PIERDUȚI ÎN UNIVERSURI FICȚIONALE – recenzie FANGIRL, de Rainbow Rowell

TITLU: Fangirl

AUTOR: Rainbow Rowell

PUBLICAT DE: Editura YoungArt

DESCRIERE: Toată lumea este fan al lui Simon Snow, dar Cath și Wren sunt cele mai înfocate admiratoare ale lui, scriind propriile povești despre magicianul adolescent. Fac asta cu pasiune, încercând să se ascundă de problemele lor în universul ficțiunii, unde totul este posibil. Deşi gemene, cele două fete sunt cum nu se poate mai diferite. Părăsite de mamă și crescute de un tată în căutarea echilibrului sufletesc, ele trebuie totuşi să înfrunte viaţa reală. Care le va despărţi pentru un timp. Dar care le va învăţa cât de frumoasă poate fi studenția. Și cât de mare este puterea iubirii. Iar Cath va descoperi ce înseamnă să devină scriitoare în toată puterea cuvântului.

RECENZIE:

Vreau să încep această recenzie cu un exercițiu de sinceritate. Câți dintre voi ați fost, în ultima perioadă, catalogați drept „fangirl” sau „fanboy” doar pentru că ați avut curajul să luați apărarea fandom-ului de care aparțineți sau pentru că v-ați ieșit din minți când ați auzit cele mai noi știri despre scriitorul sau actorul vostru preferat? Nimeni? Ei bine, eu aș putea umple un roman întreg doar cu momentele și izbucnirile necontrolate de fanboy pe care le-am avut în ultima jumătate de an și să las loc de o continuare pentru cele la care am fost martor. Da, sunt un fanboy: Harry Potter, DC, Marvel, cărți, seriale, filme, you name it, așa că nu ar trebui să mire pe nimeni că am fost mai mult decât entuziasmat să citesc romanul lui Rainbow Rowell, unde mai pui că mi-a plăcut la nebunie Eleanor & Park.

Cath și sora ei geamănă, Wren, au fost dintotdeauna fascinate de lumea magică a lui Simon Snow, eroul seriei de romane alături de care au copilărit și, de-a lungul timpului, au publicat diverse fanfic-uri ce se învârt în jurul lui Simon și a eternului său rival din serie, Baz, care în poveștile celor două fete ajung mereu să… se îndrăgostească unul de altul. Înainte de publicarea ultimului volum din serie, dar și de începerea primului an de facultate, Cath începe lucrul la Nu renunța, poveste care ajunge să fie chiar mai apreciată decât seria principală de unii fani. Dar, odată ajunse la facultate, Cath și Wren o iau pe drumuri separate, experimentând anii studenției în feluri diferite, unice.

Eleanor & Park mi s-a părut un roman adrabil, extrem de heart warming, pe care-l poți citi în momentele când nu ești tocmai în apele tale și să te simți bine aproape instant. Fangirl a avut același efect asupra mea, doar că a fost oleacă mai personal, datorită subiectului abordat simțindu-mă mult mai atașat de personaje și întâmplările prin care trec. Ceea ce m-a atras în primul rând la carte, partea de fandom, mi s-a părut extrem de realist executată, autoarea prezentând-o așa cum este, cu tot cu bune și cu rele, cu neajunsuri și beneficii. Viața unui fan este… complicată; pentru cineva din exterior poate părea ceva total aiurea, de neînțeles, însă cei care au trecut printr-un fandom măcar o dată în viață se vor regăsi în „papucii” lui Cath: pereții acoperiți cu postere, tricouri cu imprimeuri ale căror mesaje ascunse sunt imposibil de descifrat de non-fani, momente în care mintea-ți zboară involuntar spre personajele mult îndrăgite, luni sau poate chiar ani întregi de așteptare până la apariția următorului sezon din serialul preferat sau al celui mai nou roman scris de autorul care ți-a marcat viața într-un fel sau altul.

Nu știu de ce, dar înainte să încep să citesc cartea, aveam impresia că Fangirl va fi 100% despre Cath și opera ei fan-fiction, așa că imaginați-vă cât de surprins am fost să descopăr că e mai mult, mult mai mult de atât. Pe lângă privirea de ansamblu asupra vieții de fan, Fangirl este o poveste înduioșătoare despre familiile în care unul dintre părinți nu se mai află în peisaj din varii motive, despre relațiile familiale ce devin tot mai complicate pe măsură ce anii trec, despre înstrăinarea dintre părinți și copii/dintre frați, despre studenție și tot ce înseamnă ea, despre prietenie și fiorii dragostei adolescentine și câte și mai câte. Fangirl poate părea simplă din descriere, dar pe măsură ce înaintezi alături de Cath prin primul ei an în calitate de studentă, descoperi o poveste complexă, amuzantă, emoționantă și reală, pe care ți-o vei aminti cu drag multă vreme după ce vei întoarce și ultima filă a cărții.

Stilul lui Rainbow Rowell se potrivește mănușă cu genul comtemporary YA, fiind simplu, dar totodată amplu, fără descrieri pompoase și cu dialoguri absolut delicioase. Acțiunea nu e neapărat ceva care să te țină cu sufletul la gură, pentru că e surprinzător de monotonă, însă personajele sunt într-atât de fermecătoare încât doar de dragul lor parcă vrei să mai citești un capitol și încă unul și încă unul. Cath, Wren, Levi, Reagan și restul personajelor secundare sau episodice sunt minunat portretizate, simpatice chiar și atunci când fac câte o prostie, pur și simplu nu ai cum să nu le iubești. Vă garantez că veți fi vrăjiți de firea awkward a lui Cath, de sufletul rebel al colegei sale de cameră, Reagan și de firea nonconformistă și ușor rebelă a lui Levi. Cât despre Simon și Baz, eroii poveștii lui Cath, va trebui să-i descopăr mai în amănunt în romanul dedicat lor – Carry On.

Fangirl mi s-a părut un roman adorabil, plin de farmec și cu o inimă puternică, pulsândă. M-am regăsit în Cath, în postura sa de mega-fan al unei serii de cărți. Mi s-a părut fascinant să descopăr viața de student din State într-o manieră nouă, care să nu implice petreceri non-stop sau mai știu eu ce. Pentru mine, Fangirl a fost o poveste aproape perfectă și v-o recomand cu drag, mai ales dacă vă regăsiți în postura de fan al… orice, nu mai contează.

Mulțumesc grupului editorial Art pentru exemplarul oferit spre recenzie!

RATING

Anunțuri

AI GRIJĂ CE-ȚI DOREȘTI… – recenzie FANTOMA ANIEI, de Vera Brosgol

fantoma-aniei-cover_big

TITLU: Fantoma Aniei

AUTOR: Vera Brosgol

PUBLICAT DE: Editura Art (colecția Grafic)

DESCRIERE: Dintre toate lucrurile pe care se aştepta Ania să le găsească pe fundul unui vechi puţ, o nouă prietenă nu se număra printre ele. Mai ales nu o prietenă care să fie moartă de un secol. Să cazi într-un puţ e şi-aşa destul de rău, dar viaţa Aniei în sine s-ar putea să fie şi mai oribilă. Îi e ruşine cu familia ei, se jenează cu propriul ei corp şi a cam renunţat să-şi mai găsească locul în liceu. O nouă prietenă – fie ea şi moartă – este exact ce are nevoie. Dar prietena Aniei nu glumeşte deloc când zice că are de gând să-i fie alături pentru totdeauna…

RECENZIE:

Prima oară am auzit de Fantoma Aniei pe YouTube, într-un clip al unui booktuber american, și am fost instantaneu fascinat de coperta extrem de expresivă, haioasă și ușor creepy. Nu m-a prea interesat sinopsisul, având în vedere că aveam de-a face cu un roman grafic care, oricum, se citește ușor și am așteptat inevitabila apariție a cărții în limba română. Din fericire, drepturile pentru traducere au fost achiziționate de grupul editorial Art, care s-a mișcat foarte repede și a publicat romanul lunile trecute, în condiții grafice excepționale.

Imagini pentru anya's ghost

Ania e o adolescentă normală din mai toate punctele de vedere, însă un lucru o face să iasă în evidență: provine dintr-o familie de imigranți, iar barierele pe care și le autoimpune, dar și cele pe care societatea i le trântesc în nas îi fac viața un adevărat chin. Pe lângă toanele obișnuite vârstei, puținii prieteni, un frățior enervant și o dragoste neîmpărtășită pentru cel mai mișto tip de la liceul unde învață, eroina noastră mai trebuie să se confrunte cu ceva problematic… Fantoma unei fete moarte de câteva zeci de ani s-a „agățat” de ea și o urmează la fiecare pas. La început, prezența acesteia pare o mană cerească, spectrul ajutând-o pe Ania cu multe dintre problemele de la școală și nu numai, dar în scurt timp atitudinea fantomei începe să devină mult prea autoritară, aproape maniacală, iar Ania se vede nevoită să caute o modalitate de a scăpa de ea.

Imagini pentru anya's ghost

Primul lucru care mi-a atras atenția a fost, bineînțeles, grafica amuzantă, îndrăzneață, ușor caricaturistică în care ne este prezentată povestea. Astfel, decorurile mai pline de viață, personajele sunt mult mai expresive, iar întâmplările prin care acestea trec, chiar dacă depășesc cu mult limita realului, reușesc să pară veridice și la locul lor în acea lume hatoică. Mi-a plăcut la nebunie și folosirea bulelor de text atunci când personajele purtau o conversație pentru că, și acum o să intru puțin în modul geek, mi-a adus aminte de paginile unei benzi desenate. Dar grafica ireproșabilă nu e suficientă pentru a garanta succesul unui roman precum Fantoma Aniei; pe lângă aceasta, povestea trebuie să fie suficient de interesantă astfel încât cititorul să nu-și piardă interesul, personajele să aibă trăsături imperfecte, astfel încât oricine să poată relaționa cu ele, iar mesajul să fie unul cu un impact foarte puternic. Fantoma Aniei bifează toate cele trei categorii cu brio.

Imagini pentru anya's ghost

Prima la rând e povestea, care, pentru o foarte bună bucată de vreme, mi s-a părut destul de tipicară, aproape ca un serial pentru adolescenți difuzat pe CW: are dramă cât cuprinde, atât familială, cât mai ales adolescentină, o poveste de dragoste neîmplinită, frățiori enervanți, cel mai bun prieten sarcastic și câte și mai câte. Nu m-au deranjat aceste aspecte, însă aș fi preferat să fi fost lăsate oarecum în umbra elementelor supranaturale ale poveștii, pentru că atunci mi s-a părut că Fantoma Aniei a strălucit cel mai mult. Din momentul în care fantoma titulară apare în cadru, povestea devine de un milion de ori mai interesantă, în special pentru că entitatea ne-moartă vine la pachet cu un mister greu de pătruns. La capitolul personaje, autoarea s-a descurcat de minune conturând caracterul capricios al Aniei, care mi-a reamintit de mine la vârsta adolescenței, când nimic nu îmi convenea și mereu aveam câte un răspuns pregătit în caz că mă trezeam prins într-o situație care nu-mi plăcea (nu că acum s-ar fi schimbat ceva…). Ca și în cazul poveștii, personajele urmează anumite șabloane pe care le-am putea considera deja „americane”, atât de mult au fost folosite în SUA – nu doar în cărți, dar își joacă bine rolurile, te fac să zâmbești sau să-ți vină să le pocnești și reușesc să transmită un mesaj important despre societatea în care trăim. Și anume că, indiferent cât de mult ar încerca aceasta să te schimbe, să te facă să te supui normelor ei predefinite, cel mai important lucru pe lumea aceasta e să rămâi fidel propriilor tale credințe, să nu-ți modelezi caracterul după ceea ce vor alții de la tine și să fii mândru de toate imperfecțiunile care te-au format de-a lungul vremii pentru că datorită lor ești unic în lumea aceasta tot mai uniformă.

Imagini pentru anya's ghost

Dintre toate romanele grafice pe care le-am citit până acum (puține, ce-i drept), Fantoma Aniei mi s-a părut că ar putea rezona cel mai mult cu publicul: e amuzant, ușor înspăimântător, se citește repede și vorbește despre unele lucruri foarte importante, mai ales pentru vremurile în care trăim, dar pe care o să vă las să le descoperiți singuri.

Imagini pentru anya's ghost

Mulțumesc grupului editorial Art pentru exemplarul oferit pentru recenzie!

RATING

NOU ÎN BIBLIOTECA MEA #13 (MARTIE, APRILIE & MAI 2017)

Lunile trecute au fost pline de tot felul de evenimente, iar săptămânile parcă au zburat pe lângă mine. Fără să o mai lungesc cu vorba, iată ce cărți și filme am cumpărat/primit în martie, aprilie și mai, plus „recolta” de la primul meu Bookfest 😀 Mulțumesc editurilor partenere ale blogului (Trei, Corint, Nemira și Art), Alinei și Simonei pentru surprizele minunate, dar și colegilor de muncă pentru cadoul la care nu m-am așteptat.

MARTIE:

  • Trei coroane întunecate, de Kendare Blake, un roman de la care am avut așteptări destul de mari, dar care mi s-a părut destul de dezamăgitor. Totuși, sunt curios ce se va întâmpla în continuare.

20170501_185312

APRILIE:

  • Tinder, de Sally Gardner – cum să reziști în fața unei asemenea bijuterii? Damn you, Okian, cu tot cu reducerile tale…

20170501_185328

  • O mare de lacrimi, de Ruta Sepetys, un roman care mi-a fost recomandat în nenumărate rânduri, o poveste sfâșietoare, dar atât de frumos transpusă în cuvinte.

20170501_185352

  • Dr. Bloodmoney și Omul din castelul înalt, de Philip K. Dick, două cărți de referință ale unuia dintre cei mai cunoscuți scriitori de SF din lume, în noile ediții absolut superbe ale colecției Nautilus.

20170501_185407

20170501_185419

  • Armada, de Ernest Cline, probabil unul dintre cele mai așteptate romane ale anului pentru mine.

20170501_185436

  • Cum să-ți dresezi dragonul, de Cressida Cowell – Toothless!!!

20170501_185544

  • Fantastic Beasts and Where to Find Them, de J.K. Rowling, scenariul unuia dintre filmele mele preferate de anul trecut și o „piesă de colecție” care nu poate să lipsească din biblioteca unui potterhead adevărat. Plus că e atât de strălucitoare încât nici măcar Nifflerul nu i-ar putea rezista.

20170501_185611

  • Ziua în care am învățat să zbor, de Alina Șerban, un roman încântător de melancolic ce abordează unul dintre cele mai dificile subiecte: depresia.

20170501_185628

  • Filmul Fantastic Beasts – plus câteva cadouri originale din lumea lui Newt, Rogue One, Hacksaw Ridge și The Accoutant, numai filme unul și unul. Mulțumesc, Provideo!

20170501_18571520170501_185807

20170501_185821
20170501_185833

MAI:

  • Strange the Dreamer, de Laini Taylor, de care încă sunt îndrăgostit iremediabil.

20170612_200859

  • Fluviul șoaptelor și Furia oarbă, primele volume ale seriei Haiganu, de Marian Coman, o reimaginare originală și îndrăzneață a lumii lui Harap Alb.

20170612_200920

  • Numele vântului și Teama înțeleptului, de Patrick Rothfuss, două „cărămizi” de care am încercat să fug până acum, dar care m-au ajuns din urmă cu puțin ajutor din partea colegilor mei de muncă. Thank you, guys!

20170612_200942

  • Visează androizii oi electrice?, de Philip K. Dick, roman pe care trebuie să îl citesc cât mai repede, mai ales că noul Blade Runner bate la ușă.

20170612_200957

  • Volumul 2 din antologia Femei periculoase, de George R.R. MArtin și Gardner Dozois, a cărui copertă este chiar mai reușită decât precedenta.

20170612_201011

  • Contact, de Carl Sagan, un roman despre care nu știu nimic, dar care îmi amintește de ceva anume, și nu știu exact ce…

20170612_201025

  • Tăișul sabiei, de Joe Abercrombie, în noul „veșmânt” intrigant.

20170612_201039

  • Kingsman: The Secret Service, că tot apare continuarea câte de curând, și Sleepy Hollow, una dintre colaborările… fericite dintre Burton și Depp.

20170612_201057

20170612_201111

BOOKFEST:

* Pentru că sunt prea multe cărți, n-o să stau să vorbesc despre fiecare în parte, fiindcă mi-ar lua o veșnicie; plus că majoritatea sunt sponsorizări din partea editurilor partenere, așa că în viitorul nu prea îndepărtat veți citi recenzii detaliate despre fiecare în parte. Enjoy!

20170612_201846.jpg

20170612_202051.jpg

20170612_202541.jpg

20170612_202604.jpg

 

O ISTORIE A NENATURALULUI – recenzie MONȘTRI (UN BESTIAR AL BIZARULUI), de Cristopher Dell

monstri-un-bestiar-al-bizarului-cover_big

TITLU: Monștri (Un bestiar al bizarului)

AUTOR: Cristopher Dell

PUBLICAT DE: Editura Art

DESCRIERE: Monştrii au fascinat oameni de formaţii diverse, de la biologi la filozofi şi de la istorici de artă la antropologi. Astăzi, suntem năpădiţi de minotauri, zei cinocefali, vârcolaci, centauri, harpii, monştri marini, extratereştri cu tentacule, sirene, troli, căpcăuni, diavoli, demoni şi ciclopi. Toate culturile de pe pământ îşi au monştrii lor specifici şi, cu cât aflăm mai multe despre ei, cu atât devin mai fascinanţi. Povestea, obiceiurile, dietele lor curioase şi modalităţile în care pot fi anihilaţi creează tabloul unei dezlănţuiri de nestăvilit a imaginaţiei. Ce spune despre omenire existenţa monştrilor, fie ea şi numai în minţile noastre? Cum au supravieţuit ei timp de mii de ani şi de ce sunt universali? De ce întâlnim uriaşi cu un singur ochi şi în Japonia şi în Grecia antică, sau dragoni şi în Europa şi în China? Sunt câteva dintre întrebările la care cartea lui Christopher Dell încearcă să răspundă. Îmbogâţind informaţiile propriu-zise cu o serie extraordinară de ilustraţii bizare, Monştri ne oferă o istorie vizuală fascinantă a fiarelor care au zguduit omenirea, întâlnite în artă şi cultură, în legende şi mitologii.

RECENZIE:

De când mă știu am fost fascinat de monștri. Mă uitam la filme de groază, cu toate că știam foarte bine că, o bună bucată de vreme, aveam să fiu nevoit să aprind toate luminile din casă atunci când voiam să merg la baie, gândindu-mă că din camerele întunecate sau din colțurile umbrite ale holului își vor face apariția fel de fel de arătări hotărâte să mă târască în cine știe ce bârlog mizerabil și să mă înfulece. Citeam cărți fantasy, sorbind fiecare scenă în care apăreau vampiri, dragoni, vârcolaci sau alte ființe supranaturale, de multe ori ajungând să recitesc de 3-4 ori un paragraf doar pentru că mi se părea atât de uimitor cum descria autorul respectiv aspectul magnific al unei reptile înaripate sau sălbăticia din privirea unui om-lup. Când am început la rândul meu să aștern într-un document word câteva cuvinte ce aveau să devină o poveste *destul de* bine închegată, am ales să creez o lume alternativă, în care tot felul de creaturi supranaturale își fac veacul, ascunse de privirile curioase și distrugătoare ale oamenilor.

Într-o zi, căutând apariții vechi și noi din rândul romanelor grafice pe site-ul editurii Art, am dat de Monștri – un bestiar al bizarului, o carte despre care am știut că trebuia să facă parte din colecția mea de cum am văzut acea copertă vibrantă, cu tot felul de creaturi dubioase șerpuind în jurul titlului.

Nu sunt chiar atât de multe lucruri de spus despre acest minunat Bestiar pentru că, deși informațiile pe care autorul a reușit să le adune din tot felul de surse, cel mai surprinzător și de impact element al cărții este modul în care vechile povești și legende sunt aduse la viață de colecția impresionantă de imagini atent alese pentru a reprezenta înfiorătoarele creaturi ce pândesc din negura minții umane încă din vremurile în care civilizația era abia la început. Demoni înspăimântători, zei atotputernici, creaturi ale apelor sau monstruozități ce-și fac de cap în văzduh, hibrizi umani sau animali… nu cred că ar fi avut același impact dacă autorul ar fi decis să vorbească despre ei și nu să ni-i arate în toată gloria lor dătătoare de fiori.

Și, pentru că știu că o să înțelegeți mai bine de ce m-am îndrăgostit iremediabil de această carte dacă veți vedea cât de bine poate arăta, o să închei recenzia cu niște poze ale acestei minunății dubioase care nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui iubitor al supranaturalului.

16651782_1254847097916509_2110558410_n

16684594_1254847107916508_945646411_n

16684835_1254847141249838_255051230_n

16699753_1254847034583182_252625652_n

Mulțumesc grupului editorial Art pentru exemplarul trimis spre recenzie!

RATING

POȚI SPUNE O POVESTE FĂRĂ CUVINTE? – recenzie SOSIREA, de Shaun Tan

sosirea-cover_big

TITLU: Sosirea

AUTOR: Shaun Tan

PUBLICAT DE: Editura Art (colecția GRAFIC)

DESCRIERE: Ce-i face pe atât de mulți oameni să lase totul și să plece într-o țară misterioasă, unde nu au pe nimeni, unde tot ce știau are alt nume și viitorul este necunoscut? Acest roman grafic, în care doar imaginile vorbesc, e povestea tăcută a fiecărui imigrant, a fiecărui refugiat, a fiecărui om care s-a strămutat – și un tribut adus tuturor celor care au mers pe acest drum.

RECENZIE:

O imagine face cât o mie de cuvinte. Această vorbă pare special croită pentru romanul grafic Sosirea, de Shaun Tan, în care ilustrațiile superbe spun povestea unui bărbat care-și lasă familia în urmă, plecând într-o țară străină în speranța unui viitor mai bun atât pentru el, cât și pentru soția și fiica sa. Sosirea abordează un subiect universal, care cred că se potrivește oricărei perioade din istorie, dar extrem de important pentru vremurile agitate în care trăimi, având în vedere recenta criză a refugiaților sirieni și toate polemicile pe care aceasta le-a iscat.

the-arrival2

Mi-am dorit ca primul roman grafic pe care-l citesc să fie unul memorabil și, imediat după ce am văzut coperta misterioasă a Sosirii am știut că am găsit exact ceea ce căutam. O parte din mine a făcut, involuntar, legătura între cartea lui Shaun Tan și excelentul Arrival (filmul pentru care Amy Addams ar fi trebuit să fie măcar nominalizată la Oscar) din cauza titlului și a monstrulețului adorabil ce aduce a extraterestru (deși e radical diferit față de creaturile din film) la care se holbează eroul poveștii. Bineînțeles că nu au nicio legătură unul cu altul, dar asta nu m-a descurajat; dimpotrivă, am fost tot mai entuziasmat să „citesc” romanul, iar în momentul în care am aflat că povestea e spusă în totalitate fără ajutorul cuvintelor, curiozitatea mea a atins noi cote.

the-arrival7

A fost nevoie de 4 ani pentru ca Sosirea să ajungă, din stadiul de idee, acest triumf al artei moderne, o adevărată capodoperă vizuală și o poveste fără vârstă, care va reuși să rezoneze cu fiecare cititor, indiferent de vârstă, naționalitate sau experiență de viață. Cu toții ne-am confruntat cu această problemă a mutatului și consecințele sale, unii într-o capacitate mai mare decât alții; și nu e nevoie ca tu însuți să fi fost nevoit să-ți schimbi domiciliul, e suficient să ai un părinte sau un prieten care să plece la muncă în străinătate, de exemplu, pentru a simți pe pielea ta efectele groaznice ale acestui fenomen în plină expansiune. Sosirea spune povestea refugiatului, imigrantului sau muncitorului ajuns într-o țară străină, care nu cunoaște limba și obiceiurile tătâmului care-i va servi drept casă pentru o vreme și încearcă din răsputeri să se adapteze. Urmărind protagonistul fără nume al romanului, treci printr-o serie de întâmplări care te vor face să râzi, să plângi, să te revolți și să te minunezi de splendorile lumii noi. Și te vei îndrăgosti iremediabil de companionul lui, micuța creatură ce seamănă cu un hibrid între un șoarece, o reptilă și un pește.

the-arrival12

Sosirea e genul de roman care îți deschide ochii și te face să privești într-o lumină cu totul nouă o situație pe care fie ai ignorat-o până în prezent, fie ai urmărit-o pasiv. Cu riscul de a mă repeta, trebuie să menționez din nou cât de minunate sunt ilustrațiile și cât de impresionant e modul în care acestea reușesc să spună o poveste cursivă, pe care fiecare o poate interpreta în felul său, dar mereu ajungându-se la aceeași concluzie. Romanul nu e genial doar prin prisma poveștii, ci și a prezentării, care merită toate laudele din lume, de la coperta ce imită o carte veche îmbrăcată în piele și până la paginile groase, de o calitate excelentă, care aduc un plus de strălucire fiecărei imagini în parte.

the-arrival13

Mulțumesc grupului editorial Art pentru exemplarul trimis!

RATING