RĂZBOI, DRAGONI ȘI UNELE MOMENTE PLICTISITOARE

dragonul-maiestatii-sale

TITLU: Dragonul maiestății sale (Temeraire #1)

AUTOR: Naomi Novik

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Viața căpitanului Will Laurence din Marina Regală britanică este răsturnată din clipa în care capturează o fregată franceză, având la bord un ou de dragon destinat împăratului Napoleon. Transformat peste noapte în aviator, Laurence devine căpitanul puiului de dragon pe nume Temeraire, de care îl va lega o profundă prietenie. Laurence și Temeraire își vor primi botezul de foc în inima bătăliilor napoleoniene.

RECENZIE:

Când vine vorba de creaturi supranaturale, dragonii sunt preferații mei fără îndoială. Au ceva al lor, o anumită aură de mister care îi înconjoară, iar faptul că sunt prezenți în legendele atâtor popoare și sunt portretizați de fiecare dată într-un mod diferit nu face decat să mă fascineze și mai mult și să mă facă să-mi doresc să aflu cât mai multe despre aceste reptile mitice.

Dragonul maiestății sale mi-a trezit interesul în special datorită coperții absolut magnifice, dar și pentru că promitea o lectură unică și cu adevărat interesantă. Nu pot spune că romanul s-a ridicat pe deplin la înălțimea așteptărilor mele, a avut unele momente interesante și emoționante, dar, per total, mi s-a părut o lectură greoaie și extrem de solicitantă.

Laurence, protagonistul cărții, nu s-a gândit cât de mult avea să i se schimbe viața în momentul în care a capturat o navă inamică și a confiscat bunurile pe care aceasta le transporta, printre care se afla și un ou de dragon. Curând, din găoace își face apariția Temeraire, iar între Laurence și dragon se va naște o frumoasă relație de prietenie. Împreună, cei doi vor trebui să îndure sesiuni istovitoare de antrenament și privirile sceptice ale celoralți, doar pentru a fi aruncați în mijlocul luptelor dintre armata lui Napoleon și cea britanică.

Marele plus al Dragonului este originalitatea subiectului. Cine s-ar fi gândit să împletească niște evenimente reale cu elemente fantastice și, astfel, să însuflețească puțin istoria? Bine, poate că au mai fost cazuri, însă e extraordinar de greu să găsești formula ideală pentru ca povestea să fie credibilă. Naomi Novik a reușit, iar combinația dintre războaiele napoleoniene și dragoni este cu adevărat reușită și nu pare nicio clipă lipsită de realism.

Un alt punct forte e reprezentat de relația dintre Laurence și Temeraire. Deși uneori poate părea puțin ciudată (unii ar putea spune chiar romantică), prietenia care îi leagă pe cei doi este înduioșătoare și atât de pură încât eram cu zâmbetul pe buze de fiecare dată când cei doi aveau o conversație.

Laurence mi s-a părut un personaj destul de rigid în majoritatea cazurilor, cu idei fixe despre anumite lucruri (idei la care nu prea renunța), mai pe scurt unul dintre cei mai insipizi protagoniști peste care am dat în ultima vreme. Pur și simplu nu a ieșit în evidență prin nicio calitate. Singurele instanțe când a făcut ceva cât de cât impresionant au fost destul de clișeice, ca niște lucruri pe care orice personaj principal le-ar face, și nu am simțit că i-au dezvăluit câtuși de puțin calitățile. Despre Temeraire, pe de altă parte, nu am decât cuvinte de laudă. Poate că de vină e faptul că am început să citesc cartea imediat după ce am văzut How to train your dragon 2, dar mereu când apărea în peisaj mi-l închipuiam ca pe un Toothless ceva mai mare. Temeraire e curios din fire, inocent, jucăuș și drăgăstos, calități mai rar întâlnite la alți dragoni din cărți. Are o personalitate a lui care îl face să strălucească (spre deosebire de căpitanul său…) și care îi conferă și mai multă profunzime ca personaj.

Totuși, cartea a avut de suferit din mai multe puncte de vedere. Din punctul mau de vedere, descrierile au fost dificile, prea multe atunci când nu era cazul și insuficiente în momentele importante (cu toate că autoarea a păstrat atmosfera acelei epoci, iar pentru asta o apreciez). Ca să fiu mai clar, am fost dezamăgit de cât de vag au fost descriși dragonii. Pentru niște creaturi atât de interesante și, în cazul acestei lumi, variate, cele câteva fraze au fost insuficiente pentru a-mi forma o imagine asupra diferitelor rase de dragoni. Câteva paragrafe în plus pentru fiecare dragon în parte ar fi făcut minuni.

Un alt lucru care m-a deranjat a fost faptul că povestea a fost cea a protagonistului inadaptat, privit cu scepticism la început, numai pentru a câștiga admirația tuturor pe parcurs și la sfârșit să afle cât de rar și special e cu adevărat. Și mai enervant mi s-a părut faptul că autoarea nu a încercat să „condimenteze” puțin această situație și să o diferențieze de acest clișeu și a construit întreaga acțiune a cărții pe această premisă mult prea folosită.

La sfârșitul lecturii, Dragonul maiestății sale nu mi-a dat acea dorință nebună de a pune mâna cât mai repede pe următorul volum, dar nici indiferent nu m-a lăsat. Mi-a plăcut (nu atât de mult pe cât mi-aș fi dorit), însă m-a și dezamăgit în aceeași măsură.

RATING: 6/10

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s