FAMILIA, O CREATURĂ FASCINANTĂ – recenzie FAMILIA MEA ȘI ALTE ANIMALE, de Gerard Durrell

TITLU: Familia mea și alte animale

AUTOR: Gerard Durrell

PUBLICAT DE: Editura Art

DESCRIERE: Atunci când excentrica familie Durrell nu mai suportă deprimanta climă britanică, face ceea ce orice familie rezonabilă ar face: își vinde casa din Anglia și se mută cu tot cu cățel în însorita insulă grecească Corfu. Pentru Gerry, în vârstă de zece ani, acesta este începutul unei perioade magice și pline de aventuri. Întâlnirea dintre fabuloasa menajerie pe care Gerry o aduce în casă și originala lui familie dă naștere unei serii de catastrofe irezistibil de comice: șerpi salvați de insolație care ajung în cadă, cutii de chibrituri pline cu scorpioni mișunând pe masă la micul dejun, două coțofene care devastează casa și se îmbată criță la o petrecere, o cățelușă urâțică în călduri căreia îi iese piciorul din încheietură când ți-e lumea mai dragă și multe altele. Nici ceilalți membri ai familiei Durrell nu sunt tocmai insipizi: o să vedeți ce se poate întâmpla în fața unor moaște sfinte, cum ieși dintr-o mlaștină la vânătoare de rațe, cum se conduce o barcă rotundă când suferi din amor etc.

RECENZIE:

Nu știu dacă vi se întâmplă și vouă, dar eu de foarte, foarte multe ori pățesc să aud despre o carte, să mi se pară interesantă și, după câteva zile, să uit complet de ea până când mă „împiedic” de o recenzie sau o ediție nouă, proaspăt lansată, a operei respective. Așa a fost cazul și cu Familia mea și alte animale, pe care am ochit-o pe când făcea parte din colecția YoungArt și avea coperta aceea dubioasă și colorată, cu o puzderie de animale îngrămădite pe ea. Acum, volumul semnat de Gerard Durrell și-a făcut loc în colecția Cult a celor de la Art și vine într-o prezentare mai elegantă, iar eu am reușit în sfârșit să ajung să o citesc.

Familia Durrell e departe de ceea ce ai numi o familie normală, fiecare membru ieșind în evidență prin felurite… excentricități tipice lui. Într-o bună zi, la insistențele unuia dintre copii, doamna Durrell acceptă să se mute cu toții în Corfu, pentru a scăpa de vremea mohorâtă din Anglia și a oferi familiei sale șansa unui nou început. Ajunși acolo, cei patru frați împreună cu mama lor, trec prin tot soiul de aventuri, schimbând nu mai puțin de trei locuințe și adoptând nenumărate animale.

Recunosc că titlul m-a făcut să cred că lectura va fi una din cale-afară de comică și că am pornit la drum cu așteptări dintre cele mai mari în privința hohotelor de râs pe care cartea mi le va smulge, așa că am fost ușor dezamăgit să descopăr, încă de la început, că titlul nu era o metaforă, așa cum am intuit, ci se referă, în mare măsură, la dragostea nemărginită a naratorului-autor pentru tot ce se poate încadra la categoria „faună”. Să nu mă înțelegeți greșit, cartea are o grămadă de momente haioase și situații absurde care vor face să apară zâmbete sincere până și pe cele mai morocănoase fețe, doar că nu a fost pură comedie, așa cum m-am așteptat, ci un soi de reality show amestecat cu un documentar mai neconvențional, peste care au fost presărate întâmplări amuzante, aproape exagerate, dând naștere unui nou tip de lectură.

Cel mai mult mi-a plăcut cât de mult a evidențiat cartea diferențele de gândire dintre excentricii orășeni veniți tocmai din ploioasa Anglie, mereu agitați și pe fugă, și locuitorii simpli ai insulei Corfu, obișnuiți cu un stil de viață ceva mai delăsător. Vă las pe voi să descoperiți cum vor reacționa Durrellii atunci când se vor izbi de zidul de cultură și dacă vor reuși cumva să-l depășească, dar o să trișez și o să vă spun de pe-acum că au parte de un ajutor cel puțin la fel de sărit de pe fix ca și ei: Spiro, un șofer originar din Corfu, dar care și-a petrecut o bună bucată din viață printre americani, mereu bine dispus și hotărât să-și scoată noii prieteni „exotici” din fel de fel de încurcături, astfel devenind, involuntar, protagonistul unor momente spumoase în care umorul de situație și limbaj e rege. Pe lângă această incursiune în lumea diferențelor culturale, Familia mea și alte animale s-a dovedit a fi un adevărat festin pentru acea parte din mine care încă tânjește după perioada în care-mi petreceam după-amiezele uitându-mă la documentare pe Animal Planet și învățând fel de fel de lucruri noi și interesante despre tot soiul de animale ciudate.

Familia mea și alte animale e, cu siguranță, o lectură unică din toate punctele de vedere.

Mulțumesc grupului editorial Art pentru exemplarul oferit pentru recenzie!

RATING

Anunțuri

PIERDUȚI ÎN UNIVERSURI FICȚIONALE – recenzie FANGIRL, de Rainbow Rowell

TITLU: Fangirl

AUTOR: Rainbow Rowell

PUBLICAT DE: Editura YoungArt

DESCRIERE: Toată lumea este fan al lui Simon Snow, dar Cath și Wren sunt cele mai înfocate admiratoare ale lui, scriind propriile povești despre magicianul adolescent. Fac asta cu pasiune, încercând să se ascundă de problemele lor în universul ficțiunii, unde totul este posibil. Deşi gemene, cele două fete sunt cum nu se poate mai diferite. Părăsite de mamă și crescute de un tată în căutarea echilibrului sufletesc, ele trebuie totuşi să înfrunte viaţa reală. Care le va despărţi pentru un timp. Dar care le va învăţa cât de frumoasă poate fi studenția. Și cât de mare este puterea iubirii. Iar Cath va descoperi ce înseamnă să devină scriitoare în toată puterea cuvântului.

RECENZIE:

Vreau să încep această recenzie cu un exercițiu de sinceritate. Câți dintre voi ați fost, în ultima perioadă, catalogați drept „fangirl” sau „fanboy” doar pentru că ați avut curajul să luați apărarea fandom-ului de care aparțineți sau pentru că v-ați ieșit din minți când ați auzit cele mai noi știri despre scriitorul sau actorul vostru preferat? Nimeni? Ei bine, eu aș putea umple un roman întreg doar cu momentele și izbucnirile necontrolate de fanboy pe care le-am avut în ultima jumătate de an și să las loc de o continuare pentru cele la care am fost martor. Da, sunt un fanboy: Harry Potter, DC, Marvel, cărți, seriale, filme, you name it, așa că nu ar trebui să mire pe nimeni că am fost mai mult decât entuziasmat să citesc romanul lui Rainbow Rowell, unde mai pui că mi-a plăcut la nebunie Eleanor & Park.

Cath și sora ei geamănă, Wren, au fost dintotdeauna fascinate de lumea magică a lui Simon Snow, eroul seriei de romane alături de care au copilărit și, de-a lungul timpului, au publicat diverse fanfic-uri ce se învârt în jurul lui Simon și a eternului său rival din serie, Baz, care în poveștile celor două fete ajung mereu să… se îndrăgostească unul de altul. Înainte de publicarea ultimului volum din serie, dar și de începerea primului an de facultate, Cath începe lucrul la Nu renunța, poveste care ajunge să fie chiar mai apreciată decât seria principală de unii fani. Dar, odată ajunse la facultate, Cath și Wren o iau pe drumuri separate, experimentând anii studenției în feluri diferite, unice.

Eleanor & Park mi s-a părut un roman adrabil, extrem de heart warming, pe care-l poți citi în momentele când nu ești tocmai în apele tale și să te simți bine aproape instant. Fangirl a avut același efect asupra mea, doar că a fost oleacă mai personal, datorită subiectului abordat simțindu-mă mult mai atașat de personaje și întâmplările prin care trec. Ceea ce m-a atras în primul rând la carte, partea de fandom, mi s-a părut extrem de realist executată, autoarea prezentând-o așa cum este, cu tot cu bune și cu rele, cu neajunsuri și beneficii. Viața unui fan este… complicată; pentru cineva din exterior poate părea ceva total aiurea, de neînțeles, însă cei care au trecut printr-un fandom măcar o dată în viață se vor regăsi în „papucii” lui Cath: pereții acoperiți cu postere, tricouri cu imprimeuri ale căror mesaje ascunse sunt imposibil de descifrat de non-fani, momente în care mintea-ți zboară involuntar spre personajele mult îndrăgite, luni sau poate chiar ani întregi de așteptare până la apariția următorului sezon din serialul preferat sau al celui mai nou roman scris de autorul care ți-a marcat viața într-un fel sau altul.

Nu știu de ce, dar înainte să încep să citesc cartea, aveam impresia că Fangirl va fi 100% despre Cath și opera ei fan-fiction, așa că imaginați-vă cât de surprins am fost să descopăr că e mai mult, mult mai mult de atât. Pe lângă privirea de ansamblu asupra vieții de fan, Fangirl este o poveste înduioșătoare despre familiile în care unul dintre părinți nu se mai află în peisaj din varii motive, despre relațiile familiale ce devin tot mai complicate pe măsură ce anii trec, despre înstrăinarea dintre părinți și copii/dintre frați, despre studenție și tot ce înseamnă ea, despre prietenie și fiorii dragostei adolescentine și câte și mai câte. Fangirl poate părea simplă din descriere, dar pe măsură ce înaintezi alături de Cath prin primul ei an în calitate de studentă, descoperi o poveste complexă, amuzantă, emoționantă și reală, pe care ți-o vei aminti cu drag multă vreme după ce vei întoarce și ultima filă a cărții.

Stilul lui Rainbow Rowell se potrivește mănușă cu genul comtemporary YA, fiind simplu, dar totodată amplu, fără descrieri pompoase și cu dialoguri absolut delicioase. Acțiunea nu e neapărat ceva care să te țină cu sufletul la gură, pentru că e surprinzător de monotonă, însă personajele sunt într-atât de fermecătoare încât doar de dragul lor parcă vrei să mai citești un capitol și încă unul și încă unul. Cath, Wren, Levi, Reagan și restul personajelor secundare sau episodice sunt minunat portretizate, simpatice chiar și atunci când fac câte o prostie, pur și simplu nu ai cum să nu le iubești. Vă garantez că veți fi vrăjiți de firea awkward a lui Cath, de sufletul rebel al colegei sale de cameră, Reagan și de firea nonconformistă și ușor rebelă a lui Levi. Cât despre Simon și Baz, eroii poveștii lui Cath, va trebui să-i descopăr mai în amănunt în romanul dedicat lor – Carry On.

Fangirl mi s-a părut un roman adorabil, plin de farmec și cu o inimă puternică, pulsândă. M-am regăsit în Cath, în postura sa de mega-fan al unei serii de cărți. Mi s-a părut fascinant să descopăr viața de student din State într-o manieră nouă, care să nu implice petreceri non-stop sau mai știu eu ce. Pentru mine, Fangirl a fost o poveste aproape perfectă și v-o recomand cu drag, mai ales dacă vă regăsiți în postura de fan al… orice, nu mai contează.

Mulțumesc grupului editorial Art pentru exemplarul oferit spre recenzie!

RATING

AI GRIJĂ CE-ȚI DOREȘTI… – recenzie FANTOMA ANIEI, de Vera Brosgol

fantoma-aniei-cover_big

TITLU: Fantoma Aniei

AUTOR: Vera Brosgol

PUBLICAT DE: Editura Art (colecția Grafic)

DESCRIERE: Dintre toate lucrurile pe care se aştepta Ania să le găsească pe fundul unui vechi puţ, o nouă prietenă nu se număra printre ele. Mai ales nu o prietenă care să fie moartă de un secol. Să cazi într-un puţ e şi-aşa destul de rău, dar viaţa Aniei în sine s-ar putea să fie şi mai oribilă. Îi e ruşine cu familia ei, se jenează cu propriul ei corp şi a cam renunţat să-şi mai găsească locul în liceu. O nouă prietenă – fie ea şi moartă – este exact ce are nevoie. Dar prietena Aniei nu glumeşte deloc când zice că are de gând să-i fie alături pentru totdeauna…

RECENZIE:

Prima oară am auzit de Fantoma Aniei pe YouTube, într-un clip al unui booktuber american, și am fost instantaneu fascinat de coperta extrem de expresivă, haioasă și ușor creepy. Nu m-a prea interesat sinopsisul, având în vedere că aveam de-a face cu un roman grafic care, oricum, se citește ușor și am așteptat inevitabila apariție a cărții în limba română. Din fericire, drepturile pentru traducere au fost achiziționate de grupul editorial Art, care s-a mișcat foarte repede și a publicat romanul lunile trecute, în condiții grafice excepționale.

Imagini pentru anya's ghost

Ania e o adolescentă normală din mai toate punctele de vedere, însă un lucru o face să iasă în evidență: provine dintr-o familie de imigranți, iar barierele pe care și le autoimpune, dar și cele pe care societatea i le trântesc în nas îi fac viața un adevărat chin. Pe lângă toanele obișnuite vârstei, puținii prieteni, un frățior enervant și o dragoste neîmpărtășită pentru cel mai mișto tip de la liceul unde învață, eroina noastră mai trebuie să se confrunte cu ceva problematic… Fantoma unei fete moarte de câteva zeci de ani s-a „agățat” de ea și o urmează la fiecare pas. La început, prezența acesteia pare o mană cerească, spectrul ajutând-o pe Ania cu multe dintre problemele de la școală și nu numai, dar în scurt timp atitudinea fantomei începe să devină mult prea autoritară, aproape maniacală, iar Ania se vede nevoită să caute o modalitate de a scăpa de ea.

Imagini pentru anya's ghost

Primul lucru care mi-a atras atenția a fost, bineînțeles, grafica amuzantă, îndrăzneață, ușor caricaturistică în care ne este prezentată povestea. Astfel, decorurile mai pline de viață, personajele sunt mult mai expresive, iar întâmplările prin care acestea trec, chiar dacă depășesc cu mult limita realului, reușesc să pară veridice și la locul lor în acea lume hatoică. Mi-a plăcut la nebunie și folosirea bulelor de text atunci când personajele purtau o conversație pentru că, și acum o să intru puțin în modul geek, mi-a adus aminte de paginile unei benzi desenate. Dar grafica ireproșabilă nu e suficientă pentru a garanta succesul unui roman precum Fantoma Aniei; pe lângă aceasta, povestea trebuie să fie suficient de interesantă astfel încât cititorul să nu-și piardă interesul, personajele să aibă trăsături imperfecte, astfel încât oricine să poată relaționa cu ele, iar mesajul să fie unul cu un impact foarte puternic. Fantoma Aniei bifează toate cele trei categorii cu brio.

Imagini pentru anya's ghost

Prima la rând e povestea, care, pentru o foarte bună bucată de vreme, mi s-a părut destul de tipicară, aproape ca un serial pentru adolescenți difuzat pe CW: are dramă cât cuprinde, atât familială, cât mai ales adolescentină, o poveste de dragoste neîmplinită, frățiori enervanți, cel mai bun prieten sarcastic și câte și mai câte. Nu m-au deranjat aceste aspecte, însă aș fi preferat să fi fost lăsate oarecum în umbra elementelor supranaturale ale poveștii, pentru că atunci mi s-a părut că Fantoma Aniei a strălucit cel mai mult. Din momentul în care fantoma titulară apare în cadru, povestea devine de un milion de ori mai interesantă, în special pentru că entitatea ne-moartă vine la pachet cu un mister greu de pătruns. La capitolul personaje, autoarea s-a descurcat de minune conturând caracterul capricios al Aniei, care mi-a reamintit de mine la vârsta adolescenței, când nimic nu îmi convenea și mereu aveam câte un răspuns pregătit în caz că mă trezeam prins într-o situație care nu-mi plăcea (nu că acum s-ar fi schimbat ceva…). Ca și în cazul poveștii, personajele urmează anumite șabloane pe care le-am putea considera deja „americane”, atât de mult au fost folosite în SUA – nu doar în cărți, dar își joacă bine rolurile, te fac să zâmbești sau să-ți vină să le pocnești și reușesc să transmită un mesaj important despre societatea în care trăim. Și anume că, indiferent cât de mult ar încerca aceasta să te schimbe, să te facă să te supui normelor ei predefinite, cel mai important lucru pe lumea aceasta e să rămâi fidel propriilor tale credințe, să nu-ți modelezi caracterul după ceea ce vor alții de la tine și să fii mândru de toate imperfecțiunile care te-au format de-a lungul vremii pentru că datorită lor ești unic în lumea aceasta tot mai uniformă.

Imagini pentru anya's ghost

Dintre toate romanele grafice pe care le-am citit până acum (puține, ce-i drept), Fantoma Aniei mi s-a părut că ar putea rezona cel mai mult cu publicul: e amuzant, ușor înspăimântător, se citește repede și vorbește despre unele lucruri foarte importante, mai ales pentru vremurile în care trăim, dar pe care o să vă las să le descoperiți singuri.

Imagini pentru anya's ghost

Mulțumesc grupului editorial Art pentru exemplarul oferit pentru recenzie!

RATING

NOU ÎN BIBLIOTECA MEA #13 (MARTIE, APRILIE & MAI 2017)

Lunile trecute au fost pline de tot felul de evenimente, iar săptămânile parcă au zburat pe lângă mine. Fără să o mai lungesc cu vorba, iată ce cărți și filme am cumpărat/primit în martie, aprilie și mai, plus „recolta” de la primul meu Bookfest 😀 Mulțumesc editurilor partenere ale blogului (Trei, Corint, Nemira și Art), Alinei și Simonei pentru surprizele minunate, dar și colegilor de muncă pentru cadoul la care nu m-am așteptat.

MARTIE:

  • Trei coroane întunecate, de Kendare Blake, un roman de la care am avut așteptări destul de mari, dar care mi s-a părut destul de dezamăgitor. Totuși, sunt curios ce se va întâmpla în continuare.

20170501_185312

APRILIE:

  • Tinder, de Sally Gardner – cum să reziști în fața unei asemenea bijuterii? Damn you, Okian, cu tot cu reducerile tale…

20170501_185328

  • O mare de lacrimi, de Ruta Sepetys, un roman care mi-a fost recomandat în nenumărate rânduri, o poveste sfâșietoare, dar atât de frumos transpusă în cuvinte.

20170501_185352

  • Dr. Bloodmoney și Omul din castelul înalt, de Philip K. Dick, două cărți de referință ale unuia dintre cei mai cunoscuți scriitori de SF din lume, în noile ediții absolut superbe ale colecției Nautilus.

20170501_185407

20170501_185419

  • Armada, de Ernest Cline, probabil unul dintre cele mai așteptate romane ale anului pentru mine.

20170501_185436

  • Cum să-ți dresezi dragonul, de Cressida Cowell – Toothless!!!

20170501_185544

  • Fantastic Beasts and Where to Find Them, de J.K. Rowling, scenariul unuia dintre filmele mele preferate de anul trecut și o „piesă de colecție” care nu poate să lipsească din biblioteca unui potterhead adevărat. Plus că e atât de strălucitoare încât nici măcar Nifflerul nu i-ar putea rezista.

20170501_185611

  • Ziua în care am învățat să zbor, de Alina Șerban, un roman încântător de melancolic ce abordează unul dintre cele mai dificile subiecte: depresia.

20170501_185628

  • Filmul Fantastic Beasts – plus câteva cadouri originale din lumea lui Newt, Rogue One, Hacksaw Ridge și The Accoutant, numai filme unul și unul. Mulțumesc, Provideo!

20170501_18571520170501_185807

20170501_185821
20170501_185833

MAI:

  • Strange the Dreamer, de Laini Taylor, de care încă sunt îndrăgostit iremediabil.

20170612_200859

  • Fluviul șoaptelor și Furia oarbă, primele volume ale seriei Haiganu, de Marian Coman, o reimaginare originală și îndrăzneață a lumii lui Harap Alb.

20170612_200920

  • Numele vântului și Teama înțeleptului, de Patrick Rothfuss, două „cărămizi” de care am încercat să fug până acum, dar care m-au ajuns din urmă cu puțin ajutor din partea colegilor mei de muncă. Thank you, guys!

20170612_200942

  • Visează androizii oi electrice?, de Philip K. Dick, roman pe care trebuie să îl citesc cât mai repede, mai ales că noul Blade Runner bate la ușă.

20170612_200957

  • Volumul 2 din antologia Femei periculoase, de George R.R. MArtin și Gardner Dozois, a cărui copertă este chiar mai reușită decât precedenta.

20170612_201011

  • Contact, de Carl Sagan, un roman despre care nu știu nimic, dar care îmi amintește de ceva anume, și nu știu exact ce…

20170612_201025

  • Tăișul sabiei, de Joe Abercrombie, în noul „veșmânt” intrigant.

20170612_201039

  • Kingsman: The Secret Service, că tot apare continuarea câte de curând, și Sleepy Hollow, una dintre colaborările… fericite dintre Burton și Depp.

20170612_201057

20170612_201111

BOOKFEST:

* Pentru că sunt prea multe cărți, n-o să stau să vorbesc despre fiecare în parte, fiindcă mi-ar lua o veșnicie; plus că majoritatea sunt sponsorizări din partea editurilor partenere, așa că în viitorul nu prea îndepărtat veți citi recenzii detaliate despre fiecare în parte. Enjoy!

20170612_201846.jpg

20170612_202051.jpg

20170612_202541.jpg

20170612_202604.jpg

 

O ISTORIE A NENATURALULUI – recenzie MONȘTRI (UN BESTIAR AL BIZARULUI), de Cristopher Dell

monstri-un-bestiar-al-bizarului-cover_big

TITLU: Monștri (Un bestiar al bizarului)

AUTOR: Cristopher Dell

PUBLICAT DE: Editura Art

DESCRIERE: Monştrii au fascinat oameni de formaţii diverse, de la biologi la filozofi şi de la istorici de artă la antropologi. Astăzi, suntem năpădiţi de minotauri, zei cinocefali, vârcolaci, centauri, harpii, monştri marini, extratereştri cu tentacule, sirene, troli, căpcăuni, diavoli, demoni şi ciclopi. Toate culturile de pe pământ îşi au monştrii lor specifici şi, cu cât aflăm mai multe despre ei, cu atât devin mai fascinanţi. Povestea, obiceiurile, dietele lor curioase şi modalităţile în care pot fi anihilaţi creează tabloul unei dezlănţuiri de nestăvilit a imaginaţiei. Ce spune despre omenire existenţa monştrilor, fie ea şi numai în minţile noastre? Cum au supravieţuit ei timp de mii de ani şi de ce sunt universali? De ce întâlnim uriaşi cu un singur ochi şi în Japonia şi în Grecia antică, sau dragoni şi în Europa şi în China? Sunt câteva dintre întrebările la care cartea lui Christopher Dell încearcă să răspundă. Îmbogâţind informaţiile propriu-zise cu o serie extraordinară de ilustraţii bizare, Monştri ne oferă o istorie vizuală fascinantă a fiarelor care au zguduit omenirea, întâlnite în artă şi cultură, în legende şi mitologii.

RECENZIE:

De când mă știu am fost fascinat de monștri. Mă uitam la filme de groază, cu toate că știam foarte bine că, o bună bucată de vreme, aveam să fiu nevoit să aprind toate luminile din casă atunci când voiam să merg la baie, gândindu-mă că din camerele întunecate sau din colțurile umbrite ale holului își vor face apariția fel de fel de arătări hotărâte să mă târască în cine știe ce bârlog mizerabil și să mă înfulece. Citeam cărți fantasy, sorbind fiecare scenă în care apăreau vampiri, dragoni, vârcolaci sau alte ființe supranaturale, de multe ori ajungând să recitesc de 3-4 ori un paragraf doar pentru că mi se părea atât de uimitor cum descria autorul respectiv aspectul magnific al unei reptile înaripate sau sălbăticia din privirea unui om-lup. Când am început la rândul meu să aștern într-un document word câteva cuvinte ce aveau să devină o poveste *destul de* bine închegată, am ales să creez o lume alternativă, în care tot felul de creaturi supranaturale își fac veacul, ascunse de privirile curioase și distrugătoare ale oamenilor.

Într-o zi, căutând apariții vechi și noi din rândul romanelor grafice pe site-ul editurii Art, am dat de Monștri – un bestiar al bizarului, o carte despre care am știut că trebuia să facă parte din colecția mea de cum am văzut acea copertă vibrantă, cu tot felul de creaturi dubioase șerpuind în jurul titlului.

Nu sunt chiar atât de multe lucruri de spus despre acest minunat Bestiar pentru că, deși informațiile pe care autorul a reușit să le adune din tot felul de surse, cel mai surprinzător și de impact element al cărții este modul în care vechile povești și legende sunt aduse la viață de colecția impresionantă de imagini atent alese pentru a reprezenta înfiorătoarele creaturi ce pândesc din negura minții umane încă din vremurile în care civilizația era abia la început. Demoni înspăimântători, zei atotputernici, creaturi ale apelor sau monstruozități ce-și fac de cap în văzduh, hibrizi umani sau animali… nu cred că ar fi avut același impact dacă autorul ar fi decis să vorbească despre ei și nu să ni-i arate în toată gloria lor dătătoare de fiori.

Și, pentru că știu că o să înțelegeți mai bine de ce m-am îndrăgostit iremediabil de această carte dacă veți vedea cât de bine poate arăta, o să închei recenzia cu niște poze ale acestei minunății dubioase care nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui iubitor al supranaturalului.

16651782_1254847097916509_2110558410_n

16684594_1254847107916508_945646411_n

16684835_1254847141249838_255051230_n

16699753_1254847034583182_252625652_n

Mulțumesc grupului editorial Art pentru exemplarul trimis spre recenzie!

RATING