TITLU: Roșu ca sângele (Albă-ca-Zăpada #1)
AUTOR: Salla Simukka
PUBLICAT DE: Editura Trei
DESCRIERE: E cea mai grea iarnă din ultimii ani; străzile din Tampere, Finlanda, sunt îngheţate şi acoperite de zăpadă. Şi nimic nu contrastează mai tare cu albul zăpezii decât sângele. Lumikki Andersson, o adolescentă în vârstă de 17 ani, locuieşte singură şi urmează cursurile unui liceu de arte. Şi-a făcut o regulă din a nu se implica în lucruri ce nu o privesc. Totuşi, această regulă este pusă la încercare în ziua în care Lumikki găseşte bancnote pătate de sânge în camera obscură a liceului. Dându-şi seama că trei elevi de la liceul său au un amestec în acest incident, Lumikki se trezeşte prinsă în hăţişul unei afaceri internaţionale cu droguri. Viaţa îi este pusă în pericol.
RECENZIE:
Acum câțiva ani am văzut trilogia Millenium, bazată pe romanele omonime scrise de Stieg Larsson, și mi s-au părut niște filme cu adevărat bune. Când am văzut că personajul principal al seriei Albă-ca-Zăpada este comparat cu Lisbeth Salander, protagonista incredibilă a cărților (și filmelor) lui Larsson, am vrut neapărat să o citesc.
Roșu ca sângele este, la suprafață, un thriller ca toate celelalte: morți suspecte, un grup neobișnuit de investigatori, răzbunări, mafie, tot tacâmul. Dar, pe măsură ce Lumikki se afundă în tot mai multe belele, romanul Sallei Simukka își dezvăluie punctele forte, până atunci camuflate cu dibăcie, și să devină cu adevărat fascinant.
Povestea cărții nu este nici ea deosebit de complicată, urmând șabloanele deja cunoscute din alte cărți aparținând genului (cum ar fi personajul principal care se trezește, fără să vrea, prins într-o încurcătură de zile mari din care va trebui să scape cu orice preț). Acțiunea începe atunci când Lumikki descoperă mai multe bancnote îmbibate în sânge, puse la uscat în camera obscură a liceului și pe fiul directorului comportându-se suspect. Curioasă din fie, eroina decide să-l urmărească pe acesta, iar din acel moment viața i se schimbă, Lumikki fiind prinsă într-un adevărat coșmar. Capitolul la care acest roman strălucește este construcția personajului princpal.
Lumikki Andersson este elevă la un liceu de arte, o introvertită care toată viața ei a încercat să se ferească de străini, cu un trecut tumultuos din care nu aflăm mare lucru deocamdată, autoarea preferând să mențină suspansul pentru celelalte volume. Totuși, micile frânturi din anii copilăriei sau momentele fericite, de care își aduce aminte cu drag, sunt suficiente pentru a nuanța complexitatea lui Lumikki. E fascinant, deopotrivă, să o „privești” cum observă și analizează până și cele mai mici detalii în comportamentul unei persoane atunci când o spionează, dar și să călătorești adânc în mintea ei în momentele în care simte că nu mai poate rezista și că are nevoie să se exteriorizeze. Cred că, pentru a o putea aprecia la adevărata ei valoare pe Lumikki, trebuie să citești cartea. Oricâte descrieri i s-ar face, nimic nu se compară cu descoperirea „pe viu” a personalității ei.
Restul personajelor nu au fost chiar atât de bine conturate precum Lumikki, dar asta nu înseamnă că au părut unidimensionale sau prost creionate. Dimpotrivă. Pe unele chiar am ajuns să le înțeleg spre sfârșit și să rezonez, oarecum, cu ele. Cei trei adolescenți care o implică pe Lumikki în toată nebunia au avut o introducere care i-a făcut să pară detestabili, cei doi băieți rămânând la fel cum i-am cunoscut pe tot parcursul cărții. Dintre ei, cel mai mult mi-a plăcut de Elisa, fata crescută în puf și obișnuită să i se facă toate mofturile. Elisa a evoluat puțin de-a lungul zilelor pe care Lumikki le petrece cu ea, astfel ajungând un personaj a cărui soartă să intereseze cititorul.
Un roman perfect pentru o după-amiază liniștită, care se citește deosebit de ușor, cu un personaj principal memorabil, Roșu ca sângele e garantat să satisfacă pretențiile și celui mai împătimit cititor de thrillere nordice.
RATING: 8/10
răzvan's bookshelf 