CIRCUL S-A DESCHIS!

circul-noptii

TITLU: Circul nopții

AUTOR: Erin Morgenstern

PUBLICAT DE: Editura Corint

DESCRIERE: Circul soseşte fără veste. Fără înştiinţări, fără afişe lipite pe stâlpi sau panouri. E pur şi simplu acolo unde ieri nu era nimic. Sub cupola corturilor nocturne, în dungi albe şi negre, te aşteaptă însă o experienţă cu totul unică, o sărbătoare a simţurilor – poţi să te pierzi într-un labirint de nori, să rătăceşti prin meandrele unei grădini luxuriante construite din gheaţă, să priveşti uimit la contorsionista tatuată care se strecoară într-o minusculă cutie de sticlă şi să te îmbeţi cu miresmele de caramel şi scorţişoară ce adie ameţitor prin aer. Bine aţi venit în Le Cirque des Rêves! Însă, în spatele norilor de fum şi al oglinzilor, se derulează o competiţie crâncenă – un duel între doi tineri magicieni, Celia şi Marco – an trenaţi încă din copilărie să concureze într-un „joc” implacabil de către maeştrii lor misterioşi. Necunoscută celor doi, aceasta este însă o confruntare din care doar unul dintre ei va reuşi să iasă învingător, iar circul este scena pe care se desfăşoară o bătălie cumplită a imaginaţiei şi voinţei. Dar când o dragoste profundă, pasionată şi magică se înfiripă între cei doi protagonişti, bătrânii lor maeştri trebuie să intervină, iar consecinţele vor fi periculoase pentru toţi cei implicaţi. O poveste seducătoare, plină de aventură, magie şi poezie, un basm cuceritor pentru cititorii de toate vârstele.

RECENZIE:

Există unele cărți care te „prind” de la prima pagină – fie prin povestea unică sau personajele fantastice – și mai există acele cărți care la început nu reușesc decât să-ți stârnească puțin interesul, doar pentru a te seduce treptat, capitol după capitol, până în stadiul în care o să-ți petreci puținul timp liber gândindu-te doar la ce se va întâmpla în continuare. Circul nopții, minunata poveste despre magie și dragoste a lui Erin Morgenstern, se încadrează în cea de-a doua categorie, farmecul cărții dezvăluindu-se lent, devenind tot mai bună odată cu trecerea timpului.

Povestea din Circul nopții este puțin „problematică”, fiind atât de complexă și cu atât de multe substraturi, încât simt că i-aș face un deserviciu dacă aș încerca să o rezum în câteva rânduri. Nu știu ce să spun, cred că nici măcar descrierea editurii nu reușește să cuprindă decât o foooarte mică parte din magia romanului. Cel mai bine e să vă riscați și să acceptați invitația celor de la Le Cirque des Rêves și să vedeți cu ochii voștri toată nebunia așternută pe hârtie cu atât de mult pasiune de către autoare.

Înainte să intru în detalii referitor la povestea propriu-zisă, aș vrea să vă vorbesc despre aspectul Circului. Știu că nu e bine să judeci o carte după copertă, dar în cazul acesteia e imposibil să nu aduci în discuție „ambalajul”. Supracoperta e drăguțică, suficient de misterioasă încât să stârnească interesul, dar ce se ascunde sub ea face toți banii. Vă las mai jos o poză, ca să vă convingeți că nu exagerez. Iar atenția și dedicația arătate Circului nopții nu se opresc aici, pentru că paginile care fac tranziția între cele 5 părți ale romanului au un design simplist și elegant, ce imită corturile fermecate din poveste și ajută la desăvârșirea atmosferei de basm.

2015-06-14 08.46.40

Nici nu știu de unde să încep această recenzie. La început, am crezut că nu o să-mi placă mai deloc cartea, în special pentru că totul se mișca atât de lent (la un moment dat am avut impresia că acțiunea stagnează și chiar am vrut să pun cartea „pe pauză”). Ca să nu mai spun că perioada în care avea loc acțiunea se schimba constant, un capitol fiind relatat din perspectiva personajelor dintr-o anumită perioadă, iar următorul făcea un salt în timp și ne prezenta Circul de peste câțiva ani și într-o cu totul altă locație. Până să mă obișnuiesc cu alegerile autoarei, cartea mi s-a părut zăpăcitoare. Bună, dar zăpăcitoare. În mod cu totul surprinzător, nu am detestat povestea de dragoste ce se înfiripă între protagoniști pentru că, deși mi s-a părut că a apărut de nicăieri, nu a fost în niciun caz clișeică ori siropoasă și, cel mai important, a avut consecințe reale.

În primul rând, avem personajele. Rar mi s-a întâmplat să termin o carte și să nu mă fi decis asupra unui favorit, iar Circul nopții este una dintre puținele excepții. Toți membrii Circului, indiferent de importanța pe care o au în poveste, au parte de niște portrete atât de bine realizate, încât poți să juri că sunt persoane reale. Bineînțeles că, din mulțime, ies în evidență Celia și Marco, pioni într-o schemă mult mai amplă, pusă la cale de niște minți bolnave. Apoi ar mai fi gemenii – Poppet și Widget, născuți în aceeași noapte în care Circul și-a deschis pentru prima oară porțile, singurele pete de culoare în toată marea de alb și negru în care este scufundat Le Cirque des Rêves. Ultimul, dar cu siguranță nu cel din urmă, este Bailey, un tânăr îndrăgostit de Circ, care, la început, nu pare să aibă nicio legătură cu povestea, dar sfârșește prin a fi unul dintre personajele cheie. Și ar mai fi multe de povestit, dar mă tem că recenzia ar deveni mult prea lungă și plictisitoare.

Am menționat în recenzia autobiografiei lui Piper Kerman, Portocaliul este noul negru, că felul în care a fost prezentată închisoarea a transformat-o într-un personaj. Ei bine, acest lucru este valabil și pentru romanul lui Erin Morgenstern, doar că personificarea Circului este dusă la un cu totul alt nivel, doar vorbim de un circ fermecat. Seducător, maiestuos, mereu schimbător, Le Cirque des Rêves nu este doar locul de desfășurare pentru o competiție între magicieni, ci un personaj viu, pe care fiecare vizitator (și cititor, sunt sigur de asta) îl percepe în alt fel.

Și, dacă tot am pomenit de farmece și de misterioasa competiție, trebuie să mărturisesc că nu mi fost dat să văd un sistem de magie atât de complex și ingenios în cărțile ce sunt, în mare, orientate către publicul tânăr. Competiția dintre Celia și Marco a fost ceva unic. Exasperantă din cauza stratului aproape impenetrabil de mister ce o înconjura, dureroasă din cauza repercusiunilor pe care alegerile celor doi le au, dar, pe lângă descrierea Circului, pot spune că a fost punctul culminant al cărții.

Farmecul aparte al romanului mai este dat și de acele câteva pagini răsfirate de-a lungul acțiunii în care autoarea descrie totul la persoana a doua. Mi s-a părut o idee genială și chiar am simțit că eu sunt cel care pășește emoționat în primul cort, se lovește de ceva sau descoperă o ușă despre care ceilalți vizitatori nu au habar.

Circul nopții este acel gen de carte rară, o capodoperă fantasy a timpurilor noastre, scrisă într-o manieră ireproșabilă și „servită” într-o manieră absolut perfectă. Deși, în mare parte, acțiunea este destul de lentă, povestea este atât de bine gândită, atât de misterioasă și intrigantă, iar personajele atât de frumos contruite, încât nu va mai conta că ați petrecut un capitol întreg într-o cafenea, de exemplu, urmărind conversația banală dintre două personaje.

Mulțumesc Grupului Editorial Corint pentru șansa de a citi această carte minunată!