ISTORIA RESCRISĂ – recenzie ȘI MĂ ÎNTUNEC, de Kiersten White

Si ma intunec 01

TITLU: Și mă întunec (Saga Cuceritorului #1)

AUTOR: Kiersten White

PUBLICAT DE: Editura Leda (colecția Leda Edge)

DESCRIERE: Nimeni nu se așteaptă ca o prințesă să fie violentă. Dar așa este Lada Drăculea. Încă de când ea și blândul ei frate mai mic, Radu, au fost smulși din țara lor, Valahia, și au fost lăsați de tatăl lor la curtea otomană, pentru a fi crescuți acolo, Lada a știut că neîndurarea este cheia supraviețuirii. Ea și Radu sunt sortiți să fie pioni într-un joc plin de cruzime, în care la fiecare mișcare a lor o sabie nevazută li se leagană deasupra capului. Căci descendența lor, care îi face atât de speciali, îi transformă totodată în ținte. Lada îi disprețuiește pe otomani și așteaptă răbdătoare, plănuindu-și răzbunarea pentru ziua în care se va întoarce în Valahia și își va cere dreptul câștigat prin naștere. Radu tânjește doar după un loc în care să se afle în siguranță. și când cei doi îl cunosc pe Mehmed, fiul singuratic și sfidător al sultanului, Radu simte ca și-a facut un prieten adevarat – iar Lada speră că în sfârșit a găsit pe cineva vrednic de iubirea ei. Dar Mehmed este moștenitorul imperiului împotriva căruia Lada a jurat să lupte – și pe care Radu îl consideră acum căminul lui. Lada, Radu și Mehmed ajung să formeze un triunghi toxic ce întinde legăturile dragostei și loialității până la punctul de rupere.

RECENZIE:

În acest univers tot mai aglomerat al romanelor YA, prea puține sunt cele care ajung să fie extrem de populare fără să se folosească de sumedenia de clișee ce par să garanteze succesul și mizând pe subiecte noi, incitante, poate chiar întunecate și ceva mai mature decât te-ai aștepta de la niște cărți destinate, în special, adolescenților. La romanul lui Kiersten White trebuie să recunosc că, în primul și primul rând, coperta atrage privirea atât prin cromatica splendidă, cât și datorită indescifrabilei flori străpunse de vârful unei sulițe, aluzie extrem de inteligentă la binecunoscutul voievod care, în lumea acestei saga, este înlocuit de o prințesă cu apucături sălbatice: nimeni altul decât Vlad Țepeș, faimos în toată lumea datorită altei povești, Dracula lui Bram Stoker.

Plasat într-o epocă dură, aproape brutală, romanul lui Kiersten White îi urmărește pe cei doi copii legitimi ai așa numitului Dragon, Vlad Drăculea, unul dintre cei mai influenți oameni ai Valahiei, și modul în care toate regulile stricte ale vremii, alături de prejudecățile și tradițiile unui stat străin, unde sunt obligați să crească printre necunoscuți despre care nu știu dacă le vor binele sau nu, luptele și intrigile politice le modelează personalitățile. Lada și Radu sunt ca apa și uleiul, gheața și focul, două firi diametral opuse, care încearcă – în special atunci când sunt mici – să-și pună bețe-n roate, dar care, în taină, țin unul la altul enorm.

Iar acesta este primul punct forte al romanului: relația dintre protagoniști, atât de frumos redată încât, fie că vrei, fie că nu, te trezești că ți se face pielea de găină de fiecare dată când citești replicile acide ale Ladei – în spatele cărora, poate spre surprinderea multora – se ascunde ceva mai profund și mai greu de procesat pentru mintea ei setată pe a-i arăta lui Vlad că e demnă să-i poarte numele. Mi-a plăcut enorm grija pe care această prințesă aproape sălbatică i-o poartă, pe tot parcursul copilăriei, fratelui său fragil, dar și modul în care totul ia o turnură destul de radicală în cea de-a doua parte a cărții, când personajele au lăsat în urmă inocența copilăriei și fac primii pași spre crunta maturizare, momente în care nu mai e Lada cea care trebuie și se simte nevoită să aibă grijă de Radu, ci invers.

Un alt lucru pentru care o felicit pe autoare este curajul de care a dat dovadă inversând rolurile celor doi protagoniști. Cred cu tărie că, dacă ideea romanului i-ar fi venit oricărui alt scriitor ce cochetează cu genul YA, povestea ar fi avut în centru doi frați cum nu se poate mai obișnuiți și mai banali: un el care nu vrea să facă nimic altceva decât să se antreneze cu săbiile, să călărească pe câmpiile vaste până ce soarele se va fi găsit cu mult sub linia orizontului și care ar fi fost, cum altfel, mândria tatălui său; și o ea plăpândă, îndrăgostită de cărți, rochii aduse din țări străine și, poate, ciocolată, care s-ar fi îndrăgostit de fiul suspect de musculos al bucătăresei/cameristei/grăjdarului și ar fi fugit cu el în lume. Doar că Și mă întunec optează pentru o altă abordare, diferită și excelent împletită cu acțiunea, și înlătură toate stereotipurile deja existente, folosite atât de des pentru frații ce joacă rolul de protagoniști în romanele YA; de fapt, nu doar că le înlătură, ci le spulberă de-a dreptul.

Lada nu e prințesa obișnuită, crescută într-un palat de cleștar și obișnuită să fie răsfățată constant de alaiul de servitori, ci o luptătoare desăvârșită, feroce, de neoprit, o forță a naturii pe care nu ai vrea să o înfrunți. Gesturile și vorbele sale sunt… ușor dubioase la început, mult prea băiețoase și din topor, mai ales venind din partea unei fete crescute într-o perioadă când societatea punea mai mare preț pe sexul opus, dar pe măsură ce ajungi să o cunoști acestea devin naturale, o parte definitorie a personalității ei. Totuși, spre sfârșit, au existat câteva momente în care Lada a dat dovadă de slăbiciune și s-a comportat exact așa cum te-ai aștepta să o facă o prințesă aflată la ananghie, dar zău că nu am fost deranjat de ele deoarece, în mod miraculos, acele foarte puține momente în care girl power-ul a lipsit cu desăvârșire au făcut-o pe Lada să pară mai umană, mai reală. Cât despre Radu, trebuie să recunosc că mi-a părut oarecum rău de el, în special la începutul cărții, când părea un pește pe uscat, un biet cățeluș care se vede nevoit să înfrunte lumea vastă și rea de unul singur. Radu nu-și are locul în Valahia cea feroce, unde până și cei mai mici dintre copii se pot dovedi niște diavoli împielițați, și ajunge să se simtă cu adevărat ca acasă abia după ce el și Lada sunt reținuți în Turcia. Evoluția lui Radu mi-a plăcut ceva mai mult decât a Ladei, deoarece, în vreme ce sora lui rămâne acceași eroină badass pe tot parcursul poveștii, Radu trece printr-o serie de schimbări neprevăzute, ce îl transformă într-un pion extrem de important în jocul puterii din acele vremuri.

Pe lângă cele două personaje principale pe care le-am adorat, trebuie neapărat să aduc în discuție lumea în care acestea trăiesc. Nu știu cum să o spun altfel, pentru că oricum aș formula-o tot ar suna ciudat, dar mi-a crescut inima de bucurie când am descoperit cât de… magic a fost descrisă România acelor vremuri, cu tot cu părțile ei mai puțin plăcute și cu tradițiile despre care am tot auzit ba la orele de istorie, ba la cele de literatură română. Același lucru poate fi spus și despre Turcia, care te îmbie pur și simplu cu aromele ei exotice. Un roman istoric, fie el și de ficțiune, are nevoie de o documentare temeinică, iar Kiersten White s-a achitat de această datorie cu brio, reușind să dezgroape o epocă despre care majoritatea lumii habar nu are, dintr-un colț al țării care și-a pierdut identitatea de mult, și redând-o într-o manieră spectaculoasă.

Dacă e să mă plâng de ceva când vine vorba de Și mă întunec, principalul candidat pentru acest rol ar fi drama adolescentină prea puțin necesară, atât de enervantă și care a distras atenția de la lucrurile cu adevărat importante ce se întâmplau în fundal – tentative de asasinat, jocuri de putere și o grămadă de intrigi politice. Sunt un mare fan al dramei, aș putea spune chiar că trăiesc pentru dramă, dar aceasta trebuie să fie bine realizată, iar drama ce se învârte în jurul unei figuri geometrico-amoroase și indescifrabile din roman… e proastă, foarte proastă.

Cu bune (foarte multe), cu rele (câteva, dar existente), Și mă întunec rămâne un debut fabulos pentru o serie promițătoare, unică și întunecată, violentă și de o frumusețe sălbatică absolut fascinantă. Abia aștept să văd în ce direcție o va lua povestea, mai ales după acel final epic, și ce le va rezerva viitorul celor doi Dragoni, Lada și Radu.

Mulțumesc grupului editorial Corint pentru exemplarul trimis pentru recenzie!

RATING

NOU ÎN BIBLIOTECA MEA #11 (OCTOMBRIE, NOIEMBRIE & DECEMBRIE 2016)

Hello, hello! 2016 poate că a fost un an cu mai multe coborâșuri decât suișuri, dar într-o singură privință nu a fost un dezastru complet: cărțile. Iată titlurile care s-au strecurat în biblioteca mea în ultimele 3 luni ale anului.

Până ne vom revedea… e un volum ușurel, de vară, perfect pentru zilele astea geroase, cu o poveste interesantă, niște personaje foarte frumos construite și un final emoționant. A apărut în colecția Leda Edge.

20170104_183137

Două dintre cele mai așteptate cărți ale anului pentru mine, primite de la bookblog.ro 😀 Le găsiți recenziile pe site.

20170104_183204

20170104_183218.jpg

Unul dintre noii sponsori ai blogului este minunata editură Nemira. Un pseudo-fantasy plasat în epoca de gheață, o emoționantă poveste despre ceea ce ne face oameni, o minunată și foarte proaspătă abordare a genului distopic, o antologie de povestiri urban fantasy și al doilea volum din seria Demon, pe care încă nu am apucat să-l citesc, toate acestea mi-au făcut ziua mai bună odată cu primul colet primit de la editură.

20170104_183234.jpg

20170104_183247.jpg

20170104_183301.jpg

20170104_183325.jpg

20170104_183338.jpg

Un alt titlu din colecția Leda Edge, Poate într-o altă viață a ajuns rapid una dintre cărțile mele preferate din 2016.

20170104_183358.jpg

Din partea grupului editorial Art am primit poate cea mai așteptată carte a sfârșitului de an, Furia aurie, un roman francez nu-prea-fabulos și cartea de colorat Fantastic Beasts and Where to Find Them, care mi-a astâmpărat puțin dorința de a avea propriul meu niffler.

20170104_183411.jpg

20170104_183436.jpg

20170104_183454

Editura Nemira mi-a făcut o surpriză cu următoarele volume, dintre care am citit Arhanghelul Raul (găsiți recenzia pe blog). Urmează și celelalte cât de curând!

20170104_183510

20170104_183524.jpg

20170104_183550.jpg

20170104_183618.jpg

20170104_183638.jpg

Gossip Girl a fost și va rămâne până la sfârșitul zilelor my guilty pleasure, așa că e de la sine înțeles că nu am putut rezista când am văzut cărțile în vitrina unui anticariat.

20170104_183705.jpg

Tot de la bookblog.ro am primit acest încântător „documentar tipărit”.

20170104_183728

Roxi mi-a făcut o surpriză de Crăciun și, pe lângă multe altele, mi-a trimis această fabuloasă carte cu (prea) multe rețete cu pui. You will pay for this!

20170104_183748.jpg

După cum știți deja, am participat la un Secret Santa cu bloggeri și am primit din partea Alexandrei această bandă desenată. Cum a fost mult prea scurtă pentru a-i face o recenzie, o să scriu aici cum mi s-a părut. Grafica e uimitoare, dark și twisted, aproape hipnotică. Povestea, în schimb, mi s-a părut destul de slabă și all over the place.

20170104_183810

Cadoul perfect de Crăciun a venit din partea editurii Leda!

20170104_183846.jpg

20170104_183859.jpg

20170104_183928.jpg

20170104_183945.jpg

Ultimele, dar nu cele din urmă, sunt filmele de la ProVideo. Mi-au plăcut toate și, dacă doriți să aflați mai multe, le găsiți recenziile pe blog 😀

20170104_184004.jpg

20170104_184015.jpg

20170104_184033.jpg

20170104_184044.jpg

Poza de grup 😀

20170104_184416.jpg

CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ… – recenzie POATE ÎNTR-O ALTĂ VIAȚĂ, de Taylor Jenkins Reid

poate_intr-o_alta_viata

TITLU: Poate într-o altă viață

AUTOR: Taylor Jenkins Reid

PUBLICAT DE: Editura Leda (colecția Leda Edge)

DESCRIERE: La douăzeci și nouă de ani, Hannah Martin încă nu știe ce vrea să facă în viață. De când a terminat colegiul, a locuit în șase orașe diferite și a avut nenumărate slujbe banale, dar, după o relație dezastruoasă, decide să se întoarcă în Los Angeles, orașul ei natal. Pentru a sărbători prima seară în L.A., cea mai bună prietenă a ei, Gabby, o duce la un bar – unde Hannah se întâlnește cu iubitul ei din liceu, Ethan. La miezul nopții, Gabby o întreabă pe Hannah dacă e gata să plece. Ethan se oferă să o ducă el acasă dacă vrea să mai rămână. Hannah ezita.

Ce se întâmplă dacă pleacă cu Gabby?

Ce se întâmplă dacă pleacă cu Ethan?

Și astfel, Hannah trăiește efectele fiecărei decizii, în două universuri paralele, în două povești succesive, surprinzător de diferite și cu consecințe importante pentru Hannah și oamenii de lânga ea. Așadar, totul e sortit să se întâmple? Cât de mult din viața noastră este determinat de șansă? Și, lucrul cel mai important: există suflete-pereche? Hannah crede că da. Și, în ambele lumi, e convinsă că l-a găsit pe al ei.

RECENZIE:

De câte ori nu am stat să ne gândim, la doar câteva secunde după ce am luat o decizie, ce s-ar fi întâmplat dacă am fi ales altceva? Câte astfel de scenarii nu ne facem zilnic? Oare cum ar fi fost dacă aș fi ieșit în oraș în loc să stau acasă? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu m-aș fi grăbit să accept un anumit job? Dacă aș fi mers la facultatea X în loc de facultatea Y, viața mea ar fi arătat altfel? Ei bine, autoarea Taylor Jenkins Reid a pornit fix de la această întrebare atunci când a început povestea lui Hannah și, printr-o mișcare foarte inspirată, a ales să ne arate cele două fețe ale unei singure și banale alegeri, dezvoltând două povești minunate în paralel.

Hannah se mută înapoi în L.A. după ani de zile de peregrinări și după o ultimă relație mai puțin reușită cu un bărbat căsătorit. Întoarsă în orașul copilăriei sale, Hannah se reîntâlnește cu cea mai bună prietenă a sa, Gabby, cu care a și crescut sub același acoperiș, iar într-o seară, pentru a sărbători totul, acestea decid să iasă în oraș împreună cu prieteni vechi și foști colegi de școală. La scurt timp, Hannah se întâlnește cu Ethan, iubitul său din timpul liceului, iar din acel moment povestea o ia pe cărări diferite. Ce s-ar întâmpla dacă ar pleca acasă cu Gabby? Ce s-ar întâmpla dacă ar rămâne în oraș cu Ethan? Două povești cu totul diferite, aceleași personaje de care nu ai cum să nu te îndrăgostești și multe rulouri cu scorțișoară.

E puțin clișeic să spun asta, știu, dar Poate într-o altă viață a fost cartea potrivită la momentul potrivit. După ce m-am chinuit câteva zile bune cu un roman SF/fantasy plictisitor și inutil aveam nevoie de ceva ușor, pe care să-l citesc repede și care să mă facă să mă simt bine, să-mi redea încrederea în literatură. Așa că am ales cartea cu cea mai colorată copertă dintre toate cele pe care le am în bibliotecă, gândindu-mă că poate voi avea noroc și voi reuși să trec peste perioada nefastă în care am intrat din cauza acelui roman despre care aș vrea să uit până și că l-am frunzărit. Însă niciodată nu mi-am imaginat că voi ajunge să ador acest roman, să aștept cu nerăbdare câteva minute libere în care să mai citesc un capitol, două și să mă reîntâlnesc cu Hannah și Gabby. Pentru mine, romanul lui Taylor Jenkins Reid a fost ca un drog și mi-am dorit să nu se mai termine; atunci când am ajuns la ultima pagină am fost încântat și supărat în același timp. Cel mai mult mi-a plăcut perspectiva duală asupra destinului protagonistei, cele două povești diferite care au alternat capitol cu capitol, lucrul care face din Poate într-o altă viață o carte atât de specială. Nu o să intru în detalii în ceea ce privește acțiunea, pentru că nu vreau să vă dau spoilere, dar credeți-mă când vă spun că există o grămadă de surprize și răsturnări de situație neprevăzute de-a lungul celor 300 și ceva de pagini ale romanului și că veți râde, veți plânge și veți vrea să vă teleportați cumva în una dintre cele două lumi și să luați personajele la pălmi.

După cum spuneam mai devreme, nu ai cum să nu te îndrăgostești de personajele cărții, atât de frumos și realist sunt conturate. Hannah e o persoană cât se poate de normală, cu o obsesie nesănătoasă pentru rulourile cu scorțișoară și un real magnet pentru probleme și alegeri neinspirate. Am apreciat foarte mult că nu a fost doar o altă tipă superficială, cum mi se pare că întâlnim de obicei în romanele de genul, care are o viață perfectă și își găsește iubitul ideal și totul e numai zahăr pudră și curcubeie peste care sar unicorni roz pufoși. Nu. Hannah e o femeie obișnuită și cu picioarele pe pământ care, deși încă nu prea știe ce vrea cu exactitate de la viață, e sigură pe ea și nu acceptă compromisuri doar de dragul de a le accepta. Relațiile ei cu restul personajelor sunt complicate, aproape dificile, dar atât de reale încât nu ai cum să nu realționezi și să nu o simpatizezi. Ah, unde mai pui că salvează un cățeluș de pe stradă! M-ai câștigat la faza aia, Hannah. Gabby a fost preferata mea, fără îndoială. E amuzantă, ironică, uneori înțepător de sarcastică, dar chiar și în cele mai negre momente ale vieții ei, atunci când totul pare să o ia la vale, își păstrează optimismul și niciodată nu o lasă pe Hannah singură. De Ethan nu mi-a plăcut chiar atât de mult, nu știu de ce. Pur și simplu nu-l puteam vedea prin aceiași ochi ca Hannah… Henry, în schimb, mi s-a părut genial. Haios, atent, cu o poveste de viață emoționantă, Henry mi s-a părut unul dintre cele mai charismatice personaje din literatura contemporană.

Poate într-o altă viață a fost o surpriză tare plăcută pentru mine și v-o recomand cu drag. E cute and fuzzy, vă va încălzi pe dinăuntru în această perioadă răcoroasă, vă va trece prin toate stările posibile și imposibile și vă va face să vă doriți să citiți mai multe cărți scrise de Reid. Deși nu sunt cel mai mare fan al romanelor de dragoste, acesta și-a făcut loc în sufletul meu și va rămâne una dintre cărțile mele preferate.

Mulțumesc grupului editorial Corint pentru exemplarul trimis spre recenzie.

RATING          

PE PLAJĂ, SUB RAZELE LUNI – recenzie PÂNĂ NE VOM REVEDEA…, de Renee Collins

pana-ne-vom-revedea

TITLU: Până ne vom revedea…

AUTOR: Renee Collins

PUBLICAT DE: Editura Leda (colecția Leda Edge)

DESCRIERE: Cluburi rurale și petreceri în grădină. Ultimul lucru pe care și-l dorește Cassandra e să petreacă vacanța dinaintea ultimului an de liceu izolată într-un orășel plin de snobi din Massachusetts, pe țărmul oceanului. Cass tânjește după dramatism și aventură, lucruri greu de găsit în acel loc, unde se simte prinsă ca într-o capcană.

Dar când un străin încântător apare pe plaja privată a familiei ei, susținând că este proprietatea lui – și că sunt în anul 1925 – , Cass este atrasă într-un mister vechi de aproape o sută de ani. În vreme ce caută răspunsuri în prezent, Cass descoperă un adevăr care pune viața lui Lawrence în pericol. Nu va mai conta din ce secol vine el, dacă nu va mai trăi până mâine.

Disperată să-l salveze pe băiatul care înseamnă totul pentru ea, Cassandra trebuie să găsească o cale de a schimba istoria… sau să riște să-l piardă pe Lawrence pentru totdeauna.

RECENZIE:

Nu sunt cel mai mare fan al cărților ce au în centru o poveste de dragoste. Prefer, în schimb, să mă alătur eroilor în lupte epice împotriva forțelor răului, să întâlnesc creaturi nemaivăzute, să pun cap la cap piesele ce formează puzzle-ul unei crime. Totși, Până ne vom revedea… a părut, cel puțin din descriere, diferită față de alte romane de dragoste pentru adolescenți, asta datorită protagoniștilor care provin din epoci diferite și a straniei anomalii care le permite să se întâlnească (și îndrăgostească unul de celălalt) pe o plajă scăldată în lumina lunii.

Cassandra e adolescenta tipică din mai bine de jumătate din romanele YA: părinți ei sunt divorțați, are o atitudine mai mult sau mai puțin rebelă, ceva toane de divă și obiceiul enervant de a se plânge de absolut orice – chiar și atunci când ceea ce nu-i convine e, de fapt, spre binele ei. Aceasta este „obligată” să-și petreacă vacanța de vară într-o vilă (Dumnezeule mare, cum să-i faci una ca asta unui biet suflet nevinovat?!) închiriată de mama și tatăl ei vitreg, iar într-o seară, pe când medita pe plaja privată a proprietății, îl întâlnește pe Lawrence, un băiat inteligent și atrăgător (se putea altfel?) de care se îndrăgostește cât ai zice „insta-love”. În curând află că Lawrence, de fapt, trăiește în 1925 și că plaja este singurul loc unde se pot întâlni, asta din cauza unei anomalii în continuumul spațiu-timp ce afectează doar acea fâșie îngustă de pământ. Dar lucrurile nu rămân multă vreme roz și pufoase, deoarece până și simplul fapt că Lawrence și Cassandra s-au întâlnit produce efecte nedorite în prezent.

Sincer, mi-a plăcut neașteptat de mult cartea asta. Da, e clișeică pe alocuri și poate că unele personaje sunt stereotipice și enervante (*cough* Cassandra *cough*), dar stilul lui Renee Collins mi s-a părut atât de fresh, de energic, plin de viață și pe alocuri chiar poetic – știu că poate suna ciudat, nici mie nu-mi vine să cred asta, dar autoarea a reușit să îmbine armonios scenele cu limbaj colocvial cu unele momente în care am vrut să recitesc paragrafe întregi – și povestea atât de provocatoare și dispusă să-și asume riscuri încât am cedat, inevitabil, și am admis că da, Până ne vom revedea… e o carte chiar bună.

Personajele mi s-au părut surprinzător de bine conturate și, cu toate că m-au scos din sărite de câteva ori „mulțumită” atitudinilor cel puțin ciudate (din nou, *cough* Cassandra *cough*), cred că Renee Collins a reușit să creeze doi adolescenți tipici vremurilor din care provin și, mai mult decât atât, a făcut ca diferențele dintre Cassandra și Lawrence să iasă în evidență. Am adorat cât de simplu au fost redate gândurile și trăirile Cassandrei, pe când capitolele scrise din perspectiva lui Lawrence au avut un irezistibil parfum specific vremurilor de altă dată. Poate că acesta a fost motivul pentru care mi-a plăcut de Lawrence atât de mult: e super old-fashioned, folosește de multe ori cuvinte… nu chiar pompoase, dar diferite față de cele pe care le utilizează adolescenții din ziua de azi, e decent și manierat. Cu alte cuvinte, e opusul masculilor alfa, a băieților răi cu suflet rănit pe care-i întâlnim atât de des în ficțiunea pentru adolescenți; o gură de aer proaspăt atât de necesară și binevenită. Acțiunea m-a surprins și ea, asta pentru că a existat. Romanul are un plot interesant, care te face să vrei să citești pagină după pagină după pagină pentru a afla ce naiba se mai poate întâmpla cu perechea de îndrăgostiți. OK, că tot veni vorba de îndrăgostiți… Cassandra și Lawrence nu au făcut decât să alimenteze și mai mult ura mea față de idioțenia asta de insta-love. S-au cunoscut, la propriu, pentru câteva zile și deja spun că sunt „suflete pereche”, „dragostea vieții mele” etc. Someone needs to bitch slap them before I do. Nu doar că au reușit să spulbere complet atmosfera poveștii pentru mine, dar au și retezat orice legătură ar fi avut cu realitatea. Finalul, în schimb, mi-a readus zâmbetul pe buze: a fost perfect și nesperat de îndrăzneț.

Până ne vom revedea… m-a surprins într-un mod cât se poate de plăcut și cred că, dacă aș fi fost un fan al romanelor de dragoste, i-aș fi închinat un altar. Cu toate că suferă de niște probleme destul de evidente și care ar fi putut foarte ușor să nu existe, cartea m-a ținut în priză de la început și până la sfârșit și m-a făcut să-mi pese de niște personaje pe care poate că le-aș fi respins în alte cărți.

Mulțumesc grupului Corint pentru exemplarul trimis pentru recenzie! Fiți pe fază, o să urmeze un concurs cât de curând 😀

RATING 

NOU ÎN BIBLIOTECA MEA #8 (APRILIE & MAI 2016)

Sincer, nu-mi vine să cred cât de repede au trecut aceste ultime două luni de când am postat ultimul book (și movie) haul. Să începem, așadar:

Știu că nu e o carte, dar nu m-am putut abține să nu v-o arăt și vouă. Ediția de primăvară a revistei Cinemap a apărut parcă de nicăieri (nici măcar nu știam de existența acesteia), iar coperta acesteia mi-a sărit în ochi pentru că stickere Batman v SupermanCaptain America și X-Men 😀

20160605_085401

Următoarele pe listă sunt cărțile primite de la bookblog.ro, într-o ordine aleatorie (găsiți recenzii pentru majoritatea dintre ele aici):

Pânza Charlottei – am văzut filmul, mi-a plăcut; am citit cartea, mi-a plăcut.

20160605_085429

De departe cea mai mare surpriză pentru mine a fost colecția de poezii Acolo unde nu mai e trotuar. De obicei, încerc să stau departe de cărțile de versuri, însă aceasta a fost pur și simplu magică 😀

20160605_085446

Eleanor & Park a devenit foarte rapid unul dintre romanele mele YA preferate. Merită din plin să citiți cartea asta absolut minunată!

20160605_085500

În prezent citesc Cartea Pricoliciului și e… o experiență interesantă.

20160605_085517

Cu toții știm cât de „nociv” e să fii abonat la newsletterele editurilor/librăriilor online. Ei bine, am păcătuit pentru prima oară în acest an odată cu Ziua Internațională a Cărții, când editura Nemira a avut o promoție căreia nu i-am putut rezista: 50% reducere la toate titlurile + transport gratuit! Așa că mi-am achiziționat Frumoasa adormită și fusul, una dintre cele mai încântătoare și originale repovestiri din câte am citit până acum.

20160605_085530

Următoarea pe listă ar fi Regina roșie, despre care am auzit o mulțime de lucruri bune și mai puțin bune. Sunt tare curios cum o să mi se pară.

20160605_085548

Ultimul roman pe care l-am comandat atunci a fost Mila 2.0. Recunosc că nu am auzit mare lucru despre volumul acesta până să fie publicat și la noi, însă am citit un fragment din el și mi-a trezit interesul. Iar coperta e absolut genială!

20160605_085559

Din partea editurii Leda am primit un pachet cu primele 3 volume ale seriei Lux (danke, Diana!). Până acum am bifat doar Obsidian, care mi-a plăcut mai mult decât îmi place să recunosc, și sunt cum nu se poate mai nerăbdător să descopăr prin ce aventuri mai trec Katy și Daemon.

20160605_085618

Cristina de la Bibliophile Mistery mi-a făcut o surpriză tare plăcută la începutul lunii mai: Legenda, de Marie Lu, una dintre cărțile pe care mi le doream de foarte multă vreme în bibliotecă (și nu numai). Mulțumesc din nou, Cristina!

20160605_085650

Din partea librăriei online Libris am primit minunăția asta. Nu cred că mai are rost să vă vorbesc despre Furia roșie, un roman care mi-a întrecut toate așteptările, îi găsiți receniza pe blog.

20160605_085703.jpg

Imediat după aceea am profitat de niște reduceri faine de pe Libris și mi-am comandat cărămida asta fantasy cu numai 9 lei!

20160605_085714

Ultima, dar cu siguranță nu cea din urmă carte de pe listă este Blestemul câștigătorului. Nu am cuvinte să descriu cât de superbă e coperta! Dar asta nu înseamnă că povestea e mai prejos; nici pomeneală.

20160605_085725

Următoarele pe listă sunt filmele. Majoritatea le-am cumpărat de la Altex, fiindcă erau la reducere (10 lei bucata, doar Inception a fost 15). Inception nu m-a impresionat cine știe ce atunci când l-am văzut prima oară, dar sunt dispus să-i acord o a doua șansă (mai mult pentru că ador trilogia The Dark Knight a lui Nolan).

20160605_085739

Kill Your Darlings l-am văzut prima oară datorită lui Daniel Radcliffe și mi-a plăcut la nebunie. Recomand!

20160605_085801

Mai are rost să vorbesc despre Whiplash? Merită văzut numai pentru modul în care J.K. Simmons își interpretează personajul (nu degeaba a luat un Oscar pentru rolul său din film).

20160605_085823

Cu toate că a fost distrus de critici, Chappie mi-a plăcut la nebunie și abia aștept să-l revăd.

20160605_085836

OK, am încercat să văd Her acum câțiva ani și nu am rezistat mai mult de jumătate din film, daaar am descoperit clipul ăsta (vă rog din suflet să vă uitați la clip, o să râdeți cu lacrimi) și… acum simt că e musai să bifez pelicula pe lista cu filme vizionate :))

20160605_085852

Și la a doua vizionare, filmul ăsta a reușit să mă facă să râd cu gura până la urechi 😀 (P.S: evitați continuarea, e nașpaaa!)

20160605_085909

Aveam chef de un film de groază, Deliver us from Evil a fost la reducere și… nu a fost deloc cum m-am așteptat. Filmul e bun, nu mă înțelegeți greșit, doar că e destul de diferit față de un horror „standard” și prima jumătate de oră mi s-a părut tare haotică.

20160605_085926

Tot Cristina e „responsabilă” de următoarele:

Am văzut San Andreas și cred că e printre cele mai bune filme cu dezastre din câte s-au făcut. Anturaj îl țin pentru mai târziu, după ce voi fi văzut și serialul, iar Samba mi se pare perfect pentru o seară mohorâtă de… toamnă, deci va trebui să mai aștepte 😀

Noul sponsor al blogului, Empire Film, mi-a trimis pentru recenzie Înainte de Crăciun, o comedie foarte reușită pe care v-o recomand cu drag.

20160605_090016

Poza de grup:

20160605_090229

Ne vedem peste două luni!