PRIMUL ACT: JOCUL PUTERII

got

TITLU: Urzeala tronurilor (Cântec de gheață și foc #1)

AUTOR: George R.R. Martin

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Într-un ţinut în care verile pot dura ani în şir şi iernile o viaţă, primejdia se arată la orizont. Vine iarna şi pe plaiurile îngheţate de la nord de Winterfell forţe întunecate şi stranii îşi adună puterile în spatele Zidului ce protejează întregul regat Westeros. În mijlocul conflictului se află familia Stark de Winterfell, oameni la fel de aspri şi neîndurători ca pământul pe care îl stăpânesc. Un tărâm al extremelor, de la fortăreţele de piatră ale iernii la castelele belşugului şi ale verii, în care lorzi şi prinţese, soldaţi şi vrăjitori, asasini şi bastarzi iubesc, se luptă şi uneltesc pentru a supravieţui. Între intrigi şi comploturi, tragedie şi trădare, victorie şi teroare, soarta familiei Stark, a aliaţilor ei şi a inamicilor atârnă de un fir de păr, în timp ce toţi încearcă să câştige cel mai periculos joc dintre toate: urzeala tronurilor.

RECENZIE:

Fiind un fan înfocat al serialului Game of thrones, înăuntrul meu se dădea o luptă aprinsă. O parte din mine își dorea să afle ce se întâmplă în continuare cu personajele, fără să aștepte un an între sezoane. Cealaltă parte încerca să mențină surpriza momentelor ce aveau să vină și, ca să o spun pe cea dreaptă, îi era puțin teamă de „monstruozitățile” alea de peste 800 de pagini fiecare. Până la urmă am cedat tentației și mi-am cumpărat cele cinci volume din Cântec de gheață și foc, pe care le-am devorat în tot atâtea săptămâni.

Saga high-fantasy a lui George R. R. Martin începe în forță cu acest prim volum care nu doar că pregătește terenul pentru cărțile viitoare, ci este în sine un amalgam de răsturnări de situație și momente șocante care te fac să te întrebi „oare ce se va întâmpla în continuare?”.

Scris din perspectiva mai multor personaje, romanul Urzeala tronurilor oferă o viziune mult mai amplă asupra lumii create de autor față de alte romane ale genului. În acest prim volum, personajele din perspectiva cărora ne sunt relatate evenimentele sunt Eddard, Catelyn, Bran, Sansa și Arya din casa Stark, Jon Snow – bastardul lui Eddard, Tyrion din casa Lannister și Daenerys din casa Targaryen. Dacă la început poate părea dificil de urmărit din această situație, încetul cu încetul te obișnuiești, asta pentru că autorul îi atribuie fiecărui personaj propriul story arc dacă nu uimitor, măcar interesant. Bine, poate mai puțin lui Bran. Pentru moment.

După cum reiese din ce am spus mai devreme, povestea acestui volum se învârte în mare parte în preajma familiei Stark din Winterfell. Eddard e Lord de Winterfell, Paznic al Nordului și unul dintre cei mai importanți oameni ai ținutului Westeros. Și tocmai din această cauză, Regele Robert Baratheon, prietenul său din copilărie, îi face o vizită (împreună cu soția sa, Regina Cersei din casa Lannister, cei trei copiii ai lor: Joffrey, Tommen și Myrcella și frații ei Jaime – gemănul reginei, supranumit regicidul și Tyrion – cel mai awesome pitic din toate timpurile) pentru a-l ruga să accepte postul de Mână a regelui și să părăsească Winterfell-ul. Eddard acceptă și pleacă spre Debarcaderul Regelui, împreună cu fiicele sale, lăsând-o pe Catelyn singură cu cei trei fii ai lor: Robb, Bran și Rickon. Asta pentru că Bran a suferit un accident și nu poate călători, Rickon este prea mic, iar Robb trebuie să învețe care sunt îndatoririle Lordului de Wintefell, titlu care îi va reveni peste câțiva ani. Jon Snow, bastardul lui Eddard, pleacă spre Zid, o construcție uriașă de gheață care apără ținutul de ororile din Nord, pentru a se înrola în Rondul de Noapte, o societate din care fac parte, pe lângă cei care au ales de bună voie Zidul, scursurile celor 7 regate. Iar în Essos, peste mare, așteaptă Daenerys și Viserys din casa Targaryen, frate și soră, ultimii care partă numele străvechii familii și adevărații moștenitori ai tronului din Westeros. Viserys își vinde sora lui khal Drogo, conducătorul unui khalasar dohraki, în schimbul promisiunii unei armate. Daenerys este la început îngrozită de impunătorul khal, dar între cei doi ajunge să se nască o frumoasă poveste de dragoste și respect. Îmi e greu să povestesc mai mult despre acțiunea cărții, fără să intru în acel nefast teritoriu al spoilerelor. Ce am rezumat este doar începutul, iar de aici lucrurile o iau razna!

Partea fascinantă la această carte, ca de altfel la întreaga serie, sunt personajele. Îndepărtându-se de șabloanele genului fantasy, George R. R. Martin ne oferă o întreagă suită de participanți în acest joc al tronurilor, fiecare minunat construit, astfel încât să-i fie evidențiate atât calitățile, cât și defectele. Da, Cersei e o nenorocită fără scrupule, dar tot ce face este pentru că-și iubește copiii. Sansa acționează prostește și minte pentru a-l apăra pe Joffery, asta doar pentru că a fost crescută cu povești cu prinți și prințese și crede că acesta e cel mai bun mod de a acționa. Catelyn e impulsivă, ia hotărâri pripite fără să aștepte și dovezi care să le susțină, tocmai pentru că e devotată familiei. Eddard e, probabil, cel mai apropiat de standardul de erou, însă și el are o parte mai întunecată și nu se sfiește să se folosească de așii din mânecă pentru a amenința. Iar Daenerys… Ea cred că are parte de cea mai frumoasă evoluție în acest volum. Ea și Arya. Desigr, nici lor nu le lipsesc defectele, dar situațiile prin care au trecut la vârste fragede parcă mai diluează din ele. Singurul despre care pot spune că e cu adevărat construit doar din defecte și părți proaste e Joffrey, răsfățatul prinț. Doamne, îl urăsc pe copilul ăla!

Mi-a plăcut atenția la detaliu cu care autorul a conturat această lume. Fiecare familie are un stindard și un motto care să îi reprezinte. De exemplu, Targaryenii – vestiți călăreți de dragoni, au drept stindard un dragon roșu cu trei capete, pe fundal negru, iar motto-ul lor este „sânge și foc”. Iar istoriile fiecărie case sunt atât de bogate și se întrepătrund mereu, încât pare imposibil ca Westeros-ul să fie doar un ținut fictiv și nu o locație din lumea reală. Un alt lucru care mi s-a părut ingenios a fost atribuirea bastarzilor același nume de familie, în funcție de locul din care vin. De exemplu, numele de familie a lui Jon e Snow, asta pentru că e un om al nordului. Mai sunt și Sand, pentru locuitorii aridului Dorne, sau Rivers pentru cei care vin din Ținuturile Riverane.

Singura chestie care m-a deranjat (și voi aminti de asta de fiecare dată) a fost numărul mult prea mare de personaje. Mereu apar și dispar oameni, importanți sau nu, iar numele lor sunt atât de asemănătoare încât de foarte multe ori am fost confuz. Partea proastă e că, pe măsură ce avansează saga, vor apărea tot mai multe personaje.

Intriga atent construită, personajele memorabile, frumusețea Westeros-ului și acel strop de fantasy de la final care te face să-ți dorești mai mult, toate contribuie la succesul acestei serii și la locul de cinste pe care îl are în biblioteca mea. Urzeala tronurilor primește 9/10 din partea mea. Asta doar pentru că în serie vor urma cărți mult mai bune.

Anunțuri

3 gânduri despre „PRIMUL ACT: JOCUL PUTERII

  1. Pingback: AL DOILEA ACT: RĂZBOIUL CELOR 5 REGI | răzvan's bookshelf

  2. Pingback: LEAPȘA: SUMMER IN A BAG OF BOOKS | răzvan's bookshelf

  3. Pingback: AL TREILEA ACT: DOUĂ NUNȚI | răzvan's bookshelf

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s