TITLU: Diamantul de la miezul nopții (Tronul de cleștar #2)
AUTOR: Sarah J. Maas
PUBLICAT DE: Editura Rao
DESCRIERE: Doi bărbaţi o iubesc. O lume întreagă se teme de ea. Dar numai ea poate să salveze lumea. Celaena Sardothien, asasină, este arma cea mai ucigătoare a Regelui din Adarlan. Ea trebuie să-şi câştige libertatea prin sângele duşmanilor ei – dar nu suportă să ucidă pentru rege. Iar cu fiecare moarte pe care Celaena o înscenează, cu fiecare minciună pe care o rosteşte îi pune în pericol pe cei pe care îi iubeşte. Atrasă de cei doi protectori ai ei, un căpitan şi un prinţ, şi luptând împotriva unor forţe întunecate mult mai puternice decât regele însuşi, Celaena trebuie să se hotărască pentru ce să se zbată: libertatea ei, inima ei ori destinul regatului…
RECENZIE:
Primul volum al seriei cu același nume, Tronul de cleștar, m-a luat prin surprindere. După atâtea romane fantasy care se voiau pretențioase și pline de învățături, povestea adolescentei asasine a fost mai mult decât o gură de aer proaspăt pentru mine. A fost ceva… unic. Ca să nu mai spun că am adorat (și încă ador) stilul autoarei: mi se pare destul de simplu, cât să nu plictisească, dar suficient de antrenant, cât să nu lase interesul cititorului să se evapore. Tronul de cleștar e romanul de debut al autoarei, iar acest lucru s-a simțit din plin pe tot parcursul cărții. Dar nu m-a deranjat nici măcar o clipă!
Am început Diamantul de la miezul nopții fără să știu nimic despre carte, în afară de faptul că e continuarea la Tronul de cleștar (duh!) și că aventurile prin care trec personajele trebuie neapărat să le întreacă pe cele din precedentul roman. Deci, nu am avut cine știe ce așteptări, doar pe cele tipice pentru o continuare a unei cărți pe care am îndrăgit-o.
Acest volum începe imediat după ce regele Adarlanului și-a ales Campionul dintre participanții la acel turneu sângeros. Celaena, cea mai de temut asasină din regat, este acum în slujba lui și e obligată să-i facă nemilosului conducător toată treaba murdară. Relațiile fetei cu persoanele la care ține cel mai mult: Nehemia – prințesa dintr-un ținut „rebel”, Dorian – prințul fermecător, uneori enervant și Chaol – căpitanul gărzilor sunt puse la grele încercări. Totul în timp ce o forță nebănuită se trezește și amenință să schimbe complet lumea Celaenei.
Cel mai mult am apreciat la acest volum modul în care persoanjele au evoluat. În special Dorian. Dacă în primul volum nu l-am putut suporta, pasajele scrise din perspectiva lui fiind de cele mai multe ori un adevărat chin, în Diamantul de la miezul nopții parcă am avut de-a face cu un alt Dorian, unul mult mai matur și mai hotărât. Celaena rămâne aceeași fată dibace, cu toate că nici după acest roman nu mi-a lăsat impresia că ar fi chiar atât de periculoasă – poate sunt eu mai pretențios, nu știu. Despre Chaol nu are rost să mai vorbesc, pentru că-și păstrează aceleași valori și principii din volumul anterior doar că de această dată îi cunoaștem și o altă latură a personalității. În rest, celelalte personaje mi s-au părut oarecum de umplutură și aș fi preferat ca autoarea să ne acorde mai multe momente cu Nehemia, Archer (nou introdusul „prieten” al Celaenei), ba chiar și cu nenorocitul de rege!
Acțiunea m-a ținut în suspans pe toată durata lecturii. E ceva fascinant în felul în care Sarah J. Maas așterne cuvintele pe hârtie. Aproape… magic. Deși nu toate capitolele au fost pline de adrenalină, unele fiind chiar opusul, niciodată nu am simțit că lectura devine obositoare și am citit cu plăcere cele 570 de pagini ale cărții. Totuși, chiar dacă acțiunea e fantastică, mi-aș fi dorit să se insiste ceva mai mult pe latura magică a lumii, dar ,cum seria o să numere la final în jur de 6 volume, am impresia că voi primi ceea ce-mi doresc cât de curând.
La fel cum mi s-a întâmplat și cu Tronul de cleștar, am devorat Diamantul de la miezul nopții în doar câteva zile și am fost mai mult decât mulțumit atunci când am terminat lectura. Chiar dacă au fost unele părți care nu mi-au plăcut prea mult la carte, acestea nu au putut umbri în niciun fel chestiile cu adevărat impresionante. Punctele slabe ale Diamantului sunt ca niște picături de cerneală într-un ocean, în rest, impecabil, deci nu trag cartea în jos chiar atât de mult. Tot ce-mi mai rămâne de făcut acum este să aștept cumințel să apară volumul 3 și la noi. Naiba să-l ia de cliffhanger!
RATING: 9/10
răzvan's bookshelf 