SUFLETE ȘI MECANISME

printul_mecanic

TITLU: Prințul mecanic (Dispozitive infernale #2)

AUTOR: Cassandra Clare

PUBLICAT DE: Editura Leda

DESCRIERE: În lumea magică a Londrei Victoriene, Tessa Gray şi-a şăsit În Sfârşit Locul, Alături de vânătorii de umbre. Dar liniştea se dovedeşte a fi trecătoare când forţe întunecate din Conclav plănuiesc s-o înlăture pe Charlotte, protectoarea ei, de la conducerea Institutului. Dacă se va întâmpla acest lucru, Tessa va ajunge pe străzi, pradă uşoară pentru misteriosul Magistru, care urmăreşte să se folosească de puterile ei în scopuri nu tocmai nobile. Cu ajutorul lui Will şi Jem, Tessa descoperă că războiul purtat de Magistru împotriva vânătorilor de umbre este cât se poate de personal. El îi învinuieşte pentru o tragedie petrecută cu mult timp în urmă, din pricina căreia, susţine el, viaţa îi fusese distrusă. Pentru a descoperi secretele trecutului, cei trei prieteni călătoresc din Yorkshire-ul învăluit în ceaţă spre un conac de care sunt legate poveşti cumplite; din cartierele sărăcăcioase ale Londrei spre o sală de bal fermecătoare, unde Tessa descoperă că adevărul despre originile ei este mult mai sinistru decât îşi închipuise vreodată. Când se întâlnesc cu un demon mecanic, care-i transmite lui Will un avertisment, aceştia înţeleg că Magistrul le ştie fiecare mişcare – şi că unul dintre apropiaţii lor i-a trădat. Tessa realizează că inima îi bate din ce în ce mai tare pentru Jem, însă dorinţa de a fi cu Will, în pofida stărilor lui sumbre, continuă să o tulbure. Dar ceva se schimbă în Will – zidul pe care băiatul şi-l construise în jurul lui începe să se năruie. Dacă-l vor găsi pe Magistru, va putea oare Will să se elibereze de secretele sale şi să-i ofere Tessei răspunsurile legate de originea şi de menirea ei? În vreme ce căutarea Magistrului, dar şi a adevărului, îi pune pe cei trei prieteni în situaţii primejdioase, Tessa înţelege că, atunci când amesteci dragostea cu minciunile, poţi corupe chiar şi cea mai curată inimă.

RECENZIE:

Îngerul mecanic mi-a arătat cât de mult a evoluat Cassandra Clare în materie de scris și că, dacă lasă la o parte personajele enervante și se concentrează mai mult pe latura emoțională și nu pe acțiune, rezultatul poate fi de-a dreptul superb. Spre deosebire de Instrumente mortale, în Dispozitive infernale mi s-a părut că personajele au întâietate, iar acțiunea e destul de înceată și aproape lăsată undeva în fundal.

Al doilea volum al seriei, Prințul mecanic, reia povestea Tessei și a vânătorilor de umbre londonezi de unde s-a terminat în romanul precedent. Pe parcursul celor 400 de pagini aflăm despre trecutul Magistrului și motivul pentru care dorește distrugerea nefilimilor, ne sunt dezvăluite secretele lui Will și o parte din misterul din jurul Tessei pare să se dizolve. Trădările, minciunile și răsturnările de situație sunt și ele la ordinea zilei, astfel încât ajungi să nu mai știi în cine să te încrezi. La un moment dat toate personajele din jurul Tessei îmi păreau suspecte.

După cum am zis, această serie mi-a lăsat impresia că se concentrează mai mult pe personaje și trăirile lor decât pe acțiune, și o face într-o manieră absolut superbă. Protagoniștii au parte de portrete complexe și complete, astfel încât e mai ușor pentru cititor să relaționeze cu ei și să se pună în pielea lor; sunt umani, fac greșeli și alegeri proaste, dar asta îi face mai palpabili, mai reali. Dacă ar fi să fac o paralelă între Dispozitive și Instrumente și să spun un lucru care mi-a plăcut la ambele serii, în aceeași măsură, aș alege personajele secundare. Atenția pe care Cassandra Clare le-o acordă acestora mă uimește de fiecare dată. Charlotte, Henry și Sophie au fiecare momentele lor de glorie (în special Sophie), iar felul în care personalitățile lor evoluează e, din nou, superb. În Prințul mecanic ne sunt introduși noi „actori”, ca să le spun așa, dintre care cel mai mult mi-a plăcut de Gideon Lightwood, cine a citit cartea cred că știe și de ce (orice detaliu în plus cred că ar constitui un spoiler și chiar nu vreau să stric lectura pentru cei care nu au ajuns la acest volum). Majoritatea personajelor noi au jucat rolurile unor pseudo-antagoniști și au făcut-o chiar foarte bine. Totuși, mi-aș fi dorit ca adevăratul antagonist să fi fost mai prezent.

Bun, cam astea ar fi punctele forte. Să trecem și la cele slabe, pentru că au fost câteva. În primul rând e vorba de veșnicul triunghiul amoros din cărțile YA. Am urmărit un interviu cu autoarea în care aceasta vorbea despre triunghiuri amoroase (îl găsiți aici) și pot spune că înțeleg cât de cât de ce le folosește. Dar tot rămâne o mare pată neagră în ochii mei, mai ales pentru că am avut impresia că triunghiul Will-Tessa-Jem s-a format destul de brusc, și o să explic și de ce. În primul volum au fost doar unele indicii subtile care să ne conducă în această direcție, dar în mare a fost vorba doar despre relația dintre Tessa și Will. La începutul Prințului mecanic, Tessa simte, dintr-o dată, furnicături de fiecare dată când Jem o atinge sau alte lucruri asemănătoare, iar acestea nu au fost prezente și în Îngerul mecanic. Pur și simplu mi s-a părut că Tessa a început să aibă sentimente pentru Jem prea subit. Al doilea lucru care m-a deranjat a fost un anumit personaj, un vârcolac ca să fiu mai exact, care mi s-a părut exagerat construit, clișeic, oarecum reciclat și pus în carte doar pentru a avea un soi de „bufon” care să destindă atmosfera.

Nu regret nicio clipă faptul că am citit aceste cărți, chiar dacă la început am fost reticent în legătură cu ele. Recomand Dispozitive infernale tuturor celor care-și doresc să se piardă într-o lume fascinantă și să trăiască intensitatea sentimentelor personajelor.

RATING: 9,5/10

Anunțuri

BEHIND THE BLOG

behind_the_blog

Am primit acest tag din partea lui Jessie și îi mulțumesc pentru asta.

Regulile sunt următoarele:

– trebuie să răspunzi sincer.

– trebuie să iei imaginea tag-ului și s-o încorporezi în postarea ta.

– tăguiește cât mai mulți din blogării tăi favoriți/care îți plac foarte mult :)).

Cerintele vor fi 7 întrebări universale (pe care le ia toată lumea) și 4 (sau mai multe) lucruri pe care vrei tu să le stie lumea.

Perfect! Să începem:

1. Din ce oraș esti?

Locuiesc la 8 kilometri de Sibiu.

2. Câți ani ai?

21.

3. Care e mâncarea ta preferată? Dar dulcele preferat?

Hmmm, aș spune pizza, dar îmi plac la nebunie pastele la cuptor. Cât despre dulce, orice are ciocolată și/sau zmeură.

4. Care e cel mai mare vis al tău?

Să ajung să-mi public cartea.

5. Cea mai mare frică a ta este:

Nu știu, până acum nu am stat să mă gândesc la asta…

6. Care este citatul tău preferat, dar moto-ul?

Wise words from Dumbledore:

citat7. Aici o (sau mai multe) întrebare/i pusă/e de cititorii tăi, revino cu un edit.

 

Câteva lucruri despre mine:

– îmi place să gătesc, de vreo 7 ani îmi fac singur mâncarea;

– când vine vorba de cărți, primele 50 de pagini sunt decisive pentru mine și pe baza lor aleg să continui sau să abandonez lectura;

– de la un timp, nu am chef să citesc în cursul săptămânii și îmi aglomerez fiecare weekend cu o carte;

– tot așa, de la un timp, nu am răbdare să mă uit la un film sau la un episod dintr-un serial în întregime, trebuie să fac și atceva în același timp, fie că mă joc pe tabletă, stau pe facebook sau fac curățenie;

– de mai mult de un an am început să și scriu, mulțumită unei inspirații de moment și de fiecare dată când am un vis mai ciudat sau se întâmplă ceva interesant în jurul meu, fac cumva să imortalizez momentul într-o povestire scurtă.

Aștept întrebările voastre pentru punctul 7 ^_^

Pasez aceste întrebări către: Rox, Vanilla Moon, Alex, Arachne, Ghanda , Ankita, Furelise, Regina buburuză și tuturor celor care sunt interesați.

Sper să ajungem să ne cunoaștem mai bine.

CÂND UN PREMIU ÎȚI DĂ VIAȚA PESTE CAP

premiul

TITLU: Premiul

AUTOR: Silvian Floarea

PUBLICAT DE: Editura Allfa

DESCRIERE: Icsa și Oama primesc un premiu. Bineînțeles, premiul este unul neobișnuit, pentru că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. Mulți dintre noi și-ar dori să câștige un premiu. Dar câți ar vrea să fie în pielea celor două personaje care nu-și doresc deloc premiul? Iar când legea le interzice să-l refuze, oamenii pot ajunge în situații limită. Romanul lui Silvian Floarea constituie un spectacol. Un spectacol al vieții noastre de zi cu zi, prezentat de niște personaje cât se poate de obișnuite și în același timp teribil de ieșite din comun. Această din urmă calitate le este conferită de gânduri și trăiri care la prima vedere, dincolo de poveste, o să-i pară cititorului cât se poate de familiare. Dar asta numai la prima vedere. În fond, să primești un premiu e un lucru bun, la prima vedere. Și atunci de ce fuge toată lumea de el? 

RECENZIE:

Cu toții cred că ne-am imaginat, la un moment dat, cum ar fi să câștigăm ceva important: o mașină, o casă, marele premiu la lotto… Dar ne-am gândit oare că, odată cu un asemenea câștig, se pot ivi și o groază de complicații? Prea puțini ar sta să cântărească neajunsurile și iminentele probleme care vin la pachet cu o astfel de întâmplare și abia după ce își revin din beția cu apă rece încep să resimtă efectele adverse ale bucuriei de moment.

Continuarea vă așteaptă la un simplu click pe imaginea de mai jos 😀

bookblog.ro

AL TREILEA ACT: DOUĂ NUNȚI

iuresul_sabiilor

TITLU: Iureșul săbiilor (Cântec de gheață și foc #3)

AUTOR: George R.R. Martin

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Dintre cei cinci rivali pentru putere, unul este mort, altul, căzut în dizgraţie, dar războaiele continuă să se dezlănţuie cu furie şi alianţele se fac şi se desfac. Joffrey ocupă Tronul de Fier, stăpânitor neliniştit al Celor Şapte Regate, duşmanul său cel mai înverşunat, Lordul Stannis, e înfrânt şi dezonorat, iar tânărul Robb încă domneşte peste Nord din fortăreaţa Riverrun. Între timp, Daenerys, regina exilată şi stăpâna ultimilor trei dragoni, străbate continentul scăldat în sânge. În vreme ce forţele rivale pun la cale înfruntarea finală, o armată de creaturi barbare soseşte de la capătul lumii civilizate, însoţită de oastea morţilor-vii, ale căror stârvuri însufleţite sunt de nestăvilit. Nimeni nu-şi va găsi odihna până când Cele Şapte Regate nu vor intra într-un iureş al săbiilor.

RECENZIE:

Mi-e destul de greu să vorbesc despre acest al treilea volum al seriei Cântec de gheață și foc fără să dau spoilere masive. S-au întâmplat atât de multe lucruri neașteptate pe parcursul celor 1200 de pagini încât, la sfârșit, am simțit nevoia unei pauze în care să stau și să reflectez la tot ce am citit, doar că sezonul 4 al serialului își exercita constant presiunea și voiam să termin și următoarele volume înainte ca primul episod să apară.

Recenziile pentru Urzeala tronurilor și Încleștarea regilor cred că au lăsat să se înțeleagă cât de mult ador lumea imaginată de George R.R. Martin, dar și personajele savuroase care se perindă prin ea. Cum s-a întâmplat și în cazul celorlalte volume, am știut la ce să mă aștept pentru mai mult de jumătate din carte, iar pentru asta doar eu sunt vinovat. Am fost la zi cu serialul în momentul în care m-am apucat de cărți, pentru că susțineam sus și tare că nu voi citi niciodată cărțile ca să nu-mi stric inevitabilele surprize din serial. Dar, după evenimentele sezonului 3, nu am mai rezistat și a trebuit să aflu ce se întâmplă în continuare.

Povestea se desfășoară, așa cum ne-am obișnuit, pe mai multe planuri. Avem pericolele reprezentate de Ceilalți și de sălbatici în Nord, încercările lui Robb de a-și salva planul de răzbunare de la eșec, momente deosebit de tensionate în Debarcaderul Regelui și secvențe memorabile în Essos, când Daenerys ne dovedește încă o dată cât de mult a evoluat ca lider și ca persoană. Nu spun mai multe, pentru că aș strica tot farmecul lecturii cu orice mic detaliu despre acțiune.

Până acum, cel mai mult m-au deranjat personajele care apăreau în număr din ce în ce mai mare cu fiecare volum al seriei, iar Iureșul săbiilor nu face excepție. Din nou, m-am pierdut în marea de personaje secundare sau episodice, doar că de această dată am fost dispus să iert acest mic inconvenient deoarece autorul a decis să ne prezinte și punctul de vedere al lui Jaime, personaj pe care toată lumea cred că l-a disprețuit până într-un punct. Toate capitolele scrise din perspectiva lui m-au făcut să-l înțeleg și chiar l-au ajutat să devină unul din personajele mele preferate, nu doar din serie, ci în general. Un alt personaj memorabil cu care facem cunoștință este Oberyn Martell. Replicile și acțiunile sale sunt de-a dreptul fantastice! Restul distribuției rămâne la fel de variată în materie de personalități și acțiuni precum o știm.

O carte atât de impresionantă cred că merită o recenzie pe măsură și nu știu cât de mult am reușit să fac asta, având în vedere că am încercat să nu intru prea mult în detalii, tocmai pentru a nu ruina surprizele pe care acest volum le ascunde. Iureșul săbiilor este cartea mea preferată din serie, atât pentru acțiunea care te ține lipit de pagini și îți distruge orice scenariu închipuit, dar și pentru că ne arată o altă latură a unor personaje neînțelese în celelalte volume.

RATING: 10/10

DE ȘASE ORI ACȚIUNE

puterea_celor_sase

TITLU: Puterea celor șase (Moștenirile Lorien #2)

AUTOR: Pittacus Lore

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Evenimentele din această carte sunt reale.

Numele şi locurile au fost schimbate pentru a i proteja pe cei şase lorici care rămân ascunşi.

Există într-adevăr alte civilizaţii.

Unele dintre ele încearcă să vă distrugă.

EI

SUNT TOT MAI APROAPE.

EI

SUNT PE URMELE NOASTRE.

EI

ŞTIU DESPRE VRAJĂ.

EI

ŞTIU DESPRE MOŞTENIRILE NOASTRE.

EI

ŞTIU PREA MULTE CA SĂ PUTEM CREDE CĂ

NOI

VOM MAI FI VREODATĂ ÎN SIGURANŢĂ.

NOI

TREBUIE SĂ NE GĂSIM UNII PE ALŢII.

NOI

TREBUIE SĂ NE UNIM.

NOI

TREBUIE SĂ LUPTĂM ŞI SĂ CÂŞTIGĂM.

NOI SUNTEM ULTIMUL BASTION

RECENZIE:

Prima carte din serie, Eu sunt numărul patru, a fost o surpriză plăcută pentru mine datorită ritmului amețitor în care se desfășura acțiunea. Firește că mi-am dorit cel de-al doilea volum cât mai repede, și după ce am pus mâna pe el l-am citit într-o zi.

În Puterea celor șase facem cunoștință cu o altă pereche de lorici, Numărul Șapte, care și-a asumat identitatea Marinei, și gardianul ei, Adelina. Cele două s-au refugiat cu ani în urmă într-o biserică din Spania, dar se apropie ziua în care Marina trebuie să-și vadă singură de viață, deoarece în curând va împlini 18 ani. Înapoi în America, Patru, Șase și Sam, împreună cu Bernie Kosar sunt în continuare vânați de mogadorieni. Prea puține sunt momentele în care să nu fie pe fugă. Patru și Șase se antrenează împreună, pentru a-și dezvolta moștenirile și simt o atracție ciudată între ei. Însă lucrurile se complică atunci când găsesc o modalitate de a depista și restul loricilor de pe Pământ, iar Patru are niște vise care seamănă mai mult cu premonițiile, în care este vizitat de un nou dușman.

Aproape totul la această carte mi-a plăcut. Felul în care acțiunea lua mereu întorsături neașteptate, dezvoltarea personajelor, acele scurte momente în care călătoream pe Lorien. Mizele au fost mai mari de această dată și am avut acel sentiment de nesiguranță continuă ca și personajele. Mereu când mă gândeam că nu se mai putea întâmpla ceva grav, cartea se grăbea să-mi dovedească contrarul și, astfel, m-a ținut în priză de la începutul lecturii și până la sfârșit. Așa cum am menționat și în recenzia volumului anterior, seria pare lipsită de lucruri deosebit de profunde și se axează mai mult pe poveste, acțiune și dezvoltarea personajelor. Apreciez acest lucru pentru că, din când în când, simt nevoia unei cărți care să mă captiveze și care să nu devină obositoare din cauza meditațiilor despre sensul vieții sau altele asemănătoare, care mi se par atât de forțate în majoritatea lecturilor YA.

Partea pe care nu am apreciat-o la Puterea celor șase a fost trecerea bruscă la perspectivă multiplă. E mai mult un pitic de-al meu, dar mă enervează când o serie pornește de la o singură perspectivă și apoi, pe parcursul următoarelor volume, devine încărcată de punctele de vedere ale altor personaje. Cred că are legătură cu faptul că m-am atașat de Patru și gașca și voiam neapărat să aflu prin ce aventuri trec ei, nu să citesc pățăniile unui nou personaj. După cum am zis, asta e doar o problemă pe care o am eu în general, așa că unii s-ar putea să apreciați schimbările constante de decor.

Mereu surprinzător, al doilea volum din Moștenirile Lorien se ridică la înălțimea așteptărilor și nu dezamăgește nicio clipă. Cu toate că am avut unele probleme cu perspectiva multiplă, nu am fost dezamăgit de felul în care lucrurile au evoluat pentru Patru și ceilalți.

RATING: 9/10.