EMOȚII, EMOȚII ȘI IAR EMOȚII

TITLU: Șoareci și oameni

AUTOR: John Steinbeck

PUBLICAT DE: Editura Polirom

DESCRIERE: Șoareci și oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuanțe parabolice despre prietenie și destin. Personajele centrale sînt doi lucrători sezonieri, George Milton, un tînăr inteligent și inimos, și Lennie Small, un uriaș naiv, cu o forță incontrolabilă și o întîrziere mentală ce îl face să semene cu un copil mare. Cei doi bărbați, a căror înduioșătoare relație de prietenie ajunge să semene a dependență, se angajează ca lucrători la o fermă. Ei au un vis, un ideal, să strîngă bani pentru a-și cumpăra un loc al lor, unde să trăiască „din belșugu’ pămîntului”. Însa o serie de întîmplări tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputința lui de a distinge răul de bine, le năruie speranțele.

RECENZIE:

Nici nu știu cum să încep această recenzie. Am terminat romanul lui John Steinbeck de câteva minute și încă nu pot să-mi revin. Mi s-a spus că ar fi o carte bună, dar nici în ruptul capului nu m-am gândit că se va juca în așa hal cu sentimentele mele.

Povestea din Șoareci și oameni pare simplă și până într-un anumit punct așa și este. Îi avem pe George și Lennie, doi muncitori care sunt în drum spre noul loc de muncă, după ce în orașul precedent a avut loc un accident cu Lennie în centru, iar ei au fost nevoiți să fugă. Cei doi sunt impulsionați de acest vis al lor, de a avea o căsuță și ceva pământ care să le aparțină, să nu mai fie nevoiți să muncească ore întregi pentru alții și să trăiască „din belșugu’ pământului”.

Prietenia care îi leagă e cu adevărat deosebită, George fiind pentru Lennie mai mult ca un frate mai mare, care are mereu grijă de el și încearcă să-l mențină pe calea cea bună. Asta pentru că Lennie, deși e un bărbat masiv, are o întârziere mentală care îl face să se comporte ca un copil de câțiva ani.

E imposibil să nu-l îndrăgești pe Lennie, acest uriaș cu suflet de copil. Momentele în care George îl dojenește, iar el încearcă să se scuze și să-i demonstreze că nu a greșit – sau, cel puțin, el crede că nu a făcut nimic rău – sunt de-a dreptul înduioșătoare.

Personajele sunt puternice și… pitorești. Deși mai mult de trei sferturi din carte este reprezentat de dialog și nu se întâmplă nimic antrenant decât spre sfârșit, felul în care fiecare își spune istoria și povestește cu ardoare despre idealurile ce par atât de departe de împlinire e remarcabil. John Steinbeck a reușint să contureze o adunătură de personaje ce par extrem de reale, iar, cel mai important, cititorul se poate regăsi în cel puțin unul din ele și poate rezona cu ambițiile și planurile de viitor ale acestora.

Îmi e greu să rezum romanul Șoareci și oameni în câteva cuvinte, pentru că aș simți că-l nedreptățesc. E atât de profund, de bine scris și ușor de lecturat încât nu văd de ce nu l-ar citi cât mai multă lume, tocmai pentru a învăța o lecție despre prietenie și tăria de a face ceea ce e bine.

Aș vrea să scriu mai mult, dar îmi e dificil. Șoareci și oameni e cu adevărat o capodoperă a literaturii și merită 10/10.