AI GRIJĂ CE-ȚI DOREȘTI… – recenzie FANTOMA ANIEI, de Vera Brosgol

TITLU: Fantoma Aniei

AUTOR: Vera Brosgol

PUBLICAT DE: Editura Art (colecția Grafic)

DESCRIERE: Dintre toate lucrurile pe care se aştepta Ania să le găsească pe fundul unui vechi puţ, o nouă prietenă nu se număra printre ele. Mai ales nu o prietenă care să fie moartă de un secol. Să cazi într-un puţ e şi-aşa destul de rău, dar viaţa Aniei în sine s-ar putea să fie şi mai oribilă. Îi e ruşine cu familia ei, se jenează cu propriul ei corp şi a cam renunţat să-şi mai găsească locul în liceu. O nouă prietenă – fie ea şi moartă – este exact ce are nevoie. Dar prietena Aniei nu glumeşte deloc când zice că are de gând să-i fie alături pentru totdeauna…

RECENZIE:

Prima oară am auzit de Fantoma Aniei pe YouTube, într-un clip al unui booktuber american, și am fost instantaneu fascinat de coperta extrem de expresivă, haioasă și ușor creepy. Nu m-a prea interesat sinopsisul, având în vedere că aveam de-a face cu un roman grafic care, oricum, se citește ușor și am așteptat inevitabila apariție a cărții în limba română. Din fericire, drepturile pentru traducere au fost achiziționate de grupul editorial Art, care s-a mișcat foarte repede și a publicat romanul lunile trecute, în condiții grafice excepționale.

Ania e o adolescentă normală din mai toate punctele de vedere, însă un lucru o face să iasă în evidență: provine dintr-o familie de imigranți, iar barierele pe care și le autoimpune, dar și cele pe care societatea i le trântesc în nas îi fac viața un adevărat chin. Pe lângă toanele obișnuite vârstei, puținii prieteni, un frățior enervant și o dragoste neîmpărtășită pentru cel mai mișto tip de la liceul unde învață, eroina noastră mai trebuie să se confrunte cu ceva problematic… Fantoma unei fete moarte de câteva zeci de ani s-a „agățat” de ea și o urmează la fiecare pas. La început, prezența acesteia pare o mană cerească, spectrul ajutând-o pe Ania cu multe dintre problemele de la școală și nu numai, dar în scurt timp atitudinea fantomei începe să devină mult prea autoritară, aproape maniacală, iar Ania se vede nevoită să caute o modalitate de a scăpa de ea.

Primul lucru care mi-a atras atenția a fost, bineînțeles, grafica amuzantă, îndrăzneață, ușor caricaturistică în care ne este prezentată povestea. Astfel, decorurile mai pline de viață, personajele sunt mult mai expresive, iar întâmplările prin care acestea trec, chiar dacă depășesc cu mult limita realului, reușesc să pară veridice și la locul lor în acea lume hatoică. Mi-a plăcut la nebunie și folosirea bulelor de text atunci când personajele purtau o conversație pentru că, și acum o să intru puțin în modul geek, mi-a adus aminte de paginile unei benzi desenate. Dar grafica ireproșabilă nu e suficientă pentru a garanta succesul unui roman precum Fantoma Aniei; pe lângă aceasta, povestea trebuie să fie suficient de interesantă astfel încât cititorul să nu-și piardă interesul, personajele să aibă trăsături imperfecte, astfel încât oricine să poată relaționa cu ele, iar mesajul să fie unul cu un impact foarte puternic. Fantoma Aniei bifează toate cele trei categorii cu brio.

Prima la rând e povestea, care, pentru o foarte bună bucată de vreme, mi s-a părut destul de tipicară, aproape ca un serial pentru adolescenți difuzat pe CW: are dramă cât cuprinde, atât familială, cât mai ales adolescentină, o poveste de dragoste neîmplinită, frățiori enervanți, cel mai bun prieten sarcastic și câte și mai câte. Nu m-au deranjat aceste aspecte, însă aș fi preferat să fi fost lăsate oarecum în umbra elementelor supranaturale ale poveștii, pentru că atunci mi s-a părut că Fantoma Aniei a strălucit cel mai mult. Din momentul în care fantoma titulară apare în cadru, povestea devine de un milion de ori mai interesantă, în special pentru că entitatea ne-moartă vine la pachet cu un mister greu de pătruns. La capitolul personaje, autoarea s-a descurcat de minune conturând caracterul capricios al Aniei, care mi-a reamintit de mine la vârsta adolescenței, când nimic nu îmi convenea și mereu aveam câte un răspuns pregătit în caz că mă trezeam prins într-o situație care nu-mi plăcea (nu că acum s-ar fi schimbat ceva…). Ca și în cazul poveștii, personajele urmează anumite șabloane pe care le-am putea considera deja „americane”, atât de mult au fost folosite în SUA – nu doar în cărți, dar își joacă bine rolurile, te fac să zâmbești sau să-ți vină să le pocnești și reușesc să transmită un mesaj important despre societatea în care trăim. Și anume că, indiferent cât de mult ar încerca aceasta să te schimbe, să te facă să te supui normelor ei predefinite, cel mai important lucru pe lumea aceasta e să rămâi fidel propriilor tale credințe, să nu-ți modelezi caracterul după ceea ce vor alții de la tine și să fii mândru de toate imperfecțiunile care te-au format de-a lungul vremii pentru că datorită lor ești unic în lumea aceasta tot mai uniformă.

Dintre toate romanele grafice pe care le-am citit până acum (puține, ce-i drept), Fantoma Aniei mi s-a părut că ar putea rezona cel mai mult cu publicul: e amuzant, ușor înspăimântător, se citește repede și vorbește despre unele lucruri foarte importante, mai ales pentru vremurile în care trăim, dar pe care o să vă las să le descoperiți singuri.

Mulțumesc grupului editorial Art pentru exemplarul oferit pentru recenzie!

RATING