DOAMNELE NU MAI SUNT LA ANANGHIE – recenzie FEMEI PERICULOASE (VOLUMUL I), de George R.R. Martin și Gardner Dozois

TITLU: Femei periculoase (volumul 1)

AUTORI: George R.R. Martin și Gardner Dozois

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Războinice care manevrează cu măiestrie sabia, femei pilot, femei din spațiu, ucigașe în serie, femei fatale irezistibile, vrăjitoare, fete rele, rebele și supereroine. Toate, în palpitanta antologie Femei periculoase concepută de George R.R. Martin și Gardner Dozois. Joe Abercrombie, Jim Butcher sau Brandon Sanderson se întâlnesc cu Lev Grossman și Carrie Vaughn în paginile unei cărți în care cititorul va găsi SF, fantasy, horror, suspans, care contrazice orice așteptări și confirmă că, într-adevăr, imaginația nu are limite. În viitorul postapocaliptic și în trecutul îndepărtat, luptele se poartă mai ales pe căi nebănuite, personajele se dezvăluie mai ales așa cum nu ni le închipuim și poveștile se petrec mai ales ca în literatură: în deplină libertate.

RECENZIE:

Nu sunt cel mai mare fan al antologiilor; prefer ca atunci când încep o carte să am în față o poveste amplă, de-a lungul căreia să trec prin cât mai multe stări posibile și să ajung fie să iubesc, fie să urăsc anumite personaje. Și nu spun că nuvelele nu reușesc să bifeze cu brio aceste puncte în ciuda dimensiunilor considerabil mai mici, doar că un roman mi se pare „călătoria completă”, dacă înțelegeți la ce mă refer. Totuși, din când în când, apare câte o antologie care mă atrage instantaneu, fie datorită unor autori pe care îi îndrăgesc și care au fost aleși pentru a contribui la formarea identității culegerii de texte, fie prin intermediul subiectului abordat. Femei periculoase mi-a făcut cu ochiul prin intermediul numelui George R.R. Martin, care m-a convins nu numai că e un autor foooarte bun (oare unde e volumul 6 din Cântec de gheață și foc?), ci și un extrem de inspirat coordonator de antologii.

Volumul I din Femei periculoase, după cum îi spune și titlul, este o colecție impresionantă, unică și palpitantă de texte ale unor autori consacrați (Joe Abercrombie, Megan Abbott, Jim Butcher, Sharon Key Penman, Brandon Sanderson și mulți alții) venind din diferite sfere ale literaturii contemporane (western, high și urban fantasy, mystery, thriller, SF, etc) care se învârt în jurul unor femei ceva mai speciale, ale căror profile se îndepărtează de șabloanele deja existente și mult prea utilizate de alți autori în ultimii ani (domnișoara la ananghie sau love interest-ul fiind cele mai cunoscute) pentru a ne oferi niște protagoniste puternice, diferite. Ce mi-a plăcut enorm la antologie a fost faptul că, spre deosebire de alte culegeri de scrieri, autorii au primit mână liberă în ceea ce privește subiectul și nu au trebuit să se concentreze pe un anumit gen, atâta vreme cât nu ignorau cu desăvârșire motivul femme fatale. Această libertate a dus la crearea unora dintre cele mai captivante și surprinzătoare povestiri din câte am citit.

Dar să începem cu părțile mai puțin bune pentru că, asemeni tuturor antologiilor de pe piață, nu toate nuvelele au fost pe gustul meu. Mâinile care nu există, de exemplu, mi s-a părut mai greu de parcurs decât un SF complex precum Hoțul cuantic; În ring cu Iisus și Știu cum să le agăț au fost puțin cam prea excentrice și nu au reușit să mă facă să simt nimic, din păcate; Fata din oglindă… e destul să aud că face parte din universul Magicienii ca să-mi pierd orice urmă de interes. Și cam atât. Poate vouă o să vă placă aceste povești la nebunie și o să le detestați pe cele pe care eu le-am îndrăgit atât de mult, cine știe. Însă nu este acesta farmecul antologiilor? Că oferă o varietate atât de impresionantă de personaje și întâmplări din care să alegi?

Buuun. Poveștile care mi-au plăcut enorm. Antologia începe în forță cu Halal desperado!, în care Joe Abercrombie (cunoscut pentru operele sale fantasy apărute la editura Nemira) ne prezintă frânturi din viața frenetică și violentă a Vestului Sălbatic prin ochii unei nelegiuite cum rar am mai întâlnit. De departe cea mai mare supriză a venit din partea poveștii Sau m-a lăsat inima, care a început destul de încet, dar a evoluat într-un thriller psihologic de mare clasă, cu accente de horror strecurate cu măiestrie din loc în loc; nu vă mint când spun că mi s-a ridicat tot părul de pe corp de câteva ori din cauza fiorilor care mă străbăteau citind povestea acelei familii… să-i zicem „dubioase”. Cântecul Norei a reușit să nu mă plictisească, ceea ce e o reușită considerabilă având în vedere faptul că sunt ultima persoană de pe planetă care s-ar arăta interesată de orice tip de historical fiction, și chiar m-a făcut să-mi pese de destinele personajelor. Trebuie să recunosc că mi-a fost destul de greu să intru în atmosfera Bombardelor lui Jim Butcher, asta pentru că întreaga acțiune a avut loc după cele întâmplate înntr-unul dintre volumele finale al unei serii urban fantasy extrem de populare; bineînțeles că mi-am luat câteva spoilere destul de mari, dar nu m-au deranjat chiar atât de mult având în vedere că niciodată nu am fost interesat de Dosarele Dresden, iar după ce am început să mă prind cum stau lucrurile cu toate acele ființe cu denumiri ciudate și mi-am făcut o oarecare ierarhie a lor în minte, am ajuns să descopăr o poveste alertă, cu un puternic vibe de Vampirii Sudului, care mi-a redeschis apetitul pentru literatura de genul. Vecinele a fost un alt thriller psihologic exemplar, de această dată ceva mai „blând”, dar cu un impact cel puțin la fel de mare ca a doua nuvelă a antologiei, fiind un studiu amplu și necruțător despre efectele devastatoare pe care boala le are asupra minții unei persoane în vârstă și nu numai.

O primă parte excelentă a unei antologii memorabile, ce sparge tiparele și oferă noi perspective asupra rolurilor personajelor feminine în literatură, volumul I din Femei periculoase are câte ceva pentru toată lumea și nu ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă. De citit și recitit în așteptarea volumului următor, care sper să fie cel puțin la fel de bun. Personal, o consider una dintre cele mai reușite culegeri de texte și sunt foarte curios ce surprize ne rezervă Martin și Dozois pentru final.

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul trimis!

RATING

MISTERE SUPRANATURALE – recenzie STRĂZI ÎNTUNECATE, de George R.R. Martin și Gardner Dozois

TITLU: Străzi întunecate: antologie de urban fantasy (vol. 1 și vol. 2)

AUTORI: George R.R. Martin și Gardner Dozois

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Vol. 1: Cu Dahlia, femeia-vampir, facem cunoștință la un ospăț ținut în cinstea creaturilor nopții. Cu anumite farmece periculoase pătrundem în „locuri unde nimeni n-ar trebui să se aventureze“. Detectivul John Taylor, obișnuit cu fantomele, are de rezolvat cel mai straniu caz: o vrăjitoare și-a pierdut inima și o vrea înapoi. Iar un vânător de stafii descoperă că unele năluci sunt mai greu de vânat decât altele… În aceste Străzi întunecate, enigmele, primejdiile și amenințările pândesc la fiecare pagină. George R.R. Martin și Gardner Dozois au realizat o antologie de citit pe nerăsuflate, care a cucerit milioane de cititori.

                        Vol.2: Detectivii din marile orașe trebuie să se deprindă cu situațiile în care se confruntă cu ucigași, toxicomani și târfe. Dar, categoric, când ai de-a face cu demoni, ștacheta se ridică. Însă nu numai demonii, ci și serpii pot ucide și nu te poți apăra de ei decât atunci când descoperi amenințarea, ceea ce descoperă și Decius Caecilius, unul dintre personajele din volum. Lordul John, un alt personaj, se confruntă cu o revoltă a sclavilor din Jamaica, sumbra insulă paradiziacă, unde se întâlnește cu zombi, canibali și alte creaturi ucigase. Și nici umbra lui Sherlock Holmes, nici mitul dublului nu lipsesc din această antologie de proza scurtă aleasă de maeștrii George R.R. Martin și Gardner Dozois.

RECENZIE:

Deși ador romanele epic fantasy pentru lumile grandioase pe care ni le prezintă, un adevărat refugiu pentru oricine își dorește să evadeze fie și numai pentru câteva ore din cotidian, înclin mai mult spre genul urban fantasy, deseori amestecat cu YA, datorită faptului că e mai ușor de digerat, decorul în care se desfășoară acțiunea este unul familiar, iar personajele sunt de cele mai multe ori (ne)oameni cu care poți relaționa fără prea multe bătăi de cap.

La începutul primului volum, George R.R. Martin, bine cunoscutul și mult prea… comodul autor al seriei Cântec de gheață și foc, ne prezintă viziunea sa asupra acestui nou gen literar pe care el îl denumește, în glumă, fiul vitreg bastard – în parte fantasy, în parte crime-mistersy –, apoi explică în detaliu de ce; a fost o lectură interesantă, peste care am fost tentat să sar atunci când am văzut că nu are (aproape) nicio legătură cu urban fantasy-ul, dar nu regret că am citit-o. Și, cu toate că nu sunt neapărat de acord cu „definiția” lui Martin, fiindcă am citit o grămadă de cărți urban fantasy care nu au avut nimic de-a face cu detectivi particulari sau crime misterioase, trebuie să recunosc că poveștile care s-au încadrat în descrierea lui au fost și cele care mi-au plăcut cel mai mult.

Din cele 16 povestiri, câteva, nu mai țin minte exact câte, nu au fost pe gustul meu, și asta pentru că s-au îndepărtat de însăși esența genului: decorul urban, și s-au axat pe niște perioade din trecut despre care nu aveam niciun interes să descopăr mai multe. În rest, am fost pe deplin mulțumit de antologie. Mărturisesc că mi-am dorit să o citesc doar pentru că unul dintre autorii care au participat la proiect este nimeni alta decât Charlaine Harris – am adorat Vampirii Sudului și încă mai plâng după TrueBlood, care a fost anulat mult prea devreme – și că evenimentele din Moarte de mâna Dahliei, povestea pe care a scris-o special pentru antologie, au loc în același univers în care-și fac veacul Sookie și gașca ei de cunoștințe supranaturale. Nu m-a dezamăgit, am regăsit în cele 40 și ceva de pagini (prea puține!!!) aceleași elemente extravagante care au făcut din Vampirii Sudului una dintre seriile mele de suflet. După povestea lui Harris a urmat una care la început mi s-a părut destul de greu de parcurs din cauza personajului principal – super antipatic – și care a ajuns rapid una dintre preferatele mele datorită originalității și a modului ingenios prin care autorul a modelat unele mituri și legende urbane americane, amestecând totul cu singurul lucru care ne place tuturor: muzica. Iar poveștile ce au urmat nu au fost nici ele mai prejos: am avut parte de realități alternative pline de tot felul de creaturi minunate, un experiment genetic care a degenerat în ceva aproape dezastruos, din nou vampiri – dar vampiri clasici, înfiorători, zombi și multe, multe alte surprize pe care nu vreau să vi le dezvălui.

Antologia Străzi întunecate adună în paginile celor două volume povestiri cu și despre supranatural, fie că vorbim de vampiri, vârcolaci, demoni, vrăjitori, spiriduși, mutanți sau ființe ce-și fac sălaș între dimensiuni și e alegerea ideală pentru orice fan al fantasy-ului modern. Majoritatea nuvelelor sunt structurate ca niște mini-romane polițiste, condimentate din plin cu evenimente și personaje ce țin de domeniul fantasticului; sunt 16 la număr, extrem de diverse din toate punctele de vedere, și tare greu mi-e să-mi imaginez că nu veți găsi măcar o povestioară care să nu vă fie pe plac.

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarele trimise pentru recenzie!

RATING 

AVENTURI CU DUNK ȘI EGG

TITLU: Cavalerul celor șapte regate

AUTOR: George R.R. Martin

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Înainte de Tyrion Lannister și Podrick Payne, au fost Dunk și Egg. Sir Duncan cel Înalt, un calaver novice, dar curajos își întrece rivalii cel puțin prin statură, dacă nu prin experiență. Alături de el se află varianta lui în miniatură, Egg, un băiat al cărui nume adevărat (ascuns de toți cei pe care-i întâlnesc) este (SPOILER). Deși eroi mai neverosimili nu se găsesc în tot Westerosul, cei doi au în fața lor aventuri extraordinare, în mijlocul intrigilor regale, al răufăcătorilor și al celor înnebuniți după putere. Acțiunea din cele trei nuvele care alcătuiesc Cavalerul celor Șapte Regate, adunate pentru prima oara într-un singur volum, are loc cu un secol înainte de evenimentele din Urzeala tronurilor, în epoca în care dinastia Targaryenilor controlează Tronul de Fier. Încă mai trăiesc oameni care au văzut dragonii zburând deasupra orașelor distruse. Iar Westerosul e plin de comploturi regale, rivalități, dar și de eroi.

RECENZIE:

Am început călătoria în lumea fantastică imaginată de George R.R. Martin acum doi ani când, hotărând că mi-a ajuns să aud atââât de multe lucruri bune și foarte bune despre Game of Thones, am dat play primului episod. A fost dragoste la prima vedere, doar că o bună bucată de vreme m-am „luptat” cu o întrebare: să citesc cărțile sau nu? Decizia a fost luată după sfârșitul penultimului episod al celui de-al treilea sezon (cine nu își amintește de faimoasa Nuntă Roșie?) și am citit seria într-un ritm record pentru mine: o carte pe săptămână. Da, sunt un mare fan GoT, așa că nu e de mirare că mi-am dorit enorm să pun mâinile pe colecția de povestiri Cavalerul celor șapte regate.

Mulțumesc librăriei online Libris pentru ocazia de a descoperi pățăniile lui Dunk și Egg imediat după publicarea lor!

În Cavalerul rătăcitor facem cunoștință cu Dunk, un cavaler aspirant care, mânat de dorința de a se afirma, decide să participe la un turnir pentru a dovedi tuturor că merită să poarte titlul de sir. Fiind încăpățânat ca un catâr și refuzând să lase valorile morale ale cavalerismului să moară, Dunk se trezește participând într-o luptă pe viață și pe moarte împotriva unor adversari mult mai experimentați. În tot acest timp îl întâlnește pe Egg, un băiat cam slobod de gură, pe care acceptă, abia după ce-i află adevăratul nume, să-l ia sub aripa lui protectoare și să-l numească scutierul său.

Sabia jurată îl găsește pe Dunk, cavalerul rătăcitor, în slujba unui nobil bătrân, Eustace Osgrey. Terenurile aflate sub stăpânirea nobilului respectiv au de suferit din cauza secetei crunte ce s-a abătut asupra întregului Westeros, iar râul care ar trebui să asigure irigarea culturilor a secat ca din senin. Dunk și Egg sunt nevoiți să călătorească la curtea domniței Rohanne Webber, cunoscută și ca Văduva Roșie, pentru a încerca să o convingă să renunțe la digul pe care aceasta l-a construit și care împiedică râul să curgă spre hotarul lordului Osgrey. Firește că lucrurile nu sunt chiar atât de simple pe cât și-a imaginat Dunk la început și, până la urmă, totul va fi rezolvat printr-o luptă de modă veche.

Cavalerul misterios, ultima dintre povestirile din Cavalerul celor șapte regate, încheie (cel puțin pentru moment) seria de pățănii prin care trec Dunk și Egg. Întorcându-se de la Septul de Piatră, eroii noștri ajung în compania unui alt cavaler rătăcitor, Ser Jon Scripcarul, și află despre o nuntă ce va avea loc între un lord mărunt și una dintre fetele lordului Frey. La nuntă, așa cum e obiceiul, va avea locu și un turnir, iar premiul cel mare, se zvonește, este un ou de dragon. Mirosind că ceva nu este în regulă, Dunk și Egg își asumă responsibilitatea de a descoperi un posibil complot de proporții monumentale.

George R.R. Martin a făcut-o din nou: Cavalerul celor șapte regate mi s-a părut o adiție excelentă la universul Cântec de gheață și foc, adăugând evenimente și personaje noi  la o lume deja completă. Cele trei nuvele au mai îndulcit puțin crunta așteptare până la apariția următorului volum al seriei. Sincer, mi-a fost dor să citesc ceva scris de Martin; cărțile sale au acel ceva care te face să vrei să citești tot mai mult. Nu știu pe cine să arunc vina: pe stilul complex, dar ușor de urmărit, sau pe personajele uimitor de bine construite și de… umane. Poate, dacă stau mai bine să mă gândesc, vinovat pentru succesul răsunător de care se bucură Martin este dat de amestecul echilibrat dintre cele două, condimentat cu un fir narativ aflat în continuă expansiune.

Dunk și Egg sunt adorabili împreună, un fel de strămoși ai lui Brienne și Podrick din seria principală. Personalitățile celor doi sunt atât de diferite și se completează atât de bine încât e o plăcere să-i vezi interacționând. Dunk este un bărbat retras, incredibil de încăpățânat, puțin cam încet la minte, dar cu un suflet generos și mereu dispus să-și asculte inima. Egg este fix opusul lui: sociabil, uneori cam prea guraliv și cu un temperament… incendiar. Împreună, fac o echipă pe cinste. Un sfat, totuși: dacă puteți, încercați să nu citiți descrierea de pe spatele cărți, deoarece conține un spoiler care v-ar putea strica o surpriză extrem de plăcută. Vorbesc despre adevăratul nume al lui Egg; țin minte cât de surprins am fost să-i aflu identitatea pe când am citit antologia Epic, la începutul anului, și e păcat să începeți lectura cunoscându-i numele.

Față de cele cinci romane ale seriei Cântec de gheață și foc, tonul din Cavalerul celor șapte regate este mai ușor, aș îndrăzni să spun chiar optimist. Firește, așa cum ne-a obișnuit Martin, nu lipsesc bătăliile care te țin cu sufletul la gură și intrigile suficient de complexe, dar se simte faptul că acestea din urmă nu au repercusiunile astronomice pe care le au, să zicem, urzelile lui Cersei sau luptele pentru putere dintre marile familii din Westeross. Pe când în seria principală, acțiunile fiecărui personaj se resfrângeau asupra întregului Regat, în cele trei nuvele nu este așa. Bătăliile la care ia parte Dunk sunt insignifiante pentru bunăstarea tărâmului și nu au alt rol decât acela de a-l căli pentru luptele ce vor urma. Ah, și ca să nu uit: când citiți nuvelele, fiți foarte, foarte atenți. Martin nu se sfiește să arunce niște referințe (nume de personaje sau evenimente) care fac legătura între cele trei povestiri și celelalte cărți ale sagăi.

Relaxantă și neașteptat de amuzantă, Cavalerul celor șapte regate a fost cartea de care aveam atâta nevoie în perioada de „doliu” după încheierea ultimului sezon al serialului. Nu cred că mai are rost să spun cât de mult mi-au plăcut poveștile cu Dunk și Egg și că acest volum este de neratat pentru orice fan GoT. Fiți cu ochii pe blog, v-am pregătit o surpriză 😉

Mulțumesc librăriei online Libris pentru șansa de a citti această carte minunată. Vă invit și pe voi să descoperiți multitudinea de cărți online – atât în română, cât și în engleză – care se află la doar un click distanță de bibliotecile voastre. Ca bonus, pe site găsiți zilnic fel de fel de oferte și reduceri, iar transportul este gratuit, indiferent de valoarea comenzii!

SOMNUL FACE BINE. CĂRȚILE FAC ȘI MAI BINE.

TITLU: Din înțelepciunea lui Tyrion Lannister

AUTOR: George R.R. Martin

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Scund și la obiect. Așa e Tyrion. S-au adunat aici cele mai haioase, cele mai barbare și cele mai ințelepte vorbe ale acestui mic Machiavelli, piticul cu un creier cât o planetă și o inimă de aur învechit… Gânduri alese din cărțile seriei CÂNTEC DE GHEAȚĂ ȘI FOC, ecranizate în faimosul serial HBO Urzeala tronurilor.

RECENZIE:

Nebunia GoT e în toi datorită debutului mult așteptatului sezon 5 al serialului. Un adevărat fenomen mondial, Game of thrones (dar și seria de cărți care-i servește drept fundație, Cântec de gheață și foc) a adus în atenția publicului o serie de personaje memorabile, dintre care-i amintesc pe Daenerys Targaryen, Jon Snow, Jaime Lannister, Arya Stark, Joffrey Baratheon, Brienne din Tarth și Cersei Lannister. Fie că iubești să-i urăști sau îi iubești pur și simplu, jucătorii urzelii tronurilor cu siguranță știu cum să facă o impresie. Și încă una foarte puternică. Dar, oare, nu am uitat de cineva?

Continuarea vă așteaptă la un simplu click pe imaginea de mai jos  😀

AL CINCILEA ACT: REVEDERE

TITLU: Dansul dragonilor (Cândec de gheață și foc #5)

AUTOR: George R.R. Martin

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Regina Daenerys Targaryen are mii de vrăjmaşi care pornesc pe urmele ei. Şi Tyrion Lannister vrea s-o găsească, împreună cu aliaţii lui. Există însă un tânăr care nu o caută pentru a se răzbuna… Pretutindeni se reaprind dispute, au loc trădări şi o mulţime de preoţi, soldaţi, nobili şi sclavi înfruntă obstacole imposibile. Capricioasă şi imprevizibilă, soarta aduce un dans pe viaţă şi pe moarte.

RECENZIE:

Volumul anterior al seriei, Festinul ciorilor, mi-a lăsat un gust amar datorită absenței aproape totale a personajelor mele preferate. Dansul dragonilor echilibrează balanța, mutând majoritatea acțiunii în Nord, Essos și Orașele Libere. Îi reîntâlnim pe Jon, Daenerys și Tyrion,marii absenți ai Festinului și suntem puși la curent cu soarta celorlalți jucători în marea urzeală a tronurilor.

În timp ce Danny și Jon înfruntă părțile nu tocmai plăcute ale pozițiilor de conducere în care se află, Tyrion face pași mărunți înspre îndeplinirea planurilor sale, Arya descoperă o parte din secretele Zeului cu multe fețe și a oamenilor care-l slăvesc, Theon se luptă cu demonii trecutului… Se întâmplă foarte, foarte multe lucruri de-a lungul călătoriei de mai mult de 1200 de pagini numită Dansul dragonilor.

Atunci când am început cartea, eram destul de grăbit să termin seria pentru că sezonul cu numărul 4 al serialului tocmai începuse și nu-mi doream să mă uit la el fără să fi întors și ultima pagină a ultimei cărți. Așa că am făcut un maraton și am citit-o în mai puțin de 5 zile, un adevărat record pentru mine. Mi-a plăcut mai mult decât Festinul ciorilor, dar ceva mai puțin ca Iureșul săbiilor, per total fiind o lectură cu suișuri și coborâșuri.

Nu cred că mai are rost să spun că am fost disperat după capitolele în care Daenerys era în lumina reflectoarelor. Cu toate că ea, ca personaj, pare să regreseze constant (decizii neinspirate peste decizii neinspirate, toate ducând la catastrofe), povestea sa merită toți banii. Mai ales că are alături trei dragoni cu toane adolescentine! Totuși, mi-ar fi plăcut ca aceștia să fie mai prezenți, mai ales pentru că acest volum se numește Dansul DRAGONILOR. Tyrion are și el parte de câteva aventuri pe cinste, în compania unor personaje cât se poate de misterioase, ale căror intenții nu-i sunt cunoscute. Piticul călătorește folosind numele „Yollo” (dublu L, deci fără #), tocmai pentru că sora sa, regina Cersei a pus o recompensă pe capul lui după evenimentele de la sfârșitul celui de-al treilea volum. Aflat în căutarea reginei dragonilor, Tyrion este nevoit să înfrunte capriciile preoților și ale negustorilor de sclavi care îi pun bețe-n roate la fiecare ocazie. Jon Snow trebuie să se acomodeze statutului de Lord comandant al Rondului și are de luat decizii dintre cele mai grele. În același timp, trecutul începe să-l bântuie, Jon fiind tot mai interesat de proveniența sa și de identitatea femeii care l-a adus pe lume. Un alt personaj interesant este „Duhoare”, alias Theon Greyjoy, a cărui minte a fost infestată de teama față de cel care l-a torturat atâta vreme: crudul Ramsay Snow, astfel creându-și o personalitate diametral opusă față de cum era înainte. Felul în care propriile țeluri le-au conturat personalitățile tuturor de-a lungul seriei este excepțional, fiecare individ rămas în viață la sfârșitul cărții fiind schimbat aproape în totalitate față de cum era la începutul primului volum.

Ca și concluzie, o să las următoarea replică din serial, care însumează perfect neajunsurile cărții (din punctul meu de vedere):

RATING: 8/10