BINE AȚI VENIT LA PETRECERE! – recenzie DVD CUM SĂ FII SINGUR ȘI FERICIT

TITLU ORIGINAL: How To Be Single

REGIZOR: Christian Ditter

DISTRIBUȚIE: Dakota Johnson, Rebel Wilson , Leslie Mann, Damon Wayans Jr., Anders Holm, Alison Brie, Nicholas Braun, Jake Lacy, Jason Mantzoukas 

STUDIO: Warner Bros.

ADUS ÎN ROMÂNIA DE: ProVideo

DESCRIERE: Sunt unii care se bucură de singurătate, alții care sunt de-a dreptul nefericiți și mai sunt și… Alice, Robin, Lucy, Meg, Tom sau David… New York-ul este plin de singuratici care tânjesc după sufletul pereche, după o relație amoroasă, după o idilă sau măcar ceva asemănător. Astfel, între texte de agățat și aventuri de o noapte, toți acești oameni necăsătoriți trebuie să învețe cum sa fie singuri și fericiți într-o lume în care definiția iubirii se schimbă în permanent.

RECENZIE:

Nu tot timpul am chef de comedii romantice – trebuie să am o anumită dispoziție pentru așa ceva –, iar pe cele mai multe am tendința să le ocolesc pentru că, în ziua de azi, se mai găsesc prea puține astfel de filme care să fie și originale, aproape toate urmând aceeași formulă bine cunoscută. Așa că nu e de mirare că am „sărit” peste Cum să fii singur și fericit pe când acesta rula în cinematografe (bine, am văzut ultimele 5-10 minute din film în timp ce așteptam cu nerăbdare să înceapă Deadpool; nu mă întrebați cum am ajuns în sala de cinema atât de repede, e un secret bine păstrat) și acum parcă… îmi pare rău.

Filmul le urmărește pe Alice, Robin, (mia puțin) Lucy și Meg, patru tinere cât se poate de diferite, viețile lor amoroase și modul în care acestea evoluează de-a lungul mai multor lumi. Alice tocmai s-a hotărât să ia o pauză de la relația cu Josh, deoarece s-a gândit că ar fi mai bine pentru ea să fie singură o vreme și să încerce să afle cine este ea, ca persoană, fără să fie definită de relația în care se afla. Astfel, ajunge să locuiască cu sora ei, Meg, o doctoriță de succes care pune cariera pe primul loc și nu prea are timp de escapade amoroase. Totuși, într-o zi, Meg are o revelație și, brusc, se hotărăște că vrea să devină mamă (după ce a ajutat la aducerea pe lume a mai mult de 3000 de copii frumoși și sănătoși). În tot acest timp, Alice o cunoaște pe Robin, o tipă excentrică și libertină, pentru care fiecare secundă contează și o ține din petrecere în petrecere, fără să conteze că e zi de lucru sau weekend. Apoi, ar mai fi Lucy, care fură internet de la Tom, proprietarul barului de sub aparamentul ei, și a pus bazele unui algoritm nu prea bun care îi poate alege perechea potrivită din nenumăratele site-uri de întâlniri unde are cont.

Cum să fii singur și fericit e o comedie romantică care pare destul de lejeră la suprafață, pe alocuri ușor clișeică, cu replici haioase – deși destul de cheesy – și momente absurde, care vor stârni hohote de râs, însă care ascunde mai multe decât lasă să se vadă la prima vedere. Ce mi-a plăcut foarte mult la film a fost că, spre deosebire de restul peliculelor de genul, viața de burlac/burlăciță este prezentată într-o manieră care nu o face să pară cel mai îngrozitor lucru care i s-ar putea întâmpla cuiva. Dacă nu ești implicat într-o relație nu înseamnă că nu te poți distra de minune pe cont propriu, nu însemană că nu ai o viață sau că trebuie să fii veșnic trist și să te gândești doar la cât de nasol e că tu nu ai *deocamdată* pe cineva. În ultimii ani, Hollywood-ul a distorsionat foarte mult imaginea realțiilor în general și au acoperit cu o peliculă de zahăr și unicorni roz și pufoși tot ceea ce presupune a fi un cuplu, iar o astfel de comedie, în care – SPOILER ALLERT! – eroina nu rămâne cu alesul inimii ei la sfârșit și nu trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, sărutându-se cu patimă pe fundalul unui apus de soare, ci învață că, uneori, e mai bine pentru noi să avem câteva minute/ore/zile doar pentru noi, în care să nu fim „legați” de cineva (ca s-o parafrazez pe Alice: „de un părinte, un animal de companie sau un prieten”).

Într-o oarecare măsură, filmul ăsta e un fel de anti-comedie romantică tradițională, fiindcă sparge multe dintre tiparele deja existente și folosite în exces și își asumă riscuri pe care mulți le vor considera prea de tot. Cum să nu rămână ei doi împreună la sfârșit, după ce s-au certat și despărțit în ultima parte a filmului și cu doar 10 minute înainte de genericul de final își dau seama cât de proști au fost și cât de mult au nevoie unul de celălalt? Cum să nu fugă el după un avion/autobuz/tren și să nu ajungă exact la timp ca s-o oprească pe ea să se îmbarce în cursă și să plece definitiv de lângă el? Cum să nu se lase ea convinsă, cu niște cuvinte siropoase, că merită să dea cu piciorul la orice oportunitate s-ar fi putut ivi în orașul unde voia să plece și să renunțe la absolut tot pentru el? Ei bine, e posibil; Cum să fii singur și fericit a făcut fix asta și credeți-mă pe cuvânt că a fost perfect!

Distribuția e genială. Cred că cel mai bun lucru la filmul 50 Shades of Grey a fost că a adus-o în atenția publicului larg pe Dakota Johnson. După ce a adus-o la viață pe dulcea, inocenta și prostuța (ca să folosesc un cuvânt mai… blând) Anastasia Steel, Dakota are din nou șansa să strălucească în pielea lui Alice. Și profită din plin de această ocazie, pentru că a făcut din Alice o persoană reală, cineva în care multă lume se va regăsi și pe care o va simpatiza. Rebel Wilson își joacă rolul de tipă grăsuță, lipsită de inhibiții și cu gura spurcată perfect și, după rolul aproape identic din cele două Pitch Perfect, nu mi-e greu să-mi imaginez că va apărea în filme asemănătoare, în aceleași roluri, pentru multă, multă vreme înainte; dar zău că nu mă deranjează! Am râs cu lacrimi de fiecare dată când Robin, personajul ei, făcea câte o tâmpenie sau zicea câte ceva total nepotrivit și m-aș uita la film din nou doar pentru ea. Leslie Mann mi s-a părut puțin enervantă (aici e de vină și vocea ei deloc plăcută auzului), însă a reușit să creeze un personaj interesant, pe care am ajuns să-l apreciez destul de mult spre sfârșitul filmului. Cât despre Alison Brie… îmi pare sincer rău de ea, pentru că e foarte talentată, dar personajul ei nu prea și-a avut locul în film, sau cel puțin, așa mi s-a părut mie. Nu interacționează cu celelalte personaje în afară de Tom, apare și dispare din cadru când nu te aștepți și, per total, a părut desprinsă din cu totul și cu totul altă poveste.

Ca elemente bonus avem parte de câteva scene care au căzut la montaj. Sunt puține, cred că împreună ajung la un total de 5-6 minute, introducerea lor în varianta finală nu ar fi schimbat povestea, dar pentru cei care au iubit filmul și personajele vor fi o surpriză tare , tare plăcută.

Filmul a fost lansat în preajma Zilei Îndrăgostiților, o mutare îndrăzneață din partea studiourilor, însă a avut de concurat cu Deadpool și, să fim serioși, cine ar fi ratat aventurile mercenarului cu gură mare pentru o banală comedie romantică? Și eu am gândit la fel, iar acum, după ce am văzut filmul, regret că nu l-am susținut în timp ce se afla în cinematografe. Cum să fii singur și fericit nu doar că reușește să te binedispună – aici e în totalitate meritul lui Rebel Wilson –, dar te și „obligă” să vezi viața și relațiile cu alte persoane într-o cu totul și cu totul altă lumină.

Cum să fii singur și fericit este disponibil în format Blu-Ray și DVD în magazinele de specialitate din toată țara, distribuit de ProVideo.

RATING

BUN VENIT ÎN JUNGLA URBANĂ! – recenzie DVD ZOOTROPOLIS

TITLU ORIGINAL: Zootopia

REGIZORI: Byron Howard, Rich Moore, Jared Bush

DISTRIBUȚIE: Ginnifer Goodwin, Jason Bateman, Idris Elba, Jenny Slate, Nate Torrence, Bonnie Hunt, Don Lake, Tommy Chong, J.K. Simmons, Octavia Spencer, Alan Tudyk, Shakira 

STUDIO: Disney Animation

ADUS ÎN ROMÂNIA DE: ProVideo

DESCRIERE: În orașul Zootropolis, o vulpe cu gura mare trebuie să fugă când i se înscenează o crimă. Polițistul cel mai bun din Zootropolis, un iepure neprihănit, este pe urma vulpii, dar când amândoi devin țintele unei conspirații, sunt obligați să lucreze împreună și descoperă că și dușmanii naturali pot deveni cei mai buni prieteni.

RECENZIE:

Ador animațiile. Deși (prea) multă lume le consideră… copilăroase și strict destinate publicului mic, eu nu sunt de acord și de fiecare dată când la cinema rulează un film de animație pe care vreau neapărat să-l văd mă enervez. De ce? Păăăi, fiind doar pentru copii, acestea rulează exclusiv sâmbăta și duminica și, probabil cel mai nașpa aspect, sunt dublate! Poate asta e situația doar la noi, în Sibiu, dar cert e că trebuie să aștept mai bine de trei luni ca să pot vedea și eu, în condiții decente, un film pe care îl așteptam cu nerăbdare. Așa s-a întâmplat și cu Zootropolis, din păcate.

Le mulțumesc din suflet celor de la ProVideo pentru exemplarul oferit spre recenzie! Dacă nu ați văzut până acum filmul, vă sfătuiesc să o faceți. Merită din plin.

Judy Hopps este un iepuraș cât se poate de ambițios, care visează un singur lucru: să devină polițist în marele oraș Zootropolis. Mânată de această dorință bizară – nu a mai existat un polițist iepure, cred că din motive evidente –, Judy reușește să termine Academia de Poliție ca șefă de promoție și ajunge în rândurile ZPD. Doar că viața în Zootropolis nu e chiar atât de roz pe cât și-a imaginat, iar dezamăgirea pune stăpânire pe ea atunci când primește „minunata” sarcină de a împărți amenzi în parcări. Totuși, într-o zi, aceasta îl întâlnește pe Nick Wilde, un vulpoi șiret care-și face veacul prin modalități nu tocmai convenționale și pare că viața ei plictisitoare va deveni ceva mai interesantă. Când mai multe animale de pradă sunt declarate dispărute, iar poliția e depășită de situație, Judy se încăpățânează să rezolve cazul. Iar unul dintre martorii cheie pare să fie chiar Nick…

Mărturisesc că trailerele nu m-au impresionat cine știe ce și, de fiecare dată când auzeam că filmul a mai depășit un record d.p.d.v al încasărilor, mă întrebam cum de a reușit una ca asta. Acum, după ce am văzut filmul de două ori, nu pot să spun decât că merită din plin miliardul acela de dolari la nivel mondial. Zootropolis, fără doar și poate, e cel mai bun film de animație de la How To Train Your Dragon 2 încoace și depășește cu brio animații recente și populare, precum Frozen, Minions sau Big Hero 6, la toate capitolele: animația e superbă, personajele sunt extrem de charismatice și reușesc să se facă remarcate chiar dacă nu au la dispoziție decât câteva minute de screentime, orașul în sine e uimitor de bine realizat și detaliat, povestea e cât se poate de interesantă și nu te lasă să te plictisești nicio secundă, nu se exagerează cu glumele, dar nici nu se ia foarte mult în serios, iar melodia Shakirei de pe coloana sonoră e catchy, catchy, catchy.

Judy Hopps e diferită de restul iepurilor din orășelul unde locuiește pentru că, vai de mine, are aspirații înalte și nu se mulțumește doar cu puțin, așa cum o sfătuiesc părinții ei. Judy e inteligentă și ambițioasă, o adevărată visătoare care vrea să facă din lume un loc mai bun și crede că poate reuși asta doar prin înrolarea în cadrul Poliției. Dar există o mică-mare problemă: nu s-a mai auzit ca un iepure să devină polițist, iar majoritatea cunoscuților ei nu privesc visul lui Judy cu ochi buni. Perseverența, însă, o va ajuta să ajungă acolo unde-și dorește și să termine Academia de Poliție pe primul loc, ceea ce înseamnă că are asigurat un loc în cadrul Poliției din Zootropolis. Totuși, odată ajunsă în oraș, Judy se confruntă cu prejudecăți peste prejudecăți și nimeni nu pare să o ia în serios doar pentru că este un iepure. Nu știu sigur dacă a fost intenționat sau nu (deși tind să cred că da), însă problemele pe care Judy trebuie să le depășească mi s-au părut dubios de similare cu cele pe care minoritățile, și în special femeile, le au de înfruntat în viața reală, atunci când își caută un loc de muncă, sunt nou-veniții la un job sau altele. Nick Wilde e genial. Punct. Deși nu-mi prea place de Jason Bateman, de această dată m-a fermecat. Personajul său pare, la prima vedere, un simplu bad boy, însă sub toate straturile acelea de blană roșcată se ascunde un suflet minunat, dar care a fost profund marcat de o experiență din copilărie și care a pierdut orice urmă de încredere în celealte persoane. Relația ce se dezvoltă între Judy și Nick, iepure și vulpe, e de-a dreptul minunată, la câțiva pași de Toothless și Hiccup, și nu vreau nici în ruptul capului să intru în detaliu aici și acum, pentru că îmi doresc să descoperiți ce și cum voi singuri 😀

Personajele secundare sunt un deliciu. Clawhauser, deși o reprezentare clară a stereotipului polițistului care adoră gogoșile, e adorabil, expresiv și foarte, foarte amuzant. Replicile, mimica feței și expresiile sale  sunt, probabil, cele mai amuzante din tot filmul și nu te poți abține să nu-l iubești pe acest ghepard obez, fan înfocat al cântăreței Gazelle (ironia sorții, huh?). Bogo, șeful Poliției, e un antierou (?) ideal. Au existat momente când era înfiorător de-a dreptul sau când îmi doream să pățească ceva oribil din cauza nedreptăților comise, dar și clipe în care parcă nu a mai fost dracul chiar atât de negru (am adorat când a făcut acea aluzie nu tocmai subtilă la Frozen; a fost perfectă).

Glume inteligente, care vor stârni hohote de râs din partea copiilor și adulților (sunt câteva care încep să-și arate adevărata față abia după o anumită vârstă), o poveste atent structurată și un caz misterios care te ține cu sufletul la gură de la început și până la sfârșit, animație genială, o metropolă uimitor de detaliată, care pare desprinsă din cele mai complexe romane SF, personaje adorabile și multe, multe altele. Recomand, recomand, recomand!

Zootropolis este disponibil în format DVD din 05.07.2016, este distribuit de ProVideo.

RATING

UN STROP DE MAGIE ÎN RUSIA – recenzie JOCUL COROANEI, de Evelyn Skye

TITLU: Jocul Coroanei (Jocul Coroanei #1)

AUTOR: Evelyn Skye

PUBLICAT DE: Editura Leda (colecția Leda Edge)

DESCRIERE: Există lucruri mai periculoase decât un strop de magie…

Vika Andreieva poate stârni zăpada și poate transforma cenușa în aur.

Nikolai Karimov poate vedea prin pereți și poate face să apară poduri din senin.

Ei sunt magi – singurii din Rusia – iar țarul, amenințat de Imperiul Otoman și de kazahi, are nevoie de un Mag Imperial puternic alături de el.

Și astfel inițiază Jocul Coroanei, un duel al abilităților magice.

Câștigătorul jocului va primi puteri de neimaginat.

Pe cel învins îl așteaptă moartea.

Jocul Coroanei nu trebuie pierdut.

RECENZIE:

De fiecare dată când aud „magie” și „Rusia” în aceeași frază, gândul mă poartă spre trilogia Grisha și recent lansata Banda celor șase ciori, cărți pe care le ador. Jocul Coroanei mi-a făcut cu ochiul mai întâi prin intermediul coperții geniale (și doar mi-am jurat că nu o să mai judec o carte după copertă), apoi am văzut un clip de promovare pe YouTube care mi s-a părut și mai și, după care descrierea cărții a dat lovitura de grație. Unde mai pui că e recomandată tocmai de Sabaa Tahir. Trebuia neapărat să o citesc. Și asta cât mai repede!

Într-o Rusie aflată în pragul războiului, într-o perioadă când țarul trebuie să aibă în permanență alături un Mag Imperial, iar Izvorul magiei dispune de o cantitate limitată de energie, doi tineri inițiați în tainele vrăjitoriei vor fi nevoiți să se dueleze până la moarte pentru titlul mult râvnit. Vika este o adolescentă de o frumusețe răpitoare, cu fire vulcanică, care s-a specializat în magia naturii: poate isca furtuni din senin, poate controla animalele și poate creea noi petice de pământ acolo unde până nu demult nu se afla nimic. Nikolai, rivalul său, e șarmant și misterios; a fost instruit să însuflețească obiectele, să le facă să-i asculte poruncile. Cei doi devini pionii Jocului Coroanei, o competiție în urma căreia unul dintre ei va deveni Mag Imperial și va avea acces la toată magia Rusiei.

Mi-a plăcut tare mult stilul autoarei. Cu o muzicalitate aparte, aproape poetic, a reușit să creeze o minunată atmosferă de basm modern, iar Rusia, trebuie să recunosc, niciodată nu a strălucit mai mult. Atenția la detaliu pe care Evelyn Skye o acordă fiecărui lucru mărunt este de apreciat: detaliile arhitecturale și străzile, mâncarea și atmosfera din magazine sau cârciumi, obiceiurile și tradițiile specifice poporului rus sunt descrise cu dedicație și pasiune, astfel încât ai impresia că ești alături de personaje, că mănânci una dintre faimoasele prăjituri ale Ludmilei sau bei votcă și bere în taverna frecventată de Nikolai și Pașa. Această atmosferă magică mi-a adus aminte de Circul nopții și de aerul încărcat de farmec al poveștii născocite de Erin Morgenstern.

Sistemul de magie mi s-a părut extrem de interesant și de ofertant. Sunt tare curios cum îl va explora autoarea în continuarea de anul viitor, mai ales că acum a mai rămas un singur mag în Rusia, iar acesta are acces la toată magia din țară. Sunt sigur că ne așteaptă câteva momente de-a dreptul epice în următorul volum, atunci când noul Mag Imperial va trebui să născocească noi modalități de a-i fi de folos țarului și, implicit, poporului rus. Iar aici intervine una dintre micile dezamăgiri legate de Jocul Coroanei. Sistemul de magie e cum nu se poate mai interesant, dar am avut impresia că nu a fost folosit la adevărata lui valoare. Ca să nu mai spun că s-a simțit clar că autoarea o favorizează pe Vika, Nikolai aflându-se în dezavantaj încă de la început. Puterile Vikăi sunt mult, mult, mult mai interesante decât ale lui. Fără să dau spoilere, pot spune că primele mutări ale lui Nikolai au fost… meh. Iar de la Jocul Coroanei – Jocul în sine, nu cartea – am avut așteptări mult mai mari. Voiam ceva violent, palpitant, plin de clipe tensionate și momente în care să uit să mai respir; pe scurt, îmi doream un duel pe viață și pe moarte, dar am primit ceva mult mai puțin impresionant. Iar asta m-a dezamăgit și mai mult pentru că restul cărții e cât se poate de perfectă.

Pe lângă atmosfera magică, personajele sunt un alt punct forte al romanului. Pe Vika am îndrăgit-o de la început și am privit fascinat cum își exersa magia în colțișorul izolat al insulei unde trăia împreună cu tatăl ei. Temperamentală, cu o fire pe care mulți o compară cu un vulcan în plin proces de erupție, uluitor de frumoasă, cu părul de un roșu aprins „deranjat” de o singură șuviț neagră ca abanosul, o foarte talentată manipulatoare a elementelor și un suflet fragil, Vika e garantat să prindă cititorii în farmecele sale încă de la primele pagini ale cărții. Din nefericire pentru ea, ceilalți locuitori ai insulei o privesc cu o oarecare teamă și se țin departe de ea, cu toate că nu-i cunoșteau secretul, iar singura care se încumeta să-i vorbească era Ludmila, cea de la care Vika cumpăra pâinea preferată a tatălui său. După începerea Jocului, Ludmila ajunge în Sankt Petersburg alături de Vika, iar între cele două se dezvoltă o frumoasă relație mamă-fiică. Nu-l pot uita nici pe Serghei, tatăl Vikăi, care mi s-a părut cel mai simpatic și lovable personaj din carte. Spre deosebire de sora lui, Galina, cea care l-a educat pe Nikolai în tainele magiei, care a fost incredibil de nesuferită și de fiecare dată când deschidea gura îmi doream să fie călcată de o trăsură 😀 Din fericire Nikolai, discipolul ei, nu a „împrumutat” nicio trăsătură de caracter de-a Galinei, băiatul fiind aproape opusul maestrei sale. Nikolai e sensibil, elegant și manierat, un perfecționist al cărui talent în manipularea lucrurilor neînsuflețite ar putea fi legendar. Ultimul, dar nu cel din urmă, despre care vreau să discut este Pașa. Moștenitorul coroanei umblă adesea deghizat, îmbrăcat în haine normale, astfel încât nimeni – în afara celui mai bun prieten al lui, Nikolai – să nu-l poată recunoaște. Pașa e inteligent, charismatic și un viitor țar care promite multe, doar că are un foarte mic defect: e atins de blestemul instalove. Acum o vede pe Vika, în secunda următoare se îndrăgostește iremediabil de ea și își pierde cumpătul atunci când află că și Nikolai o iubește (sentiment care mai că a apărut de nicăieri). Spre sfârșitul cărții, acțiunile lui devin de-a dreptul revoltătoare și au niște repercusiuni deloc plăcute, pe care va trebui să le suporte din plin în următorul volum.

Magie, personaje minunate, din nou magie și o Rusie absolut fermecătoare. Dacă v-au plăcut cărțile lui Leigh Bardugo sau Circul nopții a lui Erin Morgenstern, o să adorați Jocul coroanei. Mi-e mi-a plăcut. Mult. Totuși, așteptarea până la apariția următorului volum o să fie tare grea 😉

Mulțumesc grupului editorial Corint pentru ocazia de a citi acest fabulos basm contemporan! Și, pentru că e vară, grupul Corint a dat startul unei promoții tare mișto. Până pe 20 august 2016, Grupul Editorial Corint îți oferă un discount săptămânal de 35% la o serie de titluri Corint Books, Corint Junior și Leda Edge. Nu vă mai rămâne decât să urmăriți site-ul www.edituracorint.ro sau paginile de Facebook Editura Corint, Editura Leda, Leda Edge și Corint Junior, să alegeți ce vreți să citiți în vacanță și să prindeți valul de reduceri estivale!

RATING

LUPTÂND CU DEMONII TRECUTULUI – recenzie CARIERĂ MALEFICĂ, de Robert Galbraith

TITLU: Carieră malefică (Cormoran Strike #3)

AUTOR: Robert Galbraith

PUBLICAT DE: Editura Trei

DESCRIERE: Robin Ellacott primește un pachet misterios și descoperă îngrozită că înăuntru e un picior de femeie.

Șeful ei, detectivul privat Cormoran Strike, e mai puțin surprins, dar cel puțin la fel de alarmat. În trecutul lui există patru oameni care, crede el, ar putea fi responsabili – și Strike știe că oricare dintre ei e capabil, pe termen lung, de cele mai cumplite acte de cruzime.

În timp ce poliția se concentrează asupra singurului suspect pe care Strike tinde din ce în ce mai mult să-l absolve de vină, el și cu Robin își asumă rezolvarea cazului și explorează lumile tenebroase și bizare ale celorlalți trei bărbați.

Dar, pe măsură ce alte fapte îngrozitoare au loc, cei doi încep să fie presați de timp…

Cu o intrigă extrem de bine construită și cu răsturnări de situație la tot pasul, Carieră malefică e totodată și o poveste trepidantă despre un bărbat și o femeie aflați într-un punct de cotitură în viața lor privată și în profesia lor. O veți citi pe nerăsuflate.

RECENZIE:

Până să văd coperta ediției în limba română a cărții nici măcar nu am știut cât de dor îmi era de Strike și Robin. Chemarea cucului și Viermele de mătase sunt printre cărțile mele preferate nu doar de anul trecut, ci în general; mi-a plăcut la nebunie cât de addictive și unice, dar, în același timp, familiare au fost cele două povești și cât de ușor am fost cucerit de echipa de protagoniști. Pentru cei care nu știați deja, Robert Galbraith este numele sub care J.K. Rowling (da, acea J.K. Rowling) publică romane polițiste.

Bucurându-se de faimă națională după ce au rezolvat două cazuri cum nu se poate mai dificile, detectivul particular Cormoran Strike și asistenta lui, Robin Ellacott aproape că nu mai fac față cererilor clienților. Asta până când, într-o zi, un pachet misterios este livrat la biroul unde lucrează cei doi, destinatarul fiind chiar Robin. Iar în pachet se află… piciorul unei tinere femei. Trecutul lui Strike pare să se fi întors pentru a-l bântui, bărbatul făcând automat legătura între membrul primit de Robin și propriul său picior amputat, o cumplită amintire a luptelor la care a luat parte în urmă cu mulți ani. Astfel, Strike își face o listă a suspecților, una surprinzător de scurtă, pe care se regăsesc doar patru nume. Pe măsură ce investigația lui Strike și Robin pare să bată pasul pe loc, iar relația dintre cei doi începe să dea semne că s-ar putea destrăma în orice moment, în Londra încep să apară cadavre ale unor femei, toate părând să poarte „semnătura” aceluiași criminal care i-a trimis piciorul lui Robin.

Galbraith (sau Rowling, sau cum vreți să-i spuneți) a făcut-o din nou! Carieră malefică nu dezamăgește nicio secundă, e o continuare perfectă a Viermelui de mătase, fiind totodată un roman în care tensiunea și misterul specifice unui caz de omor se împletesc armonios cu detalii banale din viețile protagoniștilor, rezultând o poveste cât se poate de intimă despre două persoane cât se poate de normale, prinse într-o complicată pânză de secrete și minciuni, care trebuie să-și facă ordine în viață mai întâi și abia apoi să se concentreze pe rezolvarea unui caz care s-ar putea dovedi crucial pentru viitorul fiecăruia în parte. De când am devenit dependent de thrillere (mii de mulțumiri, Gillian Flynn!) am fost întotdeauna obsedat să descopăr adevărul din spatele poveștii, să aflu cine a omorât pe cine și de ce și așa mai departe, însă când vine vorba de cărțile lui Robert Galbraith – în special Carieră malefică – parcă nu mă interesează chiar atât de mult să ajung la final. Pentru că asta ar însemna să-mi iau adio de la Strike și Robin, două dintre personajele fictive pe care le iubesc și admir cel mai mult, și nu vreau una ca asta. Cred că acesta este și principalul atu al acestor cărți: oricât de palpitante sau încâlcite ar fi cazurile, într-un fel acestea rămân pe planul al doilea d.p.d.v al interesului pentru că tu, cititorul, vrei să afli cât mai multe despre viețile personale ale protagoniștilor; până și o banală sesiune de cumpărături devine ceva extraordinar atunci când Robin și Strike sunt cei care perindă magazinele în căutarea unei sticle de vin, de exemplu. Galbraith a reușit să aducă la viață un duo memorabil, pe care l-aș urma oriunde și chiar dacă următoarea carte ar fi 700 de pagini cu Strike și Robin citind ziarul, mâncând cereale cu lapte și uitându-se la televizor toată ziua nu m-aș supăra. Atât de mult îi iubesc!

Strike e genial, ca de obicei. Încăpățânat, impunător, cu un simț al dreptății extrem de bine dezvoltat, șiret atunci când situația o cere și rușions de împiedicat în unele cazuri, șarmant și necioplit, Strike pare să adune laolată toate calitățile și defectele ce alcătuiesc o… persoană reală, devenind astfel mai mult decât un personaj dintr-o carte. Mi-a plăcut la nebunie că, în această carte, am avut rara ocazie să descoperim o fărâmă din trecutul său și cât de mult l-au ajutat acele detalii despre viața sa de dianinte să o întâlnească pe Robin și, implicit, pe noi, cititorii. Carieră malefică a fost ca un obstacol aparent imposibil de trecut pentru Strike, deoarece cazul pe care trebuia să-l rezolve cât mai repede (de dragul lui Robin) părea să aibă rădăcinile bine înfipte în trecutul său. Astfel, din cei patru suspecți inițiali, trei sunt persoane pe care Strike le-a cunoscut foarte bine, atât în adolescență ât și în cadrul stagiului militar, și le-a făcut ceva „rău”. Cu fiecare mutare a ucigașului, Strike e din ce în ce mai presat de timp, uneori răbufnind din cauza neputinței sale de a-i proteja pe cei la care ține.

Pe Robin o ador. Mi-a plăcut la nebunie că în Viermele de mătase am avut parte de câteva capitole din perspectiva ei, iar de această dată m-am simțit ca în Rai. În Carieră malefică aflăm și mai multe despre Robin, trecutul ei fiind marcat de un eveniment pe cât de neașteptat, având în vedere tăria de caracter de care dă dovadă lucrând cot la cot cu Strike, pe atât de tulburător. Totuși, faptul că nu a lăsat ca acea nenorocire să-i controleze viața și a refuzat cu îndârjire să joace rolul victimei atâția ani, preferând în schimb să muncească într-un domeniu care ar putea-o pune în situații cel puțin la fel de periculoase a făcut-o pe Robin să crească – și mai mult – în ochii mei (de parcă mai era nevoie…). Tot legat de ea, ugh… trebuie să-l aduc în discuție pe Matthew, nenorocitul obsedat de control de logodnic al ei. Sincer, nu înțeleg cum poate cineva ca Robin să trăiască la mai puțin de un kilometru distanță de un asemenea… jeg. Îl detest. Îl detest cu aceeași intensitate cum am detestat-o pe Umbridge din Harry Potter și sper din tot sufletul să moară. Nu glumesc. După tot ce i-a făcut lui Robin, merită ca următoarea carte să înceapă cu o scenă în care e torturat și apoi ciopârțit și aruncat în Tamisa.

Perspectiva ucigașului a fost ciudată, la început, dar m-am obișnuit repede cu ea și, ca de fiecare dată când fac o incursiune în mintea bolnavă a unui criminal cu sânge rece am fost pe deplin fascinat de gândurile sale. Da, e un misogin împuțit, o scursură a societății care, asemeni lui Matthew, ar merita să moară în cele mai îngrozitoare feluri. Însă e atââât de interesant să afli ce gândește un individ cu probleme psihice încât tinzi să uiți aceste aspecte și, într-un cotlon ascuns al minții tale, un cotlon a cărui existență încerci să nu o recunoști față de ceilalți, să-ți dorești să scape nepedepsit doar pentru a vedea ce-i mai poate capul.

Finalul a fost ireal. Am citit și recitit ultimul paragraf până am simțit că mi s-a întipărit pe creier și cu greu m-am abținut să nu plâng. Nu vreau să dau spoilere, dar… my ships kinda sailed
*wink, wink* și sunt nerăbdător să văd ce se va întâmpla în continuare. Cred că o să fac niște crize când va fi anunțat titlul următorului volum, ca să nu mai vorbim de copertă, descriere și cartea în sine.

Carieră malefică mi s-a părut puțin diferită față de primele două volume, iar la început nu am știut dacă e un lucru bun sau nu. Dar, pe măsură ce paginile se scurgeau asemeni nisipului într-o clepsidră și mă apropiam tot mai mult de acel ultim paragraf fatidic, am ajuns să apreciez tot mai mult direcția pe care a luat-o seria. Îmi găsesc cu greu cuvintele să descriu cât de mult mi-a plăcut Carieră malefică, așa că voi spune doar atât: dacă atunci când eram mai mic așteptam cu sufletul la gură să apară un nou volum din Harry Potter, acum sunt cum nu se poate mai nerăbdător să se anunțe titlul și data publicării următorului roman cu Cormoran Strike.

Mulțumesc editurii Trei pentru șansa de a citi acest roman uimitor!

RATING*

*din cauza unor neînțelegeri cu Facebook, de acum înainte o să vă rog să dați click pe „RATING” pentru a afla ce emoticon corespunde fiecărei cărți 😀

NOUTĂȚI PROVIDEO IULIE 2016

Hype, hype, hype! Luna aceasta o să fie… WOW! Iată care sunt titlurile pe care le vom găsi în magazinele de specialitate, distribuite de Provideo, din iulie:

ZOOTOPIA – ZOOTROPOLIS*

Zootropolis- gigantica metropolă unde totul pare posibil

În oraşul animal Zootropolis, o vulpe cu gura mare trebuie să fugă când i se înscenează o crimă. Poliţistul cel mai bun din Zootropolis, un iepure neprihănit, este pe urma vulpii, dar când amândoi devin ţintele unei conspiraţii, sunt obligaţi să lucreze împreună şi descoperă că şi duşmanii naturali pot deveni cei mai buni prieteni.

Regie: Rich Moore, Jared Bush, Byron Howard

Distribuție: Ginnifer Goodwin, Jason Bateman, Idris Elba, Shakira

Gen: Animație, Acțiune, Aventuri

Format: DVD

* cumpărând Zootropolis, beneficiați de o reducere de 25% la achiziția unui alt film de animație participant la promoție 😀

MIDNIGHT SPECIAL – PUTERI MISTERIOASE

Alton e un băiat de opt ani care are niște abilități extraordinare, însă acestea îl transformă în ținta unei secte de extremiști religioși, conduși de Calvin Meyer. Roy, tatăl lui Alton, este disperat să-și protejeze fiul și încearcă să-l ducă într-o ascunzătoare secretă. Roy e ajutat de complicele său Lucas și de Sarah, fosta soție. Cei patru fugari sunt vânați și de o forță guvernamentală, condusă de Paul Sevier, care vrea de asemenea să folosească abilitățile lui Alton.

Regie: Jeff Nichols

Distribuție: Adam Driver, Kirsten Dunst, Michael Shannon

Gen: Dramă, SF

Format: DVD, Blu-Ray

BATMAN v SUPERMAN: DAWN OF JUSTICE – BATMAN vs. SUPERMAN: ZORII DREPTĂȚII

Temându-se că acțiunile supereroului privit ca un zeu rămân nesupravegheate, puternicul și formidabilul apărător al Gotham-ului îl provoacă pe salvatorul adorat, modern al Metropolis-ului, în vreme ce lumea nu se poate hotărî de ce tip de erou are mai mare nevoie. Cum Batman și Superman sunt în război, apare o nouă amenințare ce pune omenirea într-un pericol fără precedent.

Regie: Zack Snyder

Distribuție: Ben Affleck, Henry Cavill, Gal Gadot

Gen: Acțiune, Aventuri, SF, Fantastic

Format: DVD, Blu-Ray, Blu-Ray 3D

THE HOBBIT: THE BATTLE OF THE FIVE ARMIES – HOBBITUL: BĂTĂLIA CELOR CINCI OȘTIRI (EDIȚIE EXTINSĂ)

Hobbitul: Bătălia celor cinci oștiri aduce o încheiere de proporții epice pentru aventurile lui Bilbo Baggins (Martin Freeman), Thorin Oakenshield (Richard Armitage) și Compania Piticilor.

Piticii din Erebor și-au recâștigat bogăția vastă a țării lor natale, dar acum trebuie să suporte consecințele de a-l fi dezlănțuit pe teribilul dragon Smaug asupra bărbaților, femeilor și copiilor fără apărare din Orașul de pe Lac.

Regele de sub Munte, Thorin Oakenshield, sacrifică prietenia și onoarea în căutarea legendarei pietre Arken. Neputând să-l ajute pe Thorin să vadă lucrurile rațional, Bilbo este determinat să facă o alegere disperată și primejdioasă, neștiind că pericole și mai mari se află înainte.

Regie: Peter Jackson

Distribuție: Martin Freeman, Ian McKellen, Benedict Cumberbatch

Gen:Aventuri, Fantastic

Format: DVD, Blu-Ray, Blu-Ray 3D

THE DIVERGENT SERIES: ALLEGIANT – SERIA DIVERGENT: ALLEGIANT

După cutremurătoarea revelație din Insurgent, Tris și Four sunt obligați să evadeze dincolo de zidurile care înconjoară orașul Chicago. Pe lângă pericolele necunoscute care îi așteaptă, asta mai înseamnă și să-și abandoneze pentru prima dată prietenii și familia. Tot ce știau devine irelevant în această nouă lume, iar cei doi trebuie să aleagă în cine să aibă încredere în momentul în care izbucnește un război care amenință întreaga omenire. Pentru a supraviețui, Tris va lua decizii aproape imposibile care îi vor testa curajul, puterea de sacrificiu și iubirea.

Regie: Robert Schwentke

Distribuție: Zoë Kravitz, Theo James, Shailene Woodley, Naomi Watts, Miles Teller, Maggie Q

Gen: Acțiune, SF

Format:  DVD, Blu-Ray

EYE IN THE SKY – RĂZBOIUL DRONELOR

Col. Katherine Powell (Helen Mirren) este un ofițer britanic aflat la comanda unei operațiuni strict secrete care implică folosirea unor drone pentru identificarea și capturarea unor teroriști din Kenya. Cu ajutorul supravegherii de la distanță și a informațiilor primite de la agenții din teren, Powell va descoperi că țintele operațiunii plănuiesc un atac sinucigaș cu bombă. Din acel moment, misiunea își va schimba obiectivul din capturare în eliminare. Pilotul american Steve Watts (Aaron Paul) este pe cale să execute misiunea de bombardare a casei în care se află teroriștii. Lângă acea casă, o fată de nouă ani este în pericol să își piardă viața dacă ținta va fi lovită. Acest fapt va declanșa o serie de dispute internaționale la cel mai înalt nivel. Cu o distribuție de excepție care îi mai include pe Alan Rickman, Barkhad Abi și Jeremy Northam, Eye In The Sky: Războiul Dronelor este un thriller politic plin de suspans în care regizorul Gavin Hood și scenaristul de Guy Hibber ne expun implicațiile politice, morale și personale ale războiului modern.

Regie: Gavin Hood

Distributie: Helen Mirren, Alan Rickman, Aaron Paul

Gen: Drama

Format: DVD