VIAȚĂ DE CAL

black-beauty

TITLU: Black Beauty

AUTOR: Anna Sewell

PUBLICAT DE: Editura Rao

DESCRIERE: Autoarea Anna Sewell a scris povestea frumosului armăsar negru în ultimii ani ai vieţii şi a murit la cinci luni de la publicarea acesteia. Cu toate astea, a apucat să vadă succesul de care s-a bucurat povestea lui Black Beauty încă de la publicare. Astăzi, cu cinci milioane de exemplare vândute, Black Beauty este una dintre cele mai de succes cărţi din toate timpurile.

RECENZIE:

Luna aceasta am hotărât că e timpul să citesc niște clasici și, după ce mi-am încheiat socotelile cu De veghe în lanul de secară (interesantă, dar nu wow), Lolita (singurul lucru pe care l-am urât la cartea asta a fost fontul minuscul), …să ucizi o pasăre cântătoare (din nou, nu m-a impresionat) și Maestrul și Margareta (după un început extrem de promițător a devenit o îngrămădeală de lucruri lipsite de sens), m-am oprit asupra unei cărți pe care îmi doream de foarte multă vreme să o citesc: Black Beauty. Mulțumesc librăriei online Libris pentru surpriza deosebită de luna aceasta!

Romanul Annei Sewell spune povestea unui armăsar deosebit de frumos, Black Beauty, și a diverșilor oameni cu care fac cunoștință de-a lungul vieții sale agitate. Încă din tinerețe, el a învățat cât de nedreaptă poate fi soarta, atunci când a fost vândut pentru prima oară și s-a văzut nevoit să părăsească tot ceea ce știa și iubea doar pentru a se trezi în grija unor persoane nepăsătoare. Totuș, nu totul a fost deprimant în viața lui Black Beauty, dar acest lucru trebuie să-l aflați singuri, citind cartea.

Primul lucru care-mi vine în minte atunci când mă gândesc la Black Beauty este senzația aceea plăcută, de confort, pe care am avut-o în timp ce treceam de la un capitol la altul. Cartea se citește foarte repede și cred că este una dintre acele povești ptrivite atât pentru adulți, cât și pentru cei mici. Cititorii mai neexperimentați vor aprecia, cu siguranță, atât stilul deloc complicat și ușor de înțeles al autoarei, cât și povestea în sine, pe când cei mari își vor aduce aminte de copilărie și vor descoperi cu plăcere mesajele ascunse despre bunătate, onestitate și corectitudine.

Mi s-a părut foarte interesantă abordarea autoarei, de a nara cartea la persoana I, din perspectiva unui… cal. Astfel, experiențele prin care trece Black Beauty de-a lungul romanului au avut un impact mult mai puternic decât dacă ar fi fost povestite de către un narator omniscient și a fost mai ușor pentru mine să mă implic emoțional în poveste. Ca să nu mai spun că vocea lui Black Beauty mi s-a părut extrem de autentică, esența firii sale blânde fiind captată cu deosebită grijă de către Anna Sewell.

Deși de foarte multe ori a jucat rolul ascultătorului sau al martorului tăcut, iar personajele secundare/episodice au ieșit, uneori, mai mult în evidență decât el, Black Beauty mi s-a părut un personaj fermecător, inocent și sincer; l-am îndrăgit încă din prima clipă și aproape că i-am simțit durerea de fiecare dată când trecea prin situații nu tocmai plăcute, dar m-am și bucurat alături de el atunci când întâlnea câte o persoană demnă să-i fie stăpân. Viața lui Black Beauty este una complicată, cu bune și rele, dar el mereu reușește să-și mențină optimismul la cote ridicate, indiferent de greutățile pe care trebuie să le depășească.

Un roman pe care-l recomand tuturor, indiferent de vârstă sau de pregătirea în ale cititului. O lectură încântătoare, care cu siguranță vă va smulge câteva zâmbete. Una dintre acele cărți clasice fără vârstă.

Mulțumesc librăriei online Libris pentru șansa de a citti această carte minunată. Vă invit și pe voi să descoperiți multitudinea de cărți – atât în română, cât și în engleză – care se află la doar un click distanță de bibliotecile voastre. Ca bonus, pe site găsiți zilnic fel de fel de oferte și reduceri, iar transportul este gratuit!

Reclame

TRĂIND VISUL AMERICAN

marele-gatsby

TITLU: Marele Gatsby

AUTOR: F. Scott Fitzgerald

PUBLICAT DE: Editura Polirom

DESCRIERE: Un tânar fascinat de visul american, proaspăt venit la New York și doritor de succes, Nick Carraway, împărtășeste povestea transformării lui James Gatz în Jay Gatsby. Pe fundalul unei Americi prospere, dar haotice, Gatz, mânat de mirajul iubirii față de Daisy Buchanan, își schimbă viața, devenind din student la Oxford gangster, traficant de băuturi alcoolice și apoi milionar. Iubirea sa pentru Daisy nu se împlinește însă; rămâne povestea donquijotescă a Marelui Gatsby, desfășurată odată cu un iluzoriu, nesfârșit American dream.

RECENZIE:

În afară de cărți, îmi place foarte mult să colecționez filme. Această pasiune a mea a luat naștere undeva prin anul 2006 și, de atunci, am adunat în jur de 130 de dvd-uri. Cu toate că rivalizează cu cărțile pentru spațiul (destul de limitat) din bibliotecă, nu am de gând să mă opresc prea curând. Pe la începutul anului, mi-am achiziționat The Great Gatsby, filmul din 2013 cu Leonardo DiCaprio în rolul titular, dar am amânat vizionarea lui pentru o perioadă nedeterminată, pentru că-mi doream ca mai întâi să lecturez romanul care a stat la baza lui. Prin amabilitatea librăriei online Libris, am ajuns să citesc acest clasic al literaturii americane.

Am fost fermecat de America descrisă în carte. Mi-a plăcut în mod deosebit atenția la detaliu și minuțiozitatea cu care autorul a descris clădirile, obiceiurile, îmbrăcămintea și, în general, lucrurile la modă din perioada anilor 20. Uneori, am avut impresia că frazele sunt prea lungi și cuvintele folosite prea greu de digerat, dar, până la urmă, toate aceste lucruri au contribuit la farmecul cărții. Petrecerile organizate de Jay Gatsby mi s-au părut unul dintre punctele forte ale romanului, fiind atât de frumos descrise, atât de vii și de palpabile, de exagerate în grandoarea lor și uimitoare prin felul în care păreau să-i seducă pe cei care le cădeau în plasă, încât, nu de puține ori, m-am trezit dorindu-mi să fi fost în locul lui Nick, personajul principal, și să fi văzut cu ochii mei toate nebuniile acelea.

Un alt lucru pe care l-am apreciat, la început, a fost misterul conturat în jurul lui Gatsby. Faptul că Nick îi era vecin, dar nu-l vedea mai deloc și multitudinea de povești și bârfe legate de trecutul și originile milionarului nu au făcut decât să-l învăluie și mai mult în acea pătură de secrete și să-l transforme într-un personaj deosebit de intrigant. Mi-aș fi dorit ca autorul să fi păstrat misterul din jurul lui Gatsby pe tot parcursul cărții, dar nu s-a întâmplat așa. Iar aceasta este una dintre problemele pe care i le-am găsit romanului…

Personajele sunt foarte… seci. Chiar lipsite de substanță aș putea spune. Nu am putut relaționa deloc cu ele, mi s-a părut că urmăresc idealuri extraordinar de simpliste și am fost cum nu se poate mai dezamăgit să descopăr adevăratele motive pentru care Gatsby ținea săptămânal petrecerile acelea fabuloase. Poate că asta a fost și intenția autorului, de a ne arăta cât de „goală” poate fi viața unui om care, aparent, are de toate, dar pentru mine nu a funcționat. Acțiunea – în afara momentelor în care Gatsby organiza petreceri – a fost și ea foarte banală, chiar plictisitoare pe alocuri. Abia spre sfârșit a părut să-și intre cu adevărat în ritm, doar că atunci s-au întâmplat atât de multe lucruri în câteva pagini, încât am fost nevoit să citesc de mai multe ori câte un paragraf pentru a înțelege ce tocmai s-a întâmplat.

Nu spun că am detestat Marele Gatsby, dar nici nu m-a impresionat într-atât încât să-l consider o capodoperă și să-l recomand tuturor fără să stau pe gânduri. Dacă v-au plăcut lecturile obligatorii din liceu, există o foarte mare posibilitate să apreciați și romanul lui Scott Fitzgerald. Dacă nu… Citiți pe riscul vostru 😉

Mulțumesc librăriei online Libris pentru roman! Vă invit și pe voi să descoperiți multitudinea de cărți – atât în română, cât și în engleză – care se află la doar un click distanță de bibliotecile voastre. Ca bonus, pe site găsiți zilnic fel de fel de oferte și reduceri, iar transportul este gratuit!

POVESTEA CELUI MAI CUNOSCUT VAMPIR

adevarul-dracula

TITLU: Dracula

AUTOR: Bram Stoker

PUBLICAT DE: Adevărul (pentru ediția citită de mine)

RECENZIE:

Intoxicat de lecturile cu vampiri exagerat de romantici, m-am hotărât să citesc romanul lui Bram Stoker pentru a vedea o altfel de abordare a creaturilor nopții. Deși pe unele pagini web era descris drept „un roman profund erotic”, Dracula mi s-a părut mai mult un carusel de situații înfricoșătoare, momente de liniște, urmăriri pline de suspans și un gram de dragoste.

Structurat pe mai multe capitole, fiecare povestit prin pagini din jurnalele personajelor sau articole de ziar, Dracula te aruncă direct în miezul acțiunii și îți arată spaimele nopții prin ochii neștiutori ai unor bieți oameni de rând.

Acțiunea începe când Jonathan Harker, un avocat la o firmă londoneză, călătorește spre inima Carpaților, pentru a-i da unui anumit conte Dracula să semneze actele pentru proprietatea recent cumpărată de către acesta în Londra. Până să ajungă în Transilvania, Jonathan trece prin mai multe peripeții care îi vor testa credința și capacitatea de a accepta existența supranaturalului. Nici după ce se întâlnește cu distinsul conte și este invitat să rămână o perioadă mai îndelungată în castelul acestuia lucrurile nu se dovedesc prea îmbucurătoare. Castelul este straniu, parcă bântuit, iar contele îi impune ca pe timpul nopții să rămână în camera lui. Jonathan nu-l ascultă și devine martorul răului care sălășluiește de secole între pereții reci ai fortăreței. După această parte, cartea devine ceva mai liniștită. Acțiunea se mută în Londra, unde Minna, logodnica lui Jonathan, își petrece timpul cu cea mai bună prietenă a sa, Lucy. Lucy nu își dorește nimic mai mult decât să se căsătorească, însă e destul de indecisă în legătură cu pretendentul pe care să-l aleagă din cei 3 dornici să o ia de soție. Întâmplări stranii încep să se petreacă, iar destinul personajelor va atârna de un fir de ață.

Recunosc că am citit cartea cu sufletul la gură, mai ales capitolele lui Jonathan din Transilvania care au fost de departe cele mai bune, pentru că reușeau să creeze acea stare de „vreau mai mult” la fiecare sfârșit de capitol. Am adorat să văd o față a vampirilor pe care o credeam uitată, latura lor de vânător, de creatură a întunericului. Romanul plusează la capitolul personaje, toate fiind superb conturate și ancorate în realitate, reacționând exact așa cum te-ai aștepta să facă o persoană normală dacă e pusă într-o astfel de situație. Iar câteva sunt deja prezente în pop-culture, cele mai bune exempe fiind însuși contele Dracula și doctorul Van Helsing. Pe bune, e cineva care să nu fi auzit măcar de unul dintre ei?

Deși mi-a plăcut la nebunie cartea, nu cred că e pentru toată lumea, asta datorită modului în care e scrisă. Unii s-ar putea să găsească această abordare „jurnal – tăieturi din ziar” oarecum bizară, iar acest lucru ar putea tăia din plăcerea lecturii. Oh, mai sunt și acele exprimări specifice secolului al XIX-lea pe care le-am găsit greoaie. Totuși, Dracula rămâne piatra de temelie a literaturii cu și despre vampiri și niciodată nu-și va pierde valoarea. Din partea mea, cartea are un 9,5/10.