AVENTURI CU DUNK ȘI EGG

TITLU: Cavalerul celor șapte regate

AUTOR: George R.R. Martin

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Înainte de Tyrion Lannister și Podrick Payne, au fost Dunk și Egg. Sir Duncan cel Înalt, un calaver novice, dar curajos își întrece rivalii cel puțin prin statură, dacă nu prin experiență. Alături de el se află varianta lui în miniatură, Egg, un băiat al cărui nume adevărat (ascuns de toți cei pe care-i întâlnesc) este (SPOILER). Deși eroi mai neverosimili nu se găsesc în tot Westerosul, cei doi au în fața lor aventuri extraordinare, în mijlocul intrigilor regale, al răufăcătorilor și al celor înnebuniți după putere. Acțiunea din cele trei nuvele care alcătuiesc Cavalerul celor Șapte Regate, adunate pentru prima oara într-un singur volum, are loc cu un secol înainte de evenimentele din Urzeala tronurilor, în epoca în care dinastia Targaryenilor controlează Tronul de Fier. Încă mai trăiesc oameni care au văzut dragonii zburând deasupra orașelor distruse. Iar Westerosul e plin de comploturi regale, rivalități, dar și de eroi.

RECENZIE:

Am început călătoria în lumea fantastică imaginată de George R.R. Martin acum doi ani când, hotărând că mi-a ajuns să aud atââât de multe lucruri bune și foarte bune despre Game of Thones, am dat play primului episod. A fost dragoste la prima vedere, doar că o bună bucată de vreme m-am „luptat” cu o întrebare: să citesc cărțile sau nu? Decizia a fost luată după sfârșitul penultimului episod al celui de-al treilea sezon (cine nu își amintește de faimoasa Nuntă Roșie?) și am citit seria într-un ritm record pentru mine: o carte pe săptămână. Da, sunt un mare fan GoT, așa că nu e de mirare că mi-am dorit enorm să pun mâinile pe colecția de povestiri Cavalerul celor șapte regate.

Mulțumesc librăriei online Libris pentru ocazia de a descoperi pățăniile lui Dunk și Egg imediat după publicarea lor!

În Cavalerul rătăcitor facem cunoștință cu Dunk, un cavaler aspirant care, mânat de dorința de a se afirma, decide să participe la un turnir pentru a dovedi tuturor că merită să poarte titlul de sir. Fiind încăpățânat ca un catâr și refuzând să lase valorile morale ale cavalerismului să moară, Dunk se trezește participând într-o luptă pe viață și pe moarte împotriva unor adversari mult mai experimentați. În tot acest timp îl întâlnește pe Egg, un băiat cam slobod de gură, pe care acceptă, abia după ce-i află adevăratul nume, să-l ia sub aripa lui protectoare și să-l numească scutierul său.

Sabia jurată îl găsește pe Dunk, cavalerul rătăcitor, în slujba unui nobil bătrân, Eustace Osgrey. Terenurile aflate sub stăpânirea nobilului respectiv au de suferit din cauza secetei crunte ce s-a abătut asupra întregului Westeros, iar râul care ar trebui să asigure irigarea culturilor a secat ca din senin. Dunk și Egg sunt nevoiți să călătorească la curtea domniței Rohanne Webber, cunoscută și ca Văduva Roșie, pentru a încerca să o convingă să renunțe la digul pe care aceasta l-a construit și care împiedică râul să curgă spre hotarul lordului Osgrey. Firește că lucrurile nu sunt chiar atât de simple pe cât și-a imaginat Dunk la început și, până la urmă, totul va fi rezolvat printr-o luptă de modă veche.

Cavalerul misterios, ultima dintre povestirile din Cavalerul celor șapte regate, încheie (cel puțin pentru moment) seria de pățănii prin care trec Dunk și Egg. Întorcându-se de la Septul de Piatră, eroii noștri ajung în compania unui alt cavaler rătăcitor, Ser Jon Scripcarul, și află despre o nuntă ce va avea loc între un lord mărunt și una dintre fetele lordului Frey. La nuntă, așa cum e obiceiul, va avea locu și un turnir, iar premiul cel mare, se zvonește, este un ou de dragon. Mirosind că ceva nu este în regulă, Dunk și Egg își asumă responsibilitatea de a descoperi un posibil complot de proporții monumentale.

George R.R. Martin a făcut-o din nou: Cavalerul celor șapte regate mi s-a părut o adiție excelentă la universul Cântec de gheață și foc, adăugând evenimente și personaje noi  la o lume deja completă. Cele trei nuvele au mai îndulcit puțin crunta așteptare până la apariția următorului volum al seriei. Sincer, mi-a fost dor să citesc ceva scris de Martin; cărțile sale au acel ceva care te face să vrei să citești tot mai mult. Nu știu pe cine să arunc vina: pe stilul complex, dar ușor de urmărit, sau pe personajele uimitor de bine construite și de… umane. Poate, dacă stau mai bine să mă gândesc, vinovat pentru succesul răsunător de care se bucură Martin este dat de amestecul echilibrat dintre cele două, condimentat cu un fir narativ aflat în continuă expansiune.

Dunk și Egg sunt adorabili împreună, un fel de strămoși ai lui Brienne și Podrick din seria principală. Personalitățile celor doi sunt atât de diferite și se completează atât de bine încât e o plăcere să-i vezi interacționând. Dunk este un bărbat retras, incredibil de încăpățânat, puțin cam încet la minte, dar cu un suflet generos și mereu dispus să-și asculte inima. Egg este fix opusul lui: sociabil, uneori cam prea guraliv și cu un temperament… incendiar. Împreună, fac o echipă pe cinste. Un sfat, totuși: dacă puteți, încercați să nu citiți descrierea de pe spatele cărți, deoarece conține un spoiler care v-ar putea strica o surpriză extrem de plăcută. Vorbesc despre adevăratul nume al lui Egg; țin minte cât de surprins am fost să-i aflu identitatea pe când am citit antologia Epic, la începutul anului, și e păcat să începeți lectura cunoscându-i numele.

Față de cele cinci romane ale seriei Cântec de gheață și foc, tonul din Cavalerul celor șapte regate este mai ușor, aș îndrăzni să spun chiar optimist. Firește, așa cum ne-a obișnuit Martin, nu lipsesc bătăliile care te țin cu sufletul la gură și intrigile suficient de complexe, dar se simte faptul că acestea din urmă nu au repercusiunile astronomice pe care le au, să zicem, urzelile lui Cersei sau luptele pentru putere dintre marile familii din Westeross. Pe când în seria principală, acțiunile fiecărui personaj se resfrângeau asupra întregului Regat, în cele trei nuvele nu este așa. Bătăliile la care ia parte Dunk sunt insignifiante pentru bunăstarea tărâmului și nu au alt rol decât acela de a-l căli pentru luptele ce vor urma. Ah, și ca să nu uit: când citiți nuvelele, fiți foarte, foarte atenți. Martin nu se sfiește să arunce niște referințe (nume de personaje sau evenimente) care fac legătura între cele trei povestiri și celelalte cărți ale sagăi.

Relaxantă și neașteptat de amuzantă, Cavalerul celor șapte regate a fost cartea de care aveam atâta nevoie în perioada de „doliu” după încheierea ultimului sezon al serialului. Nu cred că mai are rost să spun cât de mult mi-au plăcut poveștile cu Dunk și Egg și că acest volum este de neratat pentru orice fan GoT. Fiți cu ochii pe blog, v-am pregătit o surpriză 😉

Mulțumesc librăriei online Libris pentru șansa de a citti această carte minunată. Vă invit și pe voi să descoperiți multitudinea de cărți online – atât în română, cât și în engleză – care se află la doar un click distanță de bibliotecile voastre. Ca bonus, pe site găsiți zilnic fel de fel de oferte și reduceri, iar transportul este gratuit, indiferent de valoarea comenzii!

PRIMUL ACT: JOCUL PUTERII

TITLU: Urzeala tronurilor (Cântec de gheață și foc #1)

AUTOR: George R.R. Martin

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Într-un ţinut în care verile pot dura ani în şir şi iernile o viaţă, primejdia se arată la orizont. Vine iarna şi pe plaiurile îngheţate de la nord de Winterfell forţe întunecate şi stranii îşi adună puterile în spatele Zidului ce protejează întregul regat Westeros. În mijlocul conflictului se află familia Stark de Winterfell, oameni la fel de aspri şi neîndurători ca pământul pe care îl stăpânesc. Un tărâm al extremelor, de la fortăreţele de piatră ale iernii la castelele belşugului şi ale verii, în care lorzi şi prinţese, soldaţi şi vrăjitori, asasini şi bastarzi iubesc, se luptă şi uneltesc pentru a supravieţui. Între intrigi şi comploturi, tragedie şi trădare, victorie şi teroare, soarta familiei Stark, a aliaţilor ei şi a inamicilor atârnă de un fir de păr, în timp ce toţi încearcă să câştige cel mai periculos joc dintre toate: urzeala tronurilor.

RECENZIE:

Fiind un fan înfocat al serialului Game of thrones, înăuntrul meu se dădea o luptă aprinsă. O parte din mine își dorea să afle ce se întâmplă în continuare cu personajele, fără să aștepte un an între sezoane. Cealaltă parte încerca să mențină surpriza momentelor ce aveau să vină și, ca să o spun pe cea dreaptă, îi era puțin teamă de „monstruozitățile” alea de peste 800 de pagini fiecare. Până la urmă am cedat tentației și mi-am cumpărat cele cinci volume din Cântec de gheață și foc, pe care le-am devorat în tot atâtea săptămâni.

Saga high-fantasy a lui George R. R. Martin începe în forță cu acest prim volum care nu doar că pregătește terenul pentru cărțile viitoare, ci este în sine un amalgam de răsturnări de situație și momente șocante care te fac să te întrebi „oare ce se va întâmpla în continuare?”.

Scris din perspectiva mai multor personaje, romanul Urzeala tronurilor oferă o viziune mult mai amplă asupra lumii create de autor față de alte romane ale genului. În acest prim volum, personajele din perspectiva cărora ne sunt relatate evenimentele sunt Eddard, Catelyn, Bran, Sansa și Arya din casa Stark, Jon Snow – bastardul lui Eddard, Tyrion din casa Lannister și Daenerys din casa Targaryen. Dacă la început poate părea dificil de urmărit din această situație, încetul cu încetul te obișnuiești, asta pentru că autorul îi atribuie fiecărui personaj propriul story arc dacă nu uimitor, măcar interesant. Bine, poate mai puțin lui Bran. Pentru moment.

După cum reiese din ce am spus mai devreme, povestea acestui volum se învârte în mare parte în preajma familiei Stark din Winterfell. Eddard e Lord de Winterfell, Paznic al Nordului și unul dintre cei mai importanți oameni ai ținutului Westeros. Și tocmai din această cauză, Regele Robert Baratheon, prietenul său din copilărie, îi face o vizită (împreună cu soția sa, Regina Cersei din casa Lannister, cei trei copiii ai lor: Joffrey, Tommen și Myrcella și frații ei Jaime – gemănul reginei, supranumit regicidul și Tyrion – cel mai awesome pitic din toate timpurile) pentru a-l ruga să accepte postul de Mână a regelui și să părăsească Winterfell-ul. Eddard acceptă și pleacă spre Debarcaderul Regelui, împreună cu fiicele sale, lăsând-o pe Catelyn singură cu cei trei fii ai lor: Robb, Bran și Rickon. Asta pentru că Bran a suferit un accident și nu poate călători, Rickon este prea mic, iar Robb trebuie să învețe care sunt îndatoririle Lordului de Wintefell, titlu care îi va reveni peste câțiva ani. Jon Snow, bastardul lui Eddard, pleacă spre Zid, o construcție uriașă de gheață care apără ținutul de ororile din Nord, pentru a se înrola în Rondul de Noapte, o societate din care fac parte, pe lângă cei care au ales de bună voie Zidul, scursurile celor 7 regate. Iar în Essos, peste mare, așteaptă Daenerys și Viserys din casa Targaryen, frate și soră, ultimii care partă numele străvechii familii și adevărații moștenitori ai tronului din Westeros. Viserys își vinde sora lui khal Drogo, conducătorul unui khalasar dohraki, în schimbul promisiunii unei armate. Daenerys este la început îngrozită de impunătorul khal, dar între cei doi ajunge să se nască o frumoasă poveste de dragoste și respect. Îmi e greu să povestesc mai mult despre acțiunea cărții, fără să intru în acel nefast teritoriu al spoilerelor. Ce am rezumat este doar începutul, iar de aici lucrurile o iau razna!

Partea fascinantă la această carte, ca de altfel la întreaga serie, sunt personajele. Îndepărtându-se de șabloanele genului fantasy, George R. R. Martin ne oferă o întreagă suită de participanți în acest joc al tronurilor, fiecare minunat construit, astfel încât să-i fie evidențiate atât calitățile, cât și defectele. Da, Cersei e o nenorocită fără scrupule, dar tot ce face este pentru că-și iubește copiii. Sansa acționează prostește și minte pentru a-l apăra pe Joffery, asta doar pentru că a fost crescută cu povești cu prinți și prințese și crede că acesta e cel mai bun mod de a acționa. Catelyn e impulsivă, ia hotărâri pripite fără să aștepte și dovezi care să le susțină, tocmai pentru că e devotată familiei. Eddard e, probabil, cel mai apropiat de standardul de erou, însă și el are o parte mai întunecată și nu se sfiește să se folosească de așii din mânecă pentru a amenința. Iar Daenerys… Ea cred că are parte de cea mai frumoasă evoluție în acest volum. Ea și Arya. Desigr, nici lor nu le lipsesc defectele, dar situațiile prin care au trecut la vârste fragede parcă mai diluează din ele. Singurul despre care pot spune că e cu adevărat construit doar din defecte și părți proaste e Joffrey, răsfățatul prinț. Doamne, îl urăsc pe copilul ăla!

Mi-a plăcut atenția la detaliu cu care autorul a conturat această lume. Fiecare familie are un stindard și un motto care să îi reprezinte. De exemplu, Targaryenii – vestiți călăreți de dragoni, au drept stindard un dragon roșu cu trei capete, pe fundal negru, iar motto-ul lor este „sânge și foc”. Iar istoriile fiecărie case sunt atât de bogate și se întrepătrund mereu, încât pare imposibil ca Westeros-ul să fie doar un ținut fictiv și nu o locație din lumea reală. Un alt lucru care mi s-a părut ingenios a fost atribuirea bastarzilor același nume de familie, în funcție de locul din care vin. De exemplu, numele de familie a lui Jon e Snow, asta pentru că e un om al nordului. Mai sunt și Sand, pentru locuitorii aridului Dorne, sau Rivers pentru cei care vin din Ținuturile Riverane.

Singura chestie care m-a deranjat (și voi aminti de asta de fiecare dată) a fost numărul mult prea mare de personaje. Mereu apar și dispar oameni, importanți sau nu, iar numele lor sunt atât de asemănătoare încât de foarte multe ori am fost confuz. Partea proastă e că, pe măsură ce avansează saga, vor apărea tot mai multe personaje.

Intriga atent construită, personajele memorabile, frumusețea Westeros-ului și acel strop de fantasy de la final care te face să-ți dorești mai mult, toate contribuie la succesul acestei serii și la locul de cinste pe care îl are în biblioteca mea. Urzeala tronurilor primește 9/10 din partea mea. Asta doar pentru că în serie vor urma cărți mult mai bune.