O REBELIUNE CONSTRUITĂ PE SPERANȚĂ – recenzie DVD ROGUE ONE: O POVESTE STAR WARS

large_rogue-one-o-poveste-star-wars_848

TITLU ORIGINAL: Rogue One: A Star Wars Story

REGIZOR: Gareth Edwards

DISTRIBUȚIE: Felicity Jones, Diego Luna, Ben Mendelsohn, Donnie Yen, Mads Mikkelsen, Alan Tudyk, Jiang Wen, Forest Whitaker

STUDIO: Lucasfilm Ltd.

ADUS ÎN ROMÂNIA DE: ProVideo

DESCRIERE: Lucasfilm ne aduce o nouă aventură de dimensiuni epopeice – Rogue One: O Poveste Star Wars! Într-o perioadă marcată de conflicte majore, un grup de eroi neobișnuiți conduși de Jyn Erso, un fugar îndrăzneț și Cassian Andor, un spion rebel, pleacă într-o misiune la limita extremă pentru a fura planurile Death Star. Aceasta este cea mai puternică armă de distrugere în masă a Imperiului…

RECENZIE:

Săptămâna trecută, fanii Războiul Stelelor din întreaga lume au avut motiv de sărbătoare: a fost 4 mai, zi care a ajuns să fie cunoscută, de-a lungul anilor, drept Star Wars Day. May the Force be with youMay the Fourth be with you… sună cam la fel, nu? Mulțumită prietenilor de la ProVideo, am celebrat și eu această zi specială în comunitatea geek și am urmărit cel mai recent film al francizei, Rogue One, prima dintre numeroasele antologii plănuite pentru universul dintr-o galaxie foarte, foarte îndepărtată.

rogue-one-rectangle.jpg

Înainte ca Luke Skywalker, prințesa Leia și Han Solo să dea peste cap planurile Imperiului, un grup de proscriși din care fac parte un droid minunat de sarcastic, un pilot dezertor, unul dintre ofițerii Rebeliunii și fiica unuia dintre cei mai importanți ingineri ai Imperiului, printre mulți alții, se înhamă la o misiune cum nu se poate mai complicată, dar de o importanță crucială pentru viitorul nenumăratelor lumi cunoscute și necunoscute din galaxie: furtul schițelor Stelei Morții, cea mai periculoasă dintre armele cunoscute, capabilă să distrugă planete întreagă în doar câteva secunde. Misiunea lor va fi pusă în pericol la fiecare pas atât de vigilența Imperiului, suflul greu al lui Darth Vader urmărindu-i pe rebeli la fiecare pas, dar și de multitudinea de personalități puternice și diferențele de gândire dintre protagoniști.

rogue_one_trailer_still

Am zis-o de atât de multe ori până acum încât am început să mă satur până și să mă mai gândesc la această frază, daaar… nu sunt cel mai mare fan Star Wars din lume; aș putea spune că, până să văd The Force Awakens și, în special, Rogue One, franciza mi-a fost chiar indiferentă. Cred că de vină pentru sentimentele mele nu tocmai încurajatoare vizavi de Războiul Stelelor e faptul că am văzut filmele destul de târziu, după ce am devorat nenumărate pelicule cu aproximativ aceeași „coloană vertebrală”, ca să-i spun așa, iar în momentul în care am ajuns să urmăresc în sfârșit trilogia originală… ei bine, filmele mi s-au părut teribil de generice și plictisitoare. The Force Awakens, deși a urmat Episodul IV aproape la milimetru, a reușit să-mi capteze interesul cu ajutorul personajelor fabuloase pe care abia aștept să le reîntâlnesc în decembrie, iar de la Rogue One aveam cele mai mici așteptări posibile, având în vedere fiasco-ul total din spatele camerelor de filmat: regizori schimbați pe ultima sută de metri și mai bine de 40% din film fiind refilmat cu doar câteva luni înainte de lansare. Așa că imaginați-vă cât de surprins am fost când, în momentul în care genericul de final a început să ruleze pe ecran, aveam lacrimi în ochi și o dorință arzătoare să revăd filmul cât mai repede posibil. Da, Rogue One e ATÂT de bun.

MV5BMjAyOTE3NzYyOV5BMl5BanBnXkFtZTgwMTI0NTEzMDI@._V1_SX1777_CR0,0,1777,744_AL_

De la primele cadre de o frumusețe răpitoare, care m-au lăsat fără suflare, am știut că urma să văd ceva special. Începutul filmului e nesperat brutal, dar și fermecător. Peisajul sterp al planetei unde micuța Jyn Erso, viitoarea eroină a filmului, și părinții ei se ascund de forțele Imperiului este folosit exemplar prin cadre lungi, tăcute, care îți permit să asimilezi fiecare detaliu în parte al împrejurimilor pur și simplu splendide. Apoi ne este „vârâtă” sub nas o navă spațială din care coboară niște Stormtrooperi în armură neagră, probabil cea mai impresionantă adiție din punct de vedere vizual pe care filmul îl aduce mitologiei Star Wars, care înconjoară o siluetă misterioasă, îmbrăcată aproape în totalitate în alb imaculat. Contrastul dintre peisajul aproape lipsit de viață, sclipirile întunecate, metalice ale armurilor și armelor soldaților imperiali și albul pur în care este înveșmântat Orson Krennic, antagosnistul principal, e impresionant, extrem de bine gândit, aș îndrăzni să spun chiar un triumf vizual. Restul filmului rămâne la fel de pretty to look at, deși niciun moment, în afară de secvențele de la final despre care nu am să vorbesc, nu s-a ridicat la înălțimea scenei de început. Ce mi-a plăcut enorm, în afară de frumusețea de la suprafață, vizibilă, a fost tonul extrem de realist și sumbru al filmului; Rogue One, nefăcând parte din seria „principală” de filme, și-a permis să fie diferit, portretizând exemplar perioadele de război, caracterele oamenilor (și nu numai) din acele vremuri și destinele nu chiar atât de încântătoare ale acestora.

rogue-one-a-star-wars-story

Despre personaje și, în special, jocul actorilor, nu am decât cuvinte de laudă (mare surpriză, știu), iar în continuare voi vorbi pe scurt despre cei care au avut cel mai mare impact asupra mea. Jyn Erso, pe care Felicity Jones o infuzează cu o fragilitate aparte, ascunsă sub straturi de indiferență prefăcută, a început prin a fi o eroină îndoielnică, de care aproape că nu m-am putut atașa din pricina atitudinii sale; dar, pe măsură ce filmul avansa, iar armura pe care o purta pentru a-și ascunde adevăratele sentimente începea să crape, am ajuns să o apreciez enorm, fiind un personaj feminin atipic, un model demn de urmat. K-2SO, droidul reprogramat ce-i însoțete pe rebeli în misiune a fost o adevărată încântare, replicile și acțiunile sale având acel strop de ironie și sarcasm ce au lipsit cu desăvârșire din restul filmelor Star Wars, iar personalitatea sa aproape extravagantă îi face de rușine pe R2-D2, C-3PO sau BB-8. Nu am înțeles niciodată fascinația cinefililor vizavi de Darth Vader, dar, după acea ultimă secvență cu el din Rogue One, pot spune că încep să devin un fan al personajului. Cât despre Mads Mikkelsen, Hannibal însuși, nu pot spune decât că m-am bucurat nespus să-l văd într-un blockbuster în care să nu fie irosit total (*cough*Doctor Strange*cough*) și că sper ca acest film să fie rampa lui de lansare spre mainstream, pentru că lumea trebuie să afle ce actor al naibii de talentat e.

rogueone_clipjynrescue

Rogue One a fost… perfect, cel mai bun film Star Wars de până acum. O gură de aer proaspătă în cadrul Episoadelor ce se axează pe familia Skywalker, o neașteptată și atât de necesară revitalizare a sagăi prin înrădăcinarea acesteia în realitate și protretizarea personajelor nu printr-o lentilă hollywoodiană, ci una adânc ancorată în viața noastră de zi cu zi. Deși finalul m-a lăsat cu sufletul sfâșiat, o să revăd oricând Rogue One cu cea mai mare plăcere, fiind acel film Star Wars pe care l-am așteptat ani la rândul pentru a mă convinge că, într-adevăr, legendara sagă SF își merită renumele.

rogue-one-screenwriter-wasnt-fond-of-one-particular-star-war_rwam

Rogue One: O poveste Star Wars este disponibil în format Blu-Ray și DVD, distribuit de ProVideo.

RATING

ÎNTR-O GALAXIE ÎNDEPĂRTATĂ, PENTRU A ȘAPTEA OARĂ – recenzie DVD STAR WARS: TREZIREA FORȚEI

starwars_tfa_dvd

TITLU ORIGINAL: Star Wars: The Force Awakens

REGIZOR: J.J. Abrams

DISTRIBUȚIE: Harrison Ford, Mark Hamill, Carrie Fisher, Adam Driver, Daisy Ridley, John Boyega, Oscar Isaac, Lupita Nyong’o, Andy Serkis, Domhnall Gleeson

STUDIO: Lucas Film

ADUS ÎN ROMÂNIA DE: ProVideo

DESCRIERE: Vizionarul regizor J.J. Abrams aduce la viață evenimentul cinematografic al unei întregi generații! Pe măsură ce Kylo Ren și sinistrul Ordin Întâi se ridică din cenușa Imperiului, Luke Skywalker lipsește exact atunci când galaxia are nevoie de el mai mult. În aceste condiții, totul depinde de Rey, o rătăcitoare a deșertului și de Finn, un fost stormtrooper, să își unească forțele cu Han Solo și Chewbacca într-o luptă disperată pentru restabilirea păcii în întreaga galaxie.

RECENZIE:

Nu sunt cel mai mare fan Star Wars. Țin minte că acum câțiva ani am încercat să mă uit la unul dintre Episoade (cred că era II, dar nu bag mâna-n foc), fiindcă era difuzat la TV și nu aveam ceva mai bun de făcut, dar m-a plictisit îngrozitor și am renunțat după o jumătate de oră. Apoi, anul trecut, pe când toată lumea era prinsă în nebunia Star Wars – pe bune, au ajuns să scoată și plase cu portocale care aveau pe etichetă un personaj din film – m-am gândit că ar fi bine să dau o șansă filmelor vechi, trilogiei originale, pentru că toată lumea pare să fie de acord că acelea sunt cele mai bune din întreaga sagă. Ei bine, nu m-au impresionat: povestea a lăsat de dorit, Darth Vader nu mi s-a părut în niciun caz demn de titlul de cel mai bun villain din istoria cinematografiei, Luke, Han și Leia au fost doar niște protagoniști de carton, iar interpretările… ugh, amatoricești până-n pânzele albe (n-o să uit cât trăiesc acel „I know” pe care Han i-l spune lui Leia după ce aceasta îi zice că îl iubește). De la noul film, apărut la aproape 40 de ani după Episodul IV, nu am avut așteptări foarte mari și, spre surprinderea mea, mi-a plăcut destul de mult.

starwarshorizontal

La 30 de ani după ce Rebelii au câștigat lupta împotriva Imperiului, Luke Skywalker a dispărut, iar o nouă amenințare se ivește în Galaxie sub forma Ordinului Întâi. Rezistența, condusă de Leia, sora geamănă a lui Luke, încearcă din răsputeri să mențină ordinea în Noua Republică, însă fără ajutorul unui Cavaler Jedi șansele de izbândă înclină spre zero. Când cel mai bun pilot al Rezistenței, Poe Dameron, și cel care deține o parte din harta către locația lui Luke este capturat de Ordin și este salvat de către un stormtrooper care începe să pună sub semnul întrebării practicile Ordinului, o nouă aventură stă să înceapă. Pe o planetă deșertică, Rey își face traiul căutând prin epavele vechilor nave după piese pe care să le dea la schimb pentru porții de mâncare (sau jumătăți, sau sferturi). Într-o zi, aceasta îl întâlnește pe BB-8, droidul lui Poe Dameron, care ascunde… ceva ce nu poate cădea sub nicio formă pe mâna Ordinului. Nu durează mult până când Rey și fostul stormtrooper, Finn, se întâlnesc și pornesc împreună prin Galaxie, căutând ascunzătoarea Rezistenței.

rey__bb_8_star_wars_the_force_awakens-HD-1600x900

Să începem cu partea pozitivă a recenziei. Ce mi-a plăcut la film? În primul rând, trebuie să recunosc că Daisy Ridley e genială în rolul lui Rey și sunt cum nu se poate mai entuziasmat să o văd în adaptarea trilogiei Chaos Walking (primele două volume au apărut și la noi, la editura Trei). Rey putea foarte bine să fie doar unul dintre acele personaje banale, un alt orfan care nu știe nimic despre originile sale (oare unde am mai auzit asta?), pe care nu-l prea poți suporta și care nu face nimic altceva decât să se plângă despre cât de nedreaptă a fost soarta cu el, dar nu e cazul. Ridley o interpretează pe Rey cu o gingășie aparte, știe să fie bad-ass la nevoie, are doza suficientă de sarcasm astfel încât să nu pice de fraieră în anumite situații și reușește să rămână foarte likable pe tot parcursul filmului. Vreau să văd următorul Episod numai și numai pentru Rey, atât de investit sunt în povestea ei.

Rey_TFA

Următorul pe listă e BB-8. Jesus Christ, roboțelul ăla e ADORABIL! Și amuzant, să nu uit de amuzant. La început mi s-a părut doar o copie a lui R2-D2, și nu am fost departe de adevăr pentru că BB păstrează multe dintre trăsăturile lui R2 și joacă rolul bufonului grupului de cele mai multe ori, însă acum, după ce am văzut filmul, trebuie să declar că noul model este mult mai bun. BB-8 are mai multă mobilitate, dat fiind că nu trebuie să se bazeze pe roțile integrate în cele două buturugi pe care R2 le folosea drept butoane; fiind o minge de fotbal , BB poate ajunge aproape oriunde, mult mai ușor și mai rapid. Design-ul mi se pare și el mult mai inspirat, contrastul dintre portocaliul aproape electric și albul sec e perfect. Of, acum îmi doresc un BB-8 în miniatură!

bb-8

Finn a fost un personaj interesant, deși insuficient conturat, dar și o mișcare destul de riscantă din partea studioului, mai ales că vorbim despre o franciză cu un impact atât de puternic asupra culturii pop. Deși ne place să credem că am lăsat prejudecățile în trecut, încă nu am văzut un blockbuster al cărui protagonist (bine, unul dintre ei) să fie de culoare și să aibă un succes răsunător. John Boyega e tare simpatic, glumele pe care Finn le face venindu-i ca o mănușă, și reușește cumva să facă din el un personaj tridimensional, cu toate că scenariul nu-l prea ajută. Oscar Isaac (Apocalypse din cel mai recent film X-Men) a făcut o treabă tare bună cu puținul timp pe care-l are la dispoziție. Potențial există din plin, am văzut că pe net „plutesc” o grămadă de teorii legate de Poe Dameron și sunt curios ce vor face scenariștii cu acest personaj care deja a devenit un favorit printre fani.

NEyOidJtxV3MCz_2_b

Cât despre membrii distribuției originale… Mark Hamill nu face decât să se holbeze câteva secunde la cameră. Carrie Fisher, ca și Isaac, nu are chiar atât de multe de făcut, deși am apreciat cât de mult a evoluat Leia ca personaj în perioada dintre Episoadele VI și VII. Harrison Ford a fost singurul care s-a bucurat de o prezență suficient de îndelungată pe micul (în cazul meu) ecran astfel încât să-mi fac o părere solidă despre el. Mi-a plăcut mult mai mult de acest Han Solo veteran decât de puștanul acela arogant de acum câțiva ani (sau luni, dacă punem la socoteală faptul că am văzut trilogia prin februarie-martie). Sigur, a ajutat foarte mult că Ford a „crescut” ca actor în toți anii ăștia și a putut transmite o arie mult mai mare de emoții, făcându-l pe Han Solo mult mai ușor de îndrăgit.

Star-Wars-The-Force-Awakens-han-solo-leia

Un alt lucru pe care l-am apreciat foarte mult a fost folosirea efectelor practice. Într-o eră în care mai toate studiourile aleg ruta CGI-ului, deoarece e mai ieftin și nu necesită chiar atât de multă muncă, m-am bucurat să văd că o peliculă de o avengură atât de mare s-a întors la rădăcini… în mare parte. Efectele practice folosite în film au arătat superb și au făcut ca Trezirea Forței să fie o experiență mult mai plăcută decât dacă s-ar fi utilizat doar imagini generate pe calculator. Un alt plus al folosirii efectelor practice a fost faptul că s-a păstrat un fel de continuitate între filme: câteodată au părut atât de învechite încât mi-am adus instant aminte de cadrele superbe cu navele din trilogia originală, care au fascinat generații de cinefili. Din păcate, oricât de bune ar fi fost efectele practice, de fiecare dată când în cadru apărea un personaj realizat în totalitate prin intermediul CGI-ului, filmul a devenit aproape imposibil de urmărit. Maz Kanata, Snoke și încă unul sau două astfel de personaje au arătat de-a dreptul îngrozitor, în niciun caz demne de o peliculă cu un buget de peste 200 de milioane de dolari.

BB8-Star-Wars-The-Force-Awakens

Ce nu mi-a plăcut? Cred că cea mai critică pe care i-o pot aduce filmului este că a mizat prea mult pe nostalgie și că nu și-a asumat riscuri, că nu a adus nimic inovativ seriei. Practic, Trezirea Forței este o versiune updatată a primului film, O nouă speranță: avem același protagonist de pe o planetă prăfuită care întâlnește din întâmplare un droid adorabil; droidul respectiv nu trebuie să cadă pe mâna antagoniștilor deoarece deține un mesaj/fișier de o importanță crucială pentru „ăia buni”; antagonistul este un fost Jedi care s-a lăsat sedus de partea întunecată a Forței la o vârstă mai mult sau mai puțin fragedă; planul „celor răi” implică o altă Stea a Morții pe care eroii o distrug la final; moartea unui personaj în vârstă care a jucat rolul mentorului pentru protagonist și așa mai departe. Bine, sunt și câteva elemente care diferențiază Episodul VII de IV (Rey și Finn sunt de un milion de ori mai charismatici decât Luke, Han și Leia, și per total filmul este mult mai action packed decât întreaga trilogie originală), dar nu destule ca să-l facă să pară fresh, cel puțin nu pentru mine.

ZZ32F01A49-700x394

Antagoniștii au fost slăbuți, ca să folosesc un termen mai civilizat. Kylo Ren (Adam Driver, foarte amuzant în This Is Where I Leave You) mi-a lăsat impresia unui adolescent frustrat, obsedat de o vedetă (Darth Vader în acest caz) în asemenea hal încât a ajuns să-i copieze stilul vestimentar, care-și varsă frustrările pe orice/oricine și oricând, doar pentru că poate. Departe de a fi un villain care să-ți dea fiori pe șira spinării, Kylo Ren e periculos de aproape să cadă în prăpastia ridicolului și, dacă e să fiu sincer, nu m-aș supăra să moară în următorul film. Apoi îl avem pe Generalul Hux, interpretat execrabil de Domhnall Gleeson (Bill Weasley din ultimele filme Harry Potter), care a fost îngrozitor din toate punctele de vedere, un personaj pur și simplu oribil, pe care l-am detestat din tot sufletul (și nu pentru că ar fi făcut ceva îngrozitor sau așa ceva).

maxresdefault

Pentru fani, filmul cred că e perfect. Tot nu înțeleg cum de a generat încasări de peste 2 miliarde de dolari la nivel mondial sau de ce s-a iscat atât de multă vâlvă pentru că nu a fost nominalizat la Oscar, pentru cel mai bun film. Daaar, nu pot spune nici că l-am detestat, așa cum m-am așteptat. Trezirea Forței e, cel puțin pentru mine, cel mai interesant film din întreaga sagă Star Wars și cred că și-a făcut treaba destul de bine: a reînvigorat franciza, deși nu a făcut-o în cel mai original mod cu putință, și a pus bazele unei continuări promițătoare. Doar pentru Rey și voi merge la cinema anul viitor, când Episodul VIII va fi lansat 😀

Star_Wars_The_Force_Awakens

Star Wars: Trezirea Forței este disponibil în format Blu-Ray și DVD, distribuit de ProVideo.

RATING