NOI PROVOCĂRI – recenzie PRADA, de Joseph Delaney

 

TITLU: Prada (Arena 13 #2)

AUTOR: Joseph Delaney

PUBLICAT DE: Editura Corint Junior

DESCRIERE: După primul an de ucenicie în Arena 13, Leif află tot mai multe despre cel care a fost cel mai mare luptător cunoscut vreodată, despre cel care a fost cât pe ce să îl distrugă pe demonul Hob, dar care a plătit un preț mult prea mare pentru fiecare victorie. Oare victoria în Arena 13 este suficientă? Sau Leif va fi nevoit să se alieze cu cei care vor stârni oamenii împotriva zeilor, într-o bătălie pentru lumea întreagă?

RECENZIE:

Joseph Delaney e unul dintre autorii pe care mi se pare că i-am descoperit prea târziu, dar știți cum se spune: mai bine mai târziu decât niciodată. Cărțile sale din seria Cronicile Wardstone ar fi reușit, cu siguranță, să-mi dea coșmaruri de neuitat dacă le-aș fi citit când eram mai mic, dar acum nu mai sunt așa ușor de speriat și cele două volume pe care le-am parcurs – foarte bune, de altfel – m-au impresionat mai degrabă prin dorința autorului de a depăși limitele și convențiile romanelor middle-grade și de a oferi cititorilor mai mici o experiență cu adevărat înfiorătoare. Arena 13, cealaltă serie scrisă de Delaney și publicată la noi, duce această dorință neconvențională la un cu totul alt nivel, acest lucru fiind cât se poate de evident în a doua carte, Prada, un roman și mai complex decât primul, în care violența e ca la ea acasă, iar lumea în care trăiesc personajele devine și mai complexă, ajungând nesperat de aproape de nivelul unui high-fantasy scris pentru adulți.

Leif, în continuare decis să-și răzbune părinții și să-l ucidă pe Hobb, terifiantul djinn care face regulile în Midgard, pornește într-o călătorie, de unul singur, către misterioșii genthai, poporul tatălui său, unde speră că-și va desăvârși antrenamentul pentru a deveni cel mai bun luptător din Arena 13. Totuși, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, iar Leif, odată ajuns pe teritoriile sălbatice ale genthailor, este întâmpinat cu ostilitate din cauza condiției sale de jumătate genthai și e tratat cât se poate de îngrozitor. Pentru a scăpa de acest stigmat, Leif se vede nevoit să participe într-un ritual sângeros, din care foarte puține persoane au scăpat cu viață de-a lungul anilor, dar care s-ar putea dovedi crucial pentru o mai bună înțelegere a lui Hobb și a capacităților sale.

Am început romanul cu un imens și iritabil lapsus vizavi de volumul anterior: nu-mi mai aminteam mare lucru, știam doar că mi-a plăcut foarte mult și că, asemeni Cronicilor Wardstone, nu a fost tocmai cea mai kid friendly carte din lume. Din fericire, Delaney a avut grijă să-mi reamintească unele evenimente petrecute în Arena 13 de-a lungul acestei cărți, atunci când întâmplările respective s-au dovedit a fi cruciale pentru dezvoltarea intrigii, așa că nu am avut niciun fel de problemă în a-i urmări pe Leif și prietenii săi în nesfârșitele lor strădanii de a-i veni de hac maleficului Hobb. Ritmul în care se desfășoară acțiunea e înnebunitor, fiecare capitol având propriul său punct culminant, în care tensiunea capătă proporții monumentale; acest ritm extrem de alert și incitant este, deopotrivă, un mare plus pentru roman – facilitând, asfel, parcurgerea lui –, dar și un mare minus – evenimente care mai de care mai șocante se petrec la un interval atât de scurt unul față de celălalt încât nu ai timp să le apreciezi așa cum se cuvine.

Prada dispune de, probabil, cel mai impresionant world building din câte am întâlnit, noi laturi ale Midgardului fiind explorate, o parte din istoria lui fiindu-ne dezvăluită, secretele lacilor sunt dezgropate odată cu apariția unui misterios personaj din trecutul îndepărtat, iar sugestiile nu prea subtile cum că lumea descrisă de Delaney este, de fapt, aceeași cu a noastră, doar că după un cataclism de proporții monumentale, vor face cu siguranță deliciul cititorilor. Personajele, din păcate, nu sunt tocmai punctul forte al cărții, majoritatea reușind „performanța” de a părea, cel mult, fabricate din carton, fără să aibă calități definitorii. Nici măcar Leif, protagonistul, nu poate depăși acest impediment, de-a lungul cărții acesta păstrându-și aceeași atitudine îmbufnată, ușor neplăcută. Delaney se revanșează, însă, prin intermediul acțiunii – atent gândită și pusă pe hârtie într-o manieră excepțională – și a multitudinii de elemente noi pe care le introduce în poveste, majoritatea având legătură cu lacii și diferitele lor forme (una, în mod special, m-a surprins în mod plăcut, fiind o reinterpretare spectaculoasă a unui vechi mit).

Un roman alert, tensionat și plin de răsturnări de situație neprevăzute, Prada îi va fascina și mai mult pe fanii lui Delaney, care vor aștepta cu sufletul la gură concluzia acestei trilogii unice.

Mulțumesc grupului editorial Corint pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

RATING