CAPCANA A FOST PREGĂTITĂ – recenzie CAPCANA: VOL. 1 și VOL. 2, de Simona Stoica

capcana

TITLU: Capcana: vol. 1 și vol. 2 (Rephelimii #2)

AUTOR: Simona Stoica

PUBLICAT DE: Editura Herg Benet

DESCRIERE:

Trăieşti în trecut. Fugi de prezent. Privești spre viitor.

Nu sunt o victimă.

– Shade Hollow –

Nu sunt un asasin.

– Jack Harper –

Nu sunt un trădător.

– Malek Hellfire –

Sunt un Rephelim.

Și Moartea e Stăpâna mea.

RECENZIE:

Anul trecut, cam tot pe vremea asta, am acceptat Provocarea Simonei Stoica și am descoperit o mică parte din lumea Rephelimilor, ființe misterioase, cu puteri supranaturale, ale căror intenții par a fi mai tot timpul cele nepotrivite. Între timp, am ajuns să o cunosc destul de bine și pe Simona, care mi-a devenit o prietenă dragă datorită pasiunilor (unii ar zice obsesii) pe care le împărtășim: cărțile, serialele (în special unul care este abia la al doilea sezon și pare să devină din ce în ce mai bun cu fiecare episod) și filmele Marvel (nu e 6 mai deja?), așa că m-am bucurat nespus când am primit mandatul poștal care mă anunța că mi-a fost pregătită o Capcană și că, inevitabil, urma să pic în ea.

Al doilea volum al seriei Rephelimii reia acțiunea exact din punctul în care Provocarea s-a încheiat și, după luni de așteptare și zeci de teorii despre acele ultime cuvinte ale lui Rachel (cel mai OMFG! moment al cărții), aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat cu Desiree. A murit oare? Eh, rămâne să aflați singuri, dar vă asigur că Simona are câțiva ași bine pitiți în mânecă. Ceea ce urmează revelației inițiale este un carusel de emoții și clipe tensionate, de secvențe de luptă impresionante și o incursiune mai adâncă în lumea Rephelimilor decât am avut parte în Provocarea, iar toate acestea fac din Capcana un roman incredibil de alert, care se citește cu sufletul la gură și pe care cu greu îl mai pui jos.

Încă de la început am observat că stilul Simonei a evoluat și că a părut mai stăpână atât pe cuvinte, cât și pe distribuția impresionantă și în continuă expansiune a universului pe care l-a creat față de primul său roman, această evoluție semnificativă fiind o uriașă bilă albă pentru carte și unul dintre principalele motive pentru care am citit cu atât de multă plăcere Capcana. Personajele au părut mult mai reale, decorurile mai pline de viață, iar mizele au luat-o rapid pe o pantă ascendentă. Și, dacă în cazul Provocării am spus că mi s-a părut că volumele nu au prea avut legătură între ele și că mi-au lăsat impresia a două romane de sine stătătoare, de această dată nu am mai simțit deloc asta. Dimpotrivă! Fiecare acțiune din primul volum, oricât de nesemnificativă ar părea la început, se dovedește de o importanță crucială în cel de-al doilea.

Am apreciat, de asemenea, că am primit mai multe informații despre Rephelimi și că, de această dată, am petrecut mai mult timp alături de ei, învățând puțin despre obiceiurile și puterile lor. Un detaliu mi s-a părut de-a dreptul fascinant: atunci când un Rephelim moare, numele lui nu mai este pomenit, acesta devenind, în memoria colectivă, una cu elementul lui (Focul, Apa, Energia și așa mai departe). Capcana a fost cartea lor, a Rephelimilor, în totalitate, pe când Provocarea mi s-a părut mai degrabă The Desiree Show cu un strop de Rephelimi 😉 Acțiunea din Capcana este și ea mult mai bine gândită, mai atent structurată, iar lupta de la sfârșit face toți banii.

Personajele au făcut deliciul cărții, în special cele noi. Shade Hollow, figura misterioasă al cărei nume a fost pomenit de câteva ori în a doua jumătate a Provocării, își face debutul într-o manieră spectaculoasă, întruchipând tot ceea ce îmi puteam dori de la o eroină: e determinată, sigură pe ea, nu face alegeri pripite din cauză că o persoană anume a călcat-o pe coadă, dornică să-și înțeleagă puterile și menirea, în cele mai tensionate momente dă dovadă de un curaj răsunător și nu se pierde ușor cu firea. Vă sună cunoscut? Well, Shade e un fel de Anti-Desiree și aici mă opresc, pentru că nu vreau să intru pe teritoriul spoilerelor. Jack tot nu a reușit să mă câștige de partea lui, dar unele decizii pe care le-a luat mi s-au părut cel puțin surprinzătoare și mi-au stârnit interesul în legătură cu viitorul lui. Pe Malek l-am adorat, fiind acel anti-erou delicios de diabolic pe care nu te saturi să-l privești/asculți sau, în cazul de față să citești despre el. Chiar sper ca în următoarele cărți să avem parte de și mai multe momente alături de Malek 😀 La sfârșit aș vrea să pomenesc despre Nagazi, care mi s-au părut niște antagoniști perfecți: înspăimântători, răi până-n măduva oaselor, de nezdruncinat atunci când își propun ceva.

Ca în cazul oricărei alte cărți, am avut unele mici probleme și cu a doua parte a seriei Rephelimii, iar de această dată este vorba de accentul pus pe latura de romance. Relațiile dintre personaje mi s-au părut puțin cam prea… îmbârligate și dificil de urmărit. La un moment dat, am avut impresia că urmăresc un nou episod din Gossip Girl (please, God, make that happen!), fiindcă fiecare personaj părea să aibă conexiuni romantice cu cel puțin alte două. Oh, și nu mi-a plăcut deloc hint-urile către un posibil triunghi (sau să fie pătrat) amoros. Simona, don’t!

Și… cam asta am avut de spus despre Capcana – am încercat să mențin recenzia cât mai spoiler-free posibil, ca să nu vă stric surprizele (unele minunate, altele nu prea, depinde cum priviți totul) pe care Simona le-a pregătit. Dacă ați citit Provocarea, fie că v-a plăcut, fie că nu v-a câștigat de partea ei în totalitate, eu zic că e musai să citiți măcar primul volum al continuării. Vă garantez că o să fiți plăcut surprinși de evoluția poveștii, a personajelor și, mai ales, a stilului Simonei. Ca să nu mai spun că, odată ajunși la ultima pagină, o să vă doriți imediat mai mult. Din fericire pentru nerăbdători, un fragment din Alegerea, a treia parte a seriei, a fost atașat Capcanei (eu nu l-am citit *încă* pentru că nu vreau să disper și mai mult până va apărea toată cartea). Mulțumesc din nou, Simona, pentru cărți ^_^ Abia aștept Alegerea; spor și inspirație!

RATING:
loved-it

SECRETE, MINCIUNI ȘI TRĂDĂRI

Provocarea-vol.1     Provocarea-vol.2

TITLU: Provocarea – vol. 1 și 2 (Rephelimii #1)

AUTOR: Simona Stoica

PUBLICAT DE: Editura Herg Benet

DESCRIERE: Foc și Cenușă. Lumină și Întuneric. Pasiune și Obsesie. În străvechea cetate din Haven, Rephelimii, un grup de asasini conduși și instruiți de Azazeal Vellenhall, încearcă să împiedice declanșarea unui război cu Cele Zece Orori. Jack Harper, liderul lor, este trimis dincolo de Voal, pentru a o găsi pe nepoata lui Azazeal – tânăra Desiree, cea de a Treia Cheie a Havenului. Însă când descoperă misterele care înconjoară conacul Wolfmaner și cine e răspunzator pentru crimele săvârșite în urmă cu 150 de ani, Desiree refuză să își accepte moștenirea și să înfrunte trecutul. Jack nu are de gând să renunțe și ar face orice ca să salveze Havenul. Îi va câștiga încrederea, o va minți și o va seduce pentru a-și îndeplini misiunea. Provocarea a fost acceptată.

RECENZIE:

Ador genul fantasy. Cu el mi-am început minunata călătorie în lumea cărților și, chiar dacă în ultima vreme am încercat să diversific pe cât posibil genurile literare, nu pot refuza o incursiune într-o lume populată de ființe uluitoare și oameni cu puteri speciale. Când Simona m-a întrebat dacă aș dori să-i citesc romanul de debut, am fost cât de poate de entuziasmat și am acceptat Provocarea fără să clipesc, imaginea unei noi aventuri fiind mult prea tentantă ca să-i rezist.

Prologul începe cu niște versuri în care este descrisă o poveste înțelesuri ascunse. Nu sunt un fan al poeziilor, așa că nu prea am agreat felul în care autoarea a ales să ne introducă în lumea Rephelimilor. După aceea, urmează o continuare promițătoare a acestuia, care pare să aducă puțină lumină asupra poeziei, dar în același timp stabilește regulile jocului ce va urma. Personajele dubioase nu încetează să apară (Azazeal, tot nu mă încred în tine!), iar Jack Harper, misteriosul lider al și mai misterioșilor Rephelimi, intră în scenă și primește o misiune, o provocare, pe care o și acceptă. El trebuie să o găsească pe Desiree, o tânără care nu are habar de moștenirea sa și își trăiește viața departe de Haven, locul de origine al Rephelimilor, și nu numai. Dar, când o serie de evenimente ciudate au loc în Wolfcraft, iar Desiree și grupul ei de prieteni sunt prinși în inima unei tornade a supranaturalului, fata descoperă adevărul și încearcă să-și depășească temerile față de propriile puteri, neîncrederea pe care începe să o aibă față de cei pe care îi considera prieteni și sentimentele față de un asasin.

Provocarea este un roman amplu, împărțit în 2 volume. Deși sunt părți ale aceleiași cărți, la sfârșitul fiecărui volum am avut impresia că am citit un roman întreg și de sine stătător, iar pentru acest lucru o felicit pe Simona. Totuși, această reușită vine și cu un dezavantaj și am simțit că acțiunea din volumul 2 nu prea are legătură cu cea din volumul 1, că încerca să se distanțeze de aceasta și să o „îngroape” cumva, prin apariția unor noi personaje, unele chiar către final, și a unui nou set de antagoniști. Nu o să intru în detalii, dar „marele rău” din prima carte abia dacă apare în cea de-a doua, iar acest lucru nu mi-a prea plăcut.

Primul volum și-a jucat foarte bine rolul de set-up pentru cel de-al doilea. Facem cunoștință cu personajele, începem să aflăm câte puține despre lumea Rephelimilor, reușim să dezlegăm unele mistere ale acelei lumi și așa mai departe. Recunosc că la început nu am prea suferit-o pe Desiree. Mă enerva felul ei de a fi și ironiile constante, dar m-am obișnuit cu ea după o vreme și, când am făcut asta, am realizat că Desiree nu se prea aseamănă cu alte eroine din cărțile young adult. Nu este neînfricată, nu deține răspunsuri pentru toate lucrurile și se pierde cu firea de multe ori. Am apreciat acest aspect al cărții, faptul că nu a fost construită pe clișeele atât de cunoscute și că a încercat să spună o poveste originală. Asta nu înseamnă că nu există deloc clișee, dar sunt în cantități restrânse și nu deranjează chiar atât de mult ca în cazul altor cărți. Cât despre personajul principal masculin, Jack Harper, acesta mi-a amintit puțin de Will din Dispozitive infernale. Mi-a plăcut, dar nu am reușit să-mi formez o părere clară în legătură cu el, așa că aștept următoarele volume pentru a vedea de ce parte sunt: pro sau contra Jack. Acțiunea din acest volum mi s-a părut că se împarte în două: foarte alertă și foarte lentă. Doar primele 30-40 de pagini și ultimele 50 se încadrează în cea dintâi categorie, restul mi-au lăsat impresia că au fost lungite mai mult decât era necesar.

Volumul doi a schimbat puțin tonul, a introdus noi personaje cruciale pentru desfășurarea acțiunii, iar totul a început să se destrame în jurul lui Desiree. Ea a suferit o modificare de comportament, pe care am înțeles-o, dar care mi s-a părut mult prea extremă și de multe ori enervantă. Nu mi-a plăcut deloc felul în care s-a comportat cu sora și prietenii săi, dar nici modul în care a reacționat atunci când și-a descoperit puterile. În cazul abilităților sale, mi s-a părut că Desiree a acceptat totul mult prea ușor, de parcă ar fi așteptat acele momente întreaga ei viață. Această jumătate de roman mi s-a părut mult mai reușită decât prima, atât prin prisma personajelor, cât și prin cea a evenimentelor care se desfășoară atât în Wolfcraft, cât și în Haven. Am simțit că mizele au fost mult mai mari și, spre sfârșit, chiar am ajuns să mă tem de soarta personajelor. Deși nu sunt un fan al cărților scrise din mai multe perspective, tehnică pe care nu o suport în special datorită volumului 2 din seria Moștenirea, în cazul Provocării nu am avut nicio problemă cu modul în care narațiunea alternează constant de la un personaj la altul.

După ce am terminat cartea, am rămas cu senzația că aceasta doar pregătește terenul pentru următoarele volume. Dacă ar fi să o compar cu ceva, aș îndrăzni să spun că Provocarea este un fel de Harry Potter and the Deathly Hallows Part 1 sau Mockingjay Part 1 – se întâmplă suficiente lucruri cât să-ți mențină interesul la cote ridicate, dar la sfârșit rămâi cu senzația că nimic cu adevărat important pentru poveste nu s-a întâmplat și că autoarea pregătește artileria grea pentru următoarele cărți. Îi mulțumesc Simonei pentru șansa de a citi cartea și îi urez multă baftă în continuare!

RATING: 8/10