TITLU: Transformarea (Transformarea #1)
AUTOR: Justin Cronin
PUBLICAT DE: Editura Nemira
DESCRIERE: Proiectul NOE, un experiment secret, o ia razna în clipa în care se răspândește din greșeală un virus care transformă ființele umane în altceva – ceva ucigător, ceva indestructibil. Amy, o fetiță de șase ani, supusă și ea experimentului, e salvată de un agent FBI, împreună cu care fuge în munți, departe de lume și de urmările dezastruoase ale Proiectului NOE. Transformarea imaginează o lume credibilă, dominată de frică și de nevoia de supraviețuire. E foarte posibil ca soarta omenirii să fie în mâinile unei fetițe. Mizând pe o viziune ambițioasă și pe un stil puternic, romanul lui Justin Cronin spune o poveste tulburătoare despre catastrofă și supraviețuire, despre sacrificiu și speranță.
RECENZIE:
De foarte multă vreme am căutat o carte care să mă înfioare în adevăratul sens al cuvântului, iar Transformarea, cu premisa ei creepy și coperțile cel puțin la fel de tulburătoare promitea să fie exact ceea ce-mi doream, mai ales că de mult (cred că de la Dracula, roman pe care l-am citit de ceva vreme) nu am mai întâlnit niște vampiri care să-mi bage frica-n oase.
O să încep prin a lăuda stilul de scriere și talentul cu care autorul a reușit să contureze atmosfera. Transformarea, pe tot parcursul celor peste o mie de pagini ale sale, reușește ci brio să fie acel roman sinistru, dătător de fiori, care ne-a fost promis. Acțiunea începe lent, fiindu-ne mai întâi prezentate personajele pe care urmează să le urmărim, iar premisa poveștii este încetul cu încetul dezvoltată. Totul se face cu o minuțiozitate ieșită din comun, dar, spre deosebire de alte cărți la care se simte atunci când autorul „trage de timp” și se întinde prea mult cu descrierile inutile legate de trecuturile unor personaje sau de chestiile din prezent care, dacă e să le judecăm la rece, în 99% din cazuri nu au alt rost decât acela de a adăuga câteva zeci/sute de pagini în plus unui roman și așa destul de încărcat. În Transformarea niciun cuvânt nu este irosit, povestea prinzând viață tocmai prin intermediul acelor detalii care, în alt context, poate că ar fi riscat să pară niște adiții nu tocmai binevenite. De asemenea, Proiectul NOE, sau mai bine spus primele rezultate ale acestuia au reușit să mă facă să-mi doresc să nu fi citit unele pasaje din carte.
Acum să trecem la partea care, cred, v-a atras tuturor atenția: titlul ales pentru această recenzie. De unde comparația cu extrem de popularul The Walking Dead? Ei bine, există câteva asemănări pe care nu m-am putut abține să nu le observ. În primul rând, ambele povești încep în forță, captându-ți interesul… până la un punct, când totul devine previzibil, uzat, deloc impresionant și doar un talmeş balmeş de personaje de al căror destin te doare fix în cot pentru că, pur și simplu, simți că nu ai petrecut suficient timp cu acestea pentru ca ele să conteze în vreun fel pentru tine, cititorul. Majoritatea personajelor nu sunt mai mult decât carne de tun, niște nume pe hârtie de al căror destin nici că nu-ți pasă, singura constantă în toată povestea fiind Amy, fetița misterioasă al cărei destin este strâns legat de cel al monstruozităților pe care NOE le-a creeat.
Finalul cărții a fost unul neașteptat și destul de interesant, dar nu sunt sigur dacă vreau sa continui cu această serie. Mi s-a părut că a adus foarte puține elemente originale vampirilor din literatura universală, iar acțiunea previzibilă, mult prea asemănătoare cu cea din aproape toate romanele post-apocaliptice nu a ajutat nici ea.
Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul oferit!
răzvan's bookshelf 