TRĂIND VISUL AMERICAN

marele-gatsby

TITLU: Marele Gatsby

AUTOR: F. Scott Fitzgerald

PUBLICAT DE: Editura Polirom

DESCRIERE: Un tânar fascinat de visul american, proaspăt venit la New York și doritor de succes, Nick Carraway, împărtășeste povestea transformării lui James Gatz în Jay Gatsby. Pe fundalul unei Americi prospere, dar haotice, Gatz, mânat de mirajul iubirii față de Daisy Buchanan, își schimbă viața, devenind din student la Oxford gangster, traficant de băuturi alcoolice și apoi milionar. Iubirea sa pentru Daisy nu se împlinește însă; rămâne povestea donquijotescă a Marelui Gatsby, desfășurată odată cu un iluzoriu, nesfârșit American dream.

RECENZIE:

În afară de cărți, îmi place foarte mult să colecționez filme. Această pasiune a mea a luat naștere undeva prin anul 2006 și, de atunci, am adunat în jur de 130 de dvd-uri. Cu toate că rivalizează cu cărțile pentru spațiul (destul de limitat) din bibliotecă, nu am de gând să mă opresc prea curând. Pe la începutul anului, mi-am achiziționat The Great Gatsby, filmul din 2013 cu Leonardo DiCaprio în rolul titular, dar am amânat vizionarea lui pentru o perioadă nedeterminată, pentru că-mi doream ca mai întâi să lecturez romanul care a stat la baza lui. Prin amabilitatea librăriei online Libris, am ajuns să citesc acest clasic al literaturii americane.

Am fost fermecat de America descrisă în carte. Mi-a plăcut în mod deosebit atenția la detaliu și minuțiozitatea cu care autorul a descris clădirile, obiceiurile, îmbrăcămintea și, în general, lucrurile la modă din perioada anilor 20. Uneori, am avut impresia că frazele sunt prea lungi și cuvintele folosite prea greu de digerat, dar, până la urmă, toate aceste lucruri au contribuit la farmecul cărții. Petrecerile organizate de Jay Gatsby mi s-au părut unul dintre punctele forte ale romanului, fiind atât de frumos descrise, atât de vii și de palpabile, de exagerate în grandoarea lor și uimitoare prin felul în care păreau să-i seducă pe cei care le cădeau în plasă, încât, nu de puține ori, m-am trezit dorindu-mi să fi fost în locul lui Nick, personajul principal, și să fi văzut cu ochii mei toate nebuniile acelea.

Un alt lucru pe care l-am apreciat, la început, a fost misterul conturat în jurul lui Gatsby. Faptul că Nick îi era vecin, dar nu-l vedea mai deloc și multitudinea de povești și bârfe legate de trecutul și originile milionarului nu au făcut decât să-l învăluie și mai mult în acea pătură de secrete și să-l transforme într-un personaj deosebit de intrigant. Mi-aș fi dorit ca autorul să fi păstrat misterul din jurul lui Gatsby pe tot parcursul cărții, dar nu s-a întâmplat așa. Iar aceasta este una dintre problemele pe care i le-am găsit romanului…

Personajele sunt foarte… seci. Chiar lipsite de substanță aș putea spune. Nu am putut relaționa deloc cu ele, mi s-a părut că urmăresc idealuri extraordinar de simpliste și am fost cum nu se poate mai dezamăgit să descopăr adevăratele motive pentru care Gatsby ținea săptămânal petrecerile acelea fabuloase. Poate că asta a fost și intenția autorului, de a ne arăta cât de „goală” poate fi viața unui om care, aparent, are de toate, dar pentru mine nu a funcționat. Acțiunea – în afara momentelor în care Gatsby organiza petreceri – a fost și ea foarte banală, chiar plictisitoare pe alocuri. Abia spre sfârșit a părut să-și intre cu adevărat în ritm, doar că atunci s-au întâmplat atât de multe lucruri în câteva pagini, încât am fost nevoit să citesc de mai multe ori câte un paragraf pentru a înțelege ce tocmai s-a întâmplat.

Nu spun că am detestat Marele Gatsby, dar nici nu m-a impresionat într-atât încât să-l consider o capodoperă și să-l recomand tuturor fără să stau pe gânduri. Dacă v-au plăcut lecturile obligatorii din liceu, există o foarte mare posibilitate să apreciați și romanul lui Scott Fitzgerald. Dacă nu… Citiți pe riscul vostru 😉

Mulțumesc librăriei online Libris pentru roman! Vă invit și pe voi să descoperiți multitudinea de cărți – atât în română, cât și în engleză – care se află la doar un click distanță de bibliotecile voastre. Ca bonus, pe site găsiți zilnic fel de fel de oferte și reduceri, iar transportul este gratuit!

EMOȚII, EMOȚII ȘI IAR EMOȚII

178334301eAfUsw

TITLU: Șoareci și oameni

AUTOR: John Steinbeck

PUBLICAT DE: Editura Polirom

DESCRIERE: Șoareci și oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuanțe parabolice despre prietenie și destin. Personajele centrale sînt doi lucrători sezonieri, George Milton, un tînăr inteligent și inimos, și Lennie Small, un uriaș naiv, cu o forță incontrolabilă și o întîrziere mentală ce îl face să semene cu un copil mare. Cei doi bărbați, a căror înduioșătoare relație de prietenie ajunge să semene a dependență, se angajează ca lucrători la o fermă. Ei au un vis, un ideal, să strîngă bani pentru a-și cumpăra un loc al lor, unde să trăiască „din belșugu’ pămîntului”. Însa o serie de întîmplări tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputința lui de a distinge răul de bine, le năruie speranțele.

RECENZIE:

Nici nu știu cum să încep această recenzie. Am terminat romanul lui John Steinbeck de câteva minute și încă nu pot să-mi revin. Mi s-a spus că ar fi o carte bună, dar nici în ruptul capului nu m-am gândit că se va juca în așa hal cu sentimentele mele.

Povestea din Șoareci și oameni pare simplă și până într-un anumit punct așa și este. Îi avem pe George și Lennie, doi muncitori care sunt în drum spre noul loc de muncă, după ce în orașul precedent a avut loc un accident cu Lennie în centru, iar ei au fost nevoiți să fugă. Cei doi sunt impulsionați de acest vis al lor, de a avea o căsuță și ceva pământ care să le aparțină, să nu mai fie nevoiți să muncească ore întregi pentru alții și să trăiască „din belșugu’ pământului”.

Prietenia care îi leagă e cu adevărat deosebită, George fiind pentru Lennie mai mult ca un frate mai mare, care are mereu grijă de el și încearcă să-l mențină pe calea cea bună. Asta pentru că Lennie, deși e un bărbat masiv, are o întârziere mentală care îl face să se comporte ca un copil de câțiva ani.

E imposibil să nu-l îndrăgești pe Lennie, acest uriaș cu suflet de copil. Momentele în care George îl dojenește, iar el încearcă să se scuze și să-i demonstreze că nu a greșit – sau, cel puțin, el crede că nu a făcut nimic rău – sunt de-a dreptul înduioșătoare.

Personajele sunt puternice și… pitorești. Deși mai mult de trei sferturi din carte este reprezentat de dialog și nu se întâmplă nimic antrenant decât spre sfârșit, felul în care fiecare își spune istoria și povestește cu ardoare despre idealurile ce par atât de departe de împlinire e remarcabil. John Steinbeck a reușint să contureze o adunătură de personaje ce par extrem de reale, iar, cel mai important, cititorul se poate regăsi în cel puțin unul din ele și poate rezona cu ambițiile și planurile de viitor ale acestora.

Îmi e greu să rezum romanul Șoareci și oameni în câteva cuvinte, pentru că aș simți că-l nedreptățesc. E atât de profund, de bine scris și ușor de lecturat încât nu văd de ce nu l-ar citi cât mai multă lume, tocmai pentru a învăța o lecție despre prietenie și tăria de a face ceea ce e bine.

Aș vrea să scriu mai mult, dar îmi e dificil. Șoareci și oameni e cu adevărat o capodoperă a literaturii și merită 10/10.