DE VORBĂ CU ALINA ȘERBAN DESPRE ZIUA ÎN CARE A ÎNVĂȚAT SĂ… ZBOARE

Cu ceva vreme în urmă, la scurt timp după ce am început să scriu pe blog, am făcut un exercițiu de imaginație cu draga mea prietenă Alina, din care a rezultat un interviu pe care urma să îl postez atunci când romanul ei, Ziua în care am învățat să zbor, avea să vadă lumina tiparului. Zilele au trecut, s-au transformat în săptămâni și apoi în luni și, după ceea ce a părut o veșnicie, proiectul de suflet al Alinei s-a concretizat într-un volum cu o copertă absolut minunată, de care m-am îndrăgostit, recent apărut la editura Quantum Publishers. Dacă vreți să aflați mai multe despre Alina – omul și autorul – și romanul ei, vă invit să citiți următoarele rânduri.

1. Sunt sigur că o groază de lume se întreabă același lucru ca și mine: cum ți-a venit inspirația pentru roman? Ai știut întotdeauna că vrei să scrii sau pur și simplu s-a întâmplat să îți așterni ideile pe hârtie și să realizezi că ai material suficient pentru o carte?

Pasiunea mea pentru scris a apărut deodată, de parcă ar fi fost adormită în adâncul meu și apoi s-a trezit miraculos. Asta se întâmpla în clasa a 8-a. Pe atunci scriam doar poezii. Prin clasa a 12-a am început să scriu și proză. Cât despre romanul la care lucrez acum, idea mi-a venit pe moment în timp ce mă uitam la un serial.

2. Personajele tale sunt foarte frumos conturate, din câte am citit, și e ușor fie să le simpatizezi, fie să le urășit. Cât de greu îți e să conturezi personaje atât de credibile?

Destul de greu uneori. Ca să conturezi personaje credibile ai nevoie să petreci timp cu ele, să le cunoști, așa cum ai face cu o persoană reală. Însă cel mai important lucru e să fi cunoscut tu însăți persoane de diferite tipologii. Una dintre bazele construirii unui personaj e să te inspiri din realitate și să filtrezi de acolo ce ai nevoie pentru personajul tău. Asta am făcut și eu. Am luat câte puțin de la fiecare om pe care îl cunosc.

3. În afară de personaje, și acțiunea e extrem de verosimilă. Te documentezi în legătură cu unele detalii înainte să scrii despre un anumit eveniment sau lași totul să vină de la sine și improvizezi pe moment?

Mă documentez numai acolo unde am nevoie cu adevărat, unde nu stăpânesc subiectul. Am câteva aspecte de drept undeva într-un capitol și a trebuit să citesc despre ele că să pot scrie pe urmă. În rest totul vine de la sine.

4. Acum, că am lăsat în urmă acele părți care constituie temelia cărții, să vorbim despre lucruri mai personale (tot despre carte, nu te teme). Care au fost influențele tale, sursele din care te-ai inspirat? Dacă e să alegi unul sau, hai, fie de a mine, doi scriitori cu care să te compari, pe cine ai alege?

Îmi plăcea să mă compar cu Cehov chiar dacă stilurile diferă. Îmi plăcea să cred că abordăm cumva teme similare. Ca inspirații literare aș putea să îi enumăr pe George Orwell, Dumas, Conan Doyle, Agatha Christie, Kafka, Sorescu și cred că ar mai fi dar nu îmi vin acum. Cât despre surse non-literare pot să spun că au fost câteva care și au pus amprenta asupra mea. Filme precum Pianistul sau Lista lui Schindler sau Detachment care m-au inspirat fie pentru anumite personaje fie pentru anumite scene.

5. Am observat o tendință a unor scriitori să spună că preferă o anumită perioadă a zilei pentru a scrie. Tu ce zici? Te consideri un scriitor „diurn” sau unul „nocturn”? Povestește-ne cum arată o zi din viața ta în care te dedici scrisului.

Unul nocturn. Oricât am încercat să scriu ziua, nu am putut. După ora 22 începe perioada mea de „glorie”

6. Muzica joacă un rol important în scrierea multor cărți. Pe tine ce trupe sau melodii te inspiră?

Muzica clasică, muzica liniștitoare, pe fundalul căreia pot să scriu fără să am tentația de a fredona melodia.

7. Să vedem cât de bine îți cunoști personajul principal. Spune-ne ceva ce Oskar nu ar face niciodată. De ce?

Asta e o întrebre bună! Oskar n-ar lăsa pe nimeni să-l schimbe. Fie îl placi așa cum e el, fie nu-l placi deloc. A, și n-ar mânca shaorma din comerț, hehehe.

8. O să devin puțin cam răutăcios pentru că urmează o întrebare destul de dificilă, dar dacă ar fi să alegi unul din personajele tale pentru a petrece o după-amiază împreună, pe cine ai alege? Ce te-a făcut să alegi personajul respectiv?

Pe Rudi. Oskar e prea posac și depresiv pentru mine. Cu Rudi m-aș înțelege de minune pentru că e la fel de plin de energie și de pozitiv ca mine și poate vorbi cam despre orice subiect îl intrebi.

9. Recomandă-ne o carte, una care să te fi impresionat mai mult decât oricare alta.

Grea întrebare. Lumina dintre oceane de M.L Stedman mi-a plăcut enorm de mult. Chiar dacă acțiunea pare înceată, merită să continui să citești pentru că povestea e una care te scutură bine de tot.

10. La final, descrie-ne romanul tău în 10 cuvinte și spune-ne de ce ar trebui să-l citească lumea.

Romanul meu… e cel mai de preț lucru al meu. Ziua în care am învățat să zbor suferă de realism acut și de drame de familie, dar și personale. El ține o oglindă în fața societății și îi arată unde greșește și către ce se îndreaptă, dar, mai mult decât atât, el ține o oglindă în fața sinelui și te îndeamnă să te redescoperi, să te reanalizezi și să nu dai înapoi de la nimic, chiar dacă protagonistul exact asta face.

Romanul Ziua în care am învățat să zbor este disponibil, momentan, doar pe site-ul editurii, aici, dar în curând va fi disponibil pe site-urile Libris, Elefant și în librăriile partenere.