ciri, fetița cu o personalitate invers proporțională dimensiunilor sale și Jaskier, poet renumit în tot tărâmul și un materialist cum rar am mai întâlnit.

Marea mea nemulțumire legată de Sabia destinului a fost că, dacă în primul volum am apreciat inventivitatea autorului și modul ingenios prin care a răstălmăcit basme și povești cunoscute de toată lumea, de această dată mi s-a părut că nenea Sapkowski nici măcar nu s-a mai obosit să facă asta și pur și simplu le-a trântit printre paginile cărții, fără să-i pese de ele, în varianta lor originală, sperând probabil că totul va fi trecut cu vederea. Ce nu mi-a mai plăcut la această a doua parte din serie a fost că mai bine de 70% din povestiri erau formate din dialoguri, dar nu unele care să te țină în priză sau să te facă să-ți pese de personaje și să le înțelegi mai bine, ci varietatea aceea de dialoguri care se întind la nesfârșit și nu par a ajunge nicăieri, repetitive și enervante.

Seria Witcher va începe cu adevărat abia de la volumul următor, care e și primul roman propriu-zis, Sângele elfilor, aflat în curs de apariție la Nemira. Ultima dorință și Sabia destinului au fost concepute ca un fel de introducere în acest univers, astfel încât cititorii să aibă timp să se obișnuiască cu lumea și personajele. Și-au făcut treaba, zic eu, deși se putea mai bine și sunt curios cum vor continua aventurile lui Geralt.

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul trimis pentru recenzie!

RATING           

CONCURS COLȚI-LUNGI: UNIUNEA TRIBURILOR!

Unul dintre cele mai inedite romane semnate de un scriitor autohton poate fi al vostru, alături de un tricou personalizat cu coperta cărții, prin bunăvoința editurii All!

Pentru a participa la concurs trebuie să:

• fiți abonat al blogului;
• dați like paginilor de Facebook Editura All și Colti Lungi;
• dați share postării, astfel încât să audă cât mai multă lume de concurs;
• scrieți un comentariu cu adresa de mail/user-ul WordPress folosit pentru abonare + link-ul către postarea de pe pagina voastră de Facebook unde ați dat share concursului + răspundeți în câteva rânduri la întrebarea: ce ați face dacă ați fi desemnat căpetenia unui trib amazonian pentru o zi?

Concursul se încheie luni, 06.02.2017, iar câștigătorul va fi ales prin intermediul random.org și va fi anunțat marți, 07.02.2017, printr-un update la această postare. Mult succes!

UPDATE: Concursul s-a încheiat, iar câștigătorul este emageorgiana2112! Te rog să-mi trimiți datele tale pe mail (razvan_timar@yahoo.com) sau printr-un mesaj pe Facebook până luni, 13.02.2017. În cazul în care nu primesc niciun mesaj/mail, voi fi nevoit să aleg alt câștigător. Vă mulțumesc tuturor pentru participare

NOUTĂȚI PROVIDEO IANUARIE 2017

2017 începe în forță la ProVideo!

STORKS – BERZELE

Berzele aduc bebelșii la parinți… sau cel puțin așa făceau. Acum livrează colete pentru compania globală Cornerstore. Junior, cea mai silitoare barză din companie, urmează să fie promovat când, din greșeală, acționeaza mașina de făcut bebeluși, aducând pe lume o fetiță absolut adorabilă.

Disperat să livreze mica minune înainte să afle șeful de eroare, Junior pleacă într-o expediție neautorizată alături de prietenul său Tulip, singurul om de pe Muntele Berzelor. Călătoria inițiatică nu va duce doar la întregirea unei familii, ci le va ajuta pe berze să revină la adevărata lor misiune pe Pământ.

Distribuție: Andy Samberg, Kelsey Grammer, Katie Crown, Jennifer Aniston, Ty Burrell, Keegan-Michael Key, Jordan Peele, Danny Trejo

Regizor: Nicholas Stoller

Gen: Familie, Animație, Comedie

Format: DVD, Blu-Ray, Blu-Ray 3D, Blu-Ray 4K

SULLY – SULLY: MIRACOLUL DE PE RÂUL HUDSON

Filmul biografic produs în format 3D de către studiourile Warner Bros îl are în scaunul regizoral pe Clint Eastwood, iar protagonist este Tom Hanks. Acesta îl va portretiza pe eroul național Chesley „Sully” Sullenberger, pilot american care a aterizat forțat în râul Hudson, în ianuarie 2009, cu un avion de linie, salvând viața tuturor celor 155 de pasageri.

Distribuție: Tom Hanks, Laura Linney, Autumn Reeser, Aaron Eckhart

Regizor: Clint Eastwood

Gen: Biografic, Dramă

Format: DVD, Blu-Ray

THE BIG FRIENDLY GIANT – MARELE URIAȘ PRIETENOS

Talentele a doi dintre cei mai talentați povestitori din lume – Roald Dahl și Steven Spielberg – se vor combina pentru prima oară pentru a aduce pe marile ecrane iubita carte pentru copii Marele Uriaș Prietenos, devenită o lucrare clasică a genului.

Producţia relatează povestea unei orfane şi a Uriaşului care îi face cunoştinţă cu fascinanta, dar periculoasa lui lume. Spre deosebire de toţi ceilalţi asemenea lui, Marele Uriaş Prietenos este extrem de amabil şi gentil.

Deşi la început micuţa Sophie se teme de lumea uriaşă în care a ajuns, îşi dă seama repede că însoţitorul ei este o creatură blândă, iar curiozitatea o împinge să pună zeci de întrebări. Amicul ei o învaţă totul despre magie şi felul în care transmite vise copiilor de pe Pământ, dar o avertizează în acelaşi timp că o revoltă a giganţilor este pe cale să distrugă echilibrul pământenilor. Astfel, misiunea celor doi va fi aceea de a salva omenirea de uriaşul pericol din universul magic, pe cale să izbucnească.

Distribuție: Ruby Barnhill, Rebecca Hall, Penelope Wilton, Mark Rylance, Jemaine Clement

Regizor: Steven Spielberg

Gen: Aventuri, Familie, Fantastic

Format: DVD

MECHANIC: RESSURECTION – MECANICUL 2

Arthur Bishop a crezut că și-a lăsat în urmă trecutul criminal, când dușmanul său cel mai periculos îi răpește iubirii vieții. Acum, el este obligat să călătorească prin toată lumea pentru a comite trei asasinate imposibile, făcând ce face el cel mai bine, să pară accidente.

Distribuție: Tommy Lee Jones, Jessica Alba, Jason Statham

Regizor: Dennis Gansel

Gen: Acțiune, Crimă, Thriller

Format: DVD, Blu-Ray