AVENTURILE LUI SUGHIȚ CONTINUĂ – recenzie CUM SĂ FII PIRAT, de Cressida Cowell

TITLU: Cum să fii pirat (Cum să-ți dresezi dragonul #2)

AUTOR: Cressida Cowell

PUBLICAT DE: Editura Nemi

DESCRIERE: Povestea lui Sughiț Strașnicul Stavrid al III-lea continuă. Va putea să găsească Sughiț comoara lui Barbă-Aspră cel Oribil înainte ca Alvin Trădătorul să pună mișelește mâna pe ea? Și dacă Sughiț deschide un cufăr pe care scrie NU DESCHIDEȚI, va mai trăi ca să spună povestea?

RECENZIE:

După cum probabil știți deja, ador animațiile și dragonii, așa că nu e de mirare că atât How To Train Your Dragon, cât și excelenta sa continuare, ocupă locuri fruntașe în topul filmelor mele preferate din toate timpurile (dacă, printr-o minune, nu le-ați văzut deja, faceți-vă o favoare și căutați-le cât mai repede; dar să nu care cumva să nu aveți câteva pachete de șervețele la îndemână!). Editura Nemi, imprintul Nemira ale cărei cărți sunt destinate publicului tânăr, dar nu numai, a achiziționat recent drepturile pentru seria de scurte romane care au folosit ca sursă de insprație pentru studiourile Dreamworks, cu toate că doar câteva idei de-ale Cressidei Cowell au fost folosite în „produsul final”, cum ar fi numele personajelor și alăturarea dintre dragoni și vikingi. Totuși, m-am îndepărtat de subiect. După cum spuneam, drepturile pentru ediția în limba română a seriei Cum să-ți dresezi dragonul au ajuns în cufărul de comori Nemi, care s-a mișcat uimitor de repede și, de la începutul anului și până acum, ne-a bucurat nu cu unul, ci cu două volume ale extraordinar de amuzantelor aventuri ale lui Sughiț Strașnicul Stavrid al III-lea.

Sughiț a fost, în sfârșit, acceptat de către restul tribului Huliganilor Păroși după ce a ucis namila de Dragonus Maritimus Giganticus Maximus la sfârșitul volumului anterior, dar titul lui de erou al Insulei Tontului va fi pus la grea încercare odată cu apariția unui misterios coșciug ce a aparținut unuia dintre cei mai de temut dintre toți liderii vikingi: Barbă-Aspră cel Oribil. Înăuntrul acestuia, pe lângă un fermier cinstit și dubios, se găsește harta către legendara comoară a lui Barbă-Aspră, despre care se spune că ar putea fi găsită numai de adevăratul moștenitor al Oribilului. Să fie Sughiț cel ales?

Din nou, Cressida Cowell reușește să surprindă prin amestecul de comedie (voluntară sau nu) și acțiune, peste care presară cu atenție momente întunecate, cum ar fi noii dragoni introduși în poveste, niște bestii feroce pe care până și cel mai curajos dintre vikingi s-ar gândi de două, poate chiar trei ori, înainte să-l înfrunte sau felul în care bogățiile materiale reușesc, de cele mai multe ori, să întunece judecata chiar și a celui mai înțelept om. Acțiunea parcă e pusă pe repede-înainte, atât de iute se succed evenimentele, ritmul alert ajutând la parcurgerea în doi timpi și trei mișcări a cărții; o parte din merit revine și ilustrațiilor haioase, voit stângace, pe care cititorii de toate vârstele le vor savura. Despre stilul de scriere nu sunt prea multe de spus, decât că e unul adecvat categoriei de cititori cărora se adresează povestea, însă fără a fi într-atât de simplificat încât să nu existe și unele surprize pentru veteranii într-ale cititului. Personajele, în mare, sunt neschimbate față de cum le-am cunoscut la începutul primului volum, iar dacă ar fi să aleg un preferat, acesta ar fi cu siguranță Picior-de-Pește, care evoluează plăcut de-a lungul cărții. Cel mai puțin, în schimb, mi-a plăcut de Știrb, dragonul egoist al lui Sughiț, lucru care nu m-a surprins deloc având în vedere cât de mult îi ador versiunea animată (și diametral opusă din toate punctele de vedere).

Cum să fii pirat e o lectură haioasă, alertă, presărată de momente întunecate și situații aflate la limita mortalului, pe care cititorii mici o vor savura datorită evenimentelor exagerate, care vor smulge hohote de râs, iar cititorii mari îi vor aprecia învățămintele și întorsăturile de situație.

Mulțumesc editurii Nemi pentru exemplarul trimis pentru recenzie!

RATING

DRAGONI, VIKINGI ȘI AVENTURI HAZLII – recenzie CUM SĂ-ȚI DRESEZI DRAGONUL, de Cressida Cowell

cressida-cowell---cum-sa-ti-dresezi-dragonul_c1

TITLU: Cum să-ți dresezi dragonul (Cum să-ți dresezi dragonul #1)

AUTOR: Cressida Cowell

PUBLICAT DE: Editura Nemira (imprintul Nemi)

DESCRIERE: Sughiț Strașnicul Stavrid al III-lea, formidabil luptător cu sabia și îmblânzitor de dragoni, a fost cel mai mare Erou Viking care a existat vreodată. Va putea să treacă Sughiț de Programul de Inițiere într-ale Dragonilor cu un dragon știrb și să se lupte cu Dragonus Maritimus Giganticus Maximus înainte că acesta să devoreze toți vikingii de pe Insula Tontului? E timpul ca Sughiț să învețe să fie un adevărat Erou.

RECENZIE:

Dragonii. Aceste făpturi de basm întâlnite în legendele din toată lumea – fie că vorbim de șopârlele înaripate și scuipătoare de flăcări specifice occidentului sau de șerpii uriași și înțelepți ai orientului – au fost mereu preferații mei. Pe când alți copii își doreau mașini scumpe sau alte minuni tehnologice, eu nu voiam decât să am propriul meu dragon alături de care să călătoresc prin toată lumea, traversând globul din înaltul cerului, și care să poată incinera pe oricine îmi greșea (aveam o imaginație cam morbidă, știu). Cum nu am reușit niciodată să găsesc unul, m-am văzut nevoit să trișez puțin și să mă „împrietenesc” cu dragonii din cărți și filme. Dintre toate reptilele mitologice pe care le-am întâlnit de-a lungul anilor, niciuna nu a reușit să aibă același impact asupra mea cum a avut Toothless din How To Train Your Dragon, singurele animații pe care le-aș revedea de zeci, sute, mii de ori și tot nu m-aș plictisi. Când am aflat că editura Nemira urma să pulbice seria care a stat la bazele celor două filme cu Hiccup și Toothless, am fost în culmea fericirii și am devorat primul volum în câteva ore.

Vikingii de pe Insula Tontului îmblânzesc dragoni de generații, folosindu-i pentru tot felul de treburi. Sughiț este fiul conducătorului clanului Huliganilor, Stoic Mătăhălosus, și majoritatea îl consideră o dezamăgire doar pentru că nu e un pachet de mușchi fără creier precum restul „prietenilor” săi. În fiecare an, o nouă generație de viitori Eroi trebuie să-și prindă și îmblânzească singuri dragonii, iar Sughiț, din cauza unor evenimente scăpate de sub control, se trezește că a pus mâna pe un exemplar din cea mai banală specie de dragoni din câte există, unde mai pui că acesta este și incredibil de micuț și… știrb. De-a lungul cărții, Sughiț va încerca tot felul de metode, una mai haioasă și mai disperată decât cealaltă, pentru a-l dresa pe Știrb, astfel încât să nu se facă de râs în timpul competiției din Joia lui Thor, atunci când dragonii tuturor Eroilor în devenire vor concura pentru a-și demonstra abilitățile.

Cum să-ți dresezi dragonul a fost… minunată, adorabilă, haioasă, plină de învățăminte și cu o droaie de ilustrații care vor stârni hohote de râs. Dacă vă așteptați (sau sperați) să întâlniți aceleași personaje și situații la limita posibilului ca în animațiile de la DreamWorks, vă spun de pe acum că nu este cazul. Singurele similarități între carte și film sunt combinația de vikingi și dragoni și unele nume; în rest, totul se desfășoară foarte, foarte diferit. Cred că e pentru prima oară când mă bucur că filmele și-au permis să se depărteze de sursa de inspirație și să ne ofere o poveste mult mai sofisticată, pentru toate vârstele, cu o distribuție fantastică în fruntea căreia se află Toothles, unul dintre cele mai expresive și minunat conturate personaje din istoria animațiilor. Dar și cartea Cressidei Cowell e impresionantă, reușind să încorporeze o grămadă de învățăminte, limbaj simplu și foarte colorat, desene aproape ca niște caricaturi ale celor descrise și sarcasm cu carul într-un volum care mi-aș fi dorit să nu se termine așa repede.

Cartea e un carusel de situații exagerate și din cale-afară de haioase. De la început, când facem cunoștință cu Sughiț, un tânăr viking destul de ciudățel, care pune mai mult preț pe abordarea intelectuală a unei probleme (spre deosebire de restul brutelor de pe Insula Tontului, pentru care nu există rezolvare mai bună decât folosirea forței), e limpede că următoarele 200 de pagini vor fi pline de aventuri puțin mai atipice față de cele cu care suntem obișnuiți din poveștile copilăriei. Un lucru la care nu m-am așteptat a fost pericolul presărat de-a lungul poveștii; cu toate că, dacă e să stau bine să mă gândesc, nu e prea plauzibil să ai o carte despre vikingi și dragoni în care să nu existe chiar nicio situație ceva mai violentă. 

Personajele sunt tare colorate, aproape diametral opuse față de ce te-ai aștepta să găsești pe o insulă plină de Eroi vikingi. Nume ridicole precum Sughiț Strașnicul Stavrid al III-lea, Piciordepeşte, Râtmucos sau Sufludecâine contrastează cu personalitățile vulcanice ale matahalelor vikinge, iar dragonii precum Ştirbul, Vaca-groazei, Suflul-salamandrei ori Moartea-violet reușesc fie să bage spaima în sufletele dușmanilor, fie să-i facă să moară de râs. Sughiț cred că se aseamănă cel mai mult cu omologul lui animat: e fragil ca un pai, rușinea clanului Huliganilor Păroşi, vikingul cu cel mai puțin potențial de a deveni un Erou, dar și singura persoană de pe Insula Tontului care gândește înainte să se arunce cu capul înainte într-o situație periculoasă și, la sfârșitul zilei, reușește să salveze ziua. Spre deosebire de Sughiț, dragonul său, Știrbul, e total diferit față de Toothless și, la început, mi s-a părut extrem de enervant, mai ales că se comporta absolut oribil cu bietul Sughiț. Spre sfârșit, atunci când  a avut a change of heart, a devenit muuult mai simpatic. Singura asemănare cu dragonul Furia Nopții din filmele animate pe care am găsit-o a fost dpdv al personalității: ambele reptile zburătoare au niște personalități foarte puternice, deși diferite – în vreme ce Știrbul e arogant și încrezut, comod și plin de tot felul de idei despre supremația dragonilor față de oameni, Toothless e altruist, prietenos și eroic. 

Deși nu e corect să tot compar cartea cu filmul, pentru că prezintă două povești total diferite, mi-e tare greu să las în urmă nostalgia, respectul și admirația ce mă leagă de animațiile How To Train Your Dragon. Da, prefer filmele, însă cartea Cum să-ți dresezi dragonul mi-a încălzit sufletul – care a devenit un mini-ghețar după ce am citit… altceva (cred că o să revin asupra subiectului săptămâna viitoare, dar nu promit) – timp de câteva ore încântătoare, m-a făcut să râd cum nu am mai făcut-o de mult și să-mi doresc să plec imediat într-o scurtă excursie, căutând cel mai apropiat cuib de dragoni și șterpelind unul pentru mine, pe care să-l dresez folosind metoda lui Sughiț.

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul trimis!

RATING