TITLU: Blestemul câștigătorului (Blestemul Câștigătorului #1)
AUTOR: Marie Rutkoski
PUBLICAT DE: Editura Leda (colecția Leda Edge)
DESCRIERE: Colecția Leda Edge dedicată segmentului young adult se completează cu o nouă apariție: Blestemul câștigătorului de Marie Rutkoski, prima parte a trilogiei Blestemul câștigătorului.
Într-un imperiu care se desfată cu războaie și cu înrobirea celor învinși, Kestrel, fiica unui general, are doar două posibilități: să se înroleze în armată sau să se căsătorească. Dar lumea îi este dată peste cap atunci când își întâlnește sufletul-pereche – un sclav ai cărui ochi par să sfideze întreaga lume. Urmându-și instinctul, sfârșește prin a-l cumpăra pentru o sumă imensă de bani. Însă băiatul deține un secret, iar Kestrel află în curând că prețul pe care l-a plătit pentru o altă ființă umană e mult mai mare decât și-ar fi putut imagina.
RECENZIE:
„Nu judeca o carte după copertă” – am încercat să mă ghidez după acest principiu pe cât de mult posibil, însă de cele mai multe ori mă văd nevoit să cedez în fața unei cărți a cărei copertă are acel ceva. Când am auzit că Blestemul câștigătorului urmează să apară și la noi m-am rugat la toți zeii cărților (cunoscuți și necunoscuți) să se păstreze coperta originală, pentru că, din imaginile care tot circulă pe internet, mi s-a părut că arată incredibil. Ruga mi-a fost ascultată, cartea a ajuns și la mine, însă nimic nu mă putea pregăti pentru minunăția reprezentată de această mică bijuterie literară. Cred că m-am holbat la copertă ore în șir, încercând să decopăr fiecare detaliu ascuns în acea imagine hipnotizantă, iar strălucirea argintie a literelor ce alcătuiesc titlul romanului și numele autoarei au adus o notă de eleganță acestei coperți și așa extrem de fancy. Dar e de-ajuns cu laudele la adresa aspectului cărții; până la urmă trebuie să discutăm și despre ce se ascunde printre paginile romanului, nu?
Valorienii au câștigat războiul împotriva herranilor, confiscânsu-le pământul și casele, distrugându-le visele și tradițiile, înrobindu-i. De 10 ani, aceștia îi tratează pe herrani ca pe niște bunuri tranzacționabile, organizând licitații unde crema societății valoriene să-i cumpere pentru a îndeplini diverse sarcini în vilele lor somptuoase. Astfel, Kestrel ajunge să-l întâlnească pe Arin. Kestrel e o valoriană pur sânge, fiica unuia dintre cei mai importanți și apreciați generali din istoria poporului său, o lady din înalta societate care, dacă am fi vorbit despre alte cărți, s-ar fi lăfăit în puf și nu ar fi mișcat un deget cât e ziua de lungă; dar Kestrel e diferită față de alte eroine – o să discutăm despre asta puțiiin mai târziu – și ia o decizie care îi va schimba radical viața. Arin e un herrani, un băiat ajuns sclav după ce invadatorii i-au cotropit țara, și care a fost scos la licitație de către un adjudecător fără scrupule – Coțcarul. Destinele celor doi se vor întrepătrunde în celel mai neașteptate moduri după ce Kestrel, fiind cuprinsă de o febră în urma căreia s-a ales cu „boala” numită, popular, blestemul câștigătorului îl cumpără pe Arin pentru a-i fi sclav, dar ajunge să-l cunoască mai bine decât ar fi trebuit.
Recunosc că am avut cu totul alte așteptări de la Blestem. Din nu știu ce cauză, avem impresia că o să fie doar un alt roman YA, cu o ușoară tentă de fantasy, în care personajele principale vor fi caracterizate, în mare parte, de relația ce se dezvoltă între ele. M-am temut că o să dau peste un alt triunghi amoros sau un alt caz de insta love, peste clișee și acțiune deloc surprinzătoare. Pe scurt, mă așteptam să fie doar o altă carte împachetată frumos, pe care să o citesc fără să mă intereseze ce avea să se întâmple cu personajele și pe care, după ce voi fi ajuns la final, să o uit undeva în bibliotecă. Și… m-am înșelat! Blestemul câștigătorului trebuie că e una dintre cele mai refreshing cărți YA din ultimii ani: nu avem parte de aproape niciun stereotip al genului (fără triunghi amoros, yasss!!!), personajele sunt minunat conturate, iar acțiunea e mereu surprinzătoare.
Kestrel m-a impresionat profund prin felul ei de a fi. Deși la început mi s-a părut tulburător de amuzant numele ei și am crezut că nu o voi putea lua în serios, după doar câteva pagini mi-a demonstrat că este unul dintre acele persoanje memorabile ale literaturii pentru adolescenți, la loc de cinste alături de Katniss din Jocurile foamei și Darrow din Furia roșie. Departe de a fi o domniță neajutorată ori o fițoasă răsfățată și insuportabilă (condiția îi permite), Kestrel a întrupat o sumedenie de calități și defecte care au făcut-o să pară o persoană cât se poate de reală, nicidecum un simplu personaj imaginar. E curajoasă, încăpățânată, câteodată riscă prea mult fără să se gândească la ce s-ar putea întâmpla mai apoi, e o prietenă devotată și o adolescentă care încă se bucură de viață cum știe mai bine: iese în oraș de câte ori are ocazia, provoacă bărbații la jocuri de Mușcă și Înțeapă – un joc despre care mi-ar fi plăcut să fi aflat mai multe, fiindcă e tare interesant – și nu se lasă păcălită cu una, cu două de încercările lor de a trișa, face tot ce-i trece prin cap și, uneori, își permite să se lase pradă instinctelor și senzațiilor primordiale, căzând în capcana unei iubiri imposibile. Când e pusă în fața unor situații aparent imposibile, Kestrel nu se pierde cu firea și analizează totul în cel mai mic detaliu, astfel încât de fiecare dată reușește să găsească o soluție, chiar dacă aceasta vine la pachet cu un compromis. Pe lângă toate aceste trăsături de apreciat, mi-a plăcut că autoarea nu ne-a scos ochii cu frumusețea incredibilă a lui Kestrel; deși tânăra e răpitoare, instanțele în care celelalte personaje îi spun cât de uimitor de minunată e se pot număra pe degete.
Nici Arin nu e mai prejos. La început m-a enervat puțin de tot, fiind destul de sâcâitor prin atitudinea lui arogantă și aproape insuportabilă. Sincer, nu am văzut nimic la el care să-l scoată în evidență față de restul personajelor, dar apoi ni s-a dezvăluit un secret destul de important (a se citi „adevăratul motiv pentru care a fost vândut lui Kestrel”) și totul parcă s-a schimbat. Acțiunile lui au început să aibă, în sfârșit, sens, iar fiecare cuvânt pe care i-l adresa „stăpânei” sale avea un alt înțeles, unul care nu ar fi ieșit în evidență dacă nu știam care-i erau, de fapt, planurile. Personal, cred că Arin a avut parte de cea mai surprinzătoare evoluție de-a lungul cărții și tot el a fost cel pe umerii căruia apăsau cele mai grele decizii. POTENȚIAL SPOILER! La un moment dat se întâmplă ceva între Coțcar – personajul pe care l-am urât cel mai mult și pe care mi-am dorit din tot sufletul să-l văd mort după orice faptă demnă de dispreț a sa – și Kestrel, iar Arin se trezește prins între ciocan și nicovală și trebuie să ia o hotărâre cât se poate de dificilă, o decizie care ar putea schimba regulile jocului pentru totdeauna. Iar ceea ce s-a întâmplat mai apoi m-a surprins cu adevărat, pentru că nu mă așteptam ca autoarea să meargă în direcția aia. GATA SPOILERUL! Mi-au plăcut capitolele scrise din perspectiva lui, mult, și sper ca în continuare să avem un echilibru între părțile care o au pe Kestrel „în vizor” și cele în care Arin este la comandă.
Recomand cu drag Blestemul câștigătorului, un roman care m-a surprins din toate punctele de vedere: acțiune incredibilă și mereu surprinzătoare, doi protagoniști memorabili și o poveste de dragoste neîmplinită, câteva paragrafe atât de superbe încât mi-au tăiat răsuflarea și un deznodământ amar, care mi-a dat fiori pe șira spinării – la propriu! Aștept cu nerăbdare continuarea, sunt cum nu se poate mai curios să descopăr cum va continua povestea lui Kestrel și a lui Arin și sper din tot sufletul ca trilogia Blestemul Câștigătorului să nu o ia pe urmele Labirintului lui James Dashner, care a avut un prim volum incredibil și a scăzut în calitate considerabil de-a lungul următoarelor cărți. Marie Rutkoski, nu mă dezamăgi!
RATING: 
răzvan's bookshelf 