UN FINAL DULCE-AMĂRUI

tratament-letal

TITLU: Tratamen letal (Captiv în labirint #3)

AUTOR: James Dashner

PUBLICAT DE: Editura Litera

DESCRIERE: Labirintul nu a fost decât începutul… RÃU i-a răpit totul lui Thomas: viața, amintirile și, acum, singurii prieteni care i-au mai rămas – Poienarii. El știe că nu poate avea încredere în RÄ‚U, deși cei din organizație îl asigură că vremea minciunilor a trecut, că au reușit să colecteze toate datele din perioada Încercărilor și că acum trebuie să se bazeze pe Poienari, cărora li s-au redat amintirile, pentru a-i ajuta în ultima lor misiune – aceea de a desăvârși schema de tratament împotriva Arșiței. Dar s-a întâmplat ceva ce nici Încercările, nici Variabilele nu au prevăzut. Thomas își amintește mai mult decât își închipuie ei, suficient cât să nu creadă nici un cuvânt din ceea ce i se spune. După ce a învins Labirintul și a supraviețuit în Ținutul Pârjolit, Thomas riscă acum totul ca să-și salveze prietenii. Dar adevărul ar putea fi mai periculos decât și-ar fi imaginat vreodată. Va supraviețui oare cineva?

RECENZIE:

Au trecut câteva luni bune de când am terminat ultimul volum al trilogiei Captiv în labirint și încă nu știu ce să scriu despre carte. Am tot amânat recenzia asta, în speranța că-mi voi face ordine în idei dacă las să treacă un timp, dar iată că s-au scurs nenumărate săptămâni de atunci și tot nu sunt convins de sentimentele mele legate de Tratament letal. Unele momente au fost interesante, și-au avut locul în lumea post-apocaliptică închipuită de Dashner, iar acțiunea devine chiar intensă de la jumătate încolo. În același timp, nu pot să trec peste începutul lent și grămada uriașă de lucruri care pur și simplu nu au avut niciun sens. Recenzia conține unele spoilere pentru volumele anterioare, așa că vă sfătuiesc să nu o citiți dacă vă aflați la început cu seria.

Thomas se află în ghearele celor de la RĂU, care îi face propunerea pe care o aștepta încă de când s-a trezit în Labirint: el și restul poienarilor își vor primi amintirile, dar asta doar dacă îi vor ajuta pe RĂU să termine ceea ce speră ei că va fi leacul pentru Arșiță. Lucrurile o iau razna atunci când, convins de Newt și Minho să refuze târgul, Thomas evadează din sediul RĂU și se aventurează în lumea măcinată de boală.

Recunosc că, după ce am terminat Încercările focului, am fost nerăbdător să mă apuc de acest ultim volum. Aveam atât de multe întrebări rămase fără răspuns, iar finalul romanului anterior promitea un deznodământ epic. Nici nu vă pot spune cât de dezamăgit am fost atunci când am văzut că mai mult de o treime din carte a fost reprezentat de încercările lui Thomas, Newt și Minho de a evada din baza RĂU! O lălăială fără rost, dacă e s-o spunem pe cea dreaptă, primele 100 și ceva de pagini au fost atââât de lente încât nu de puține ori am vrut să renunț la a continua cu lectura.

Partea bună e că, după acel episod nefericit de lung, acțiunea începe să devină interesantă și, până la sfârșit, romanul se citește pe nerăsuflate. Doar că asta nu e din cauza unor răsturnări de situație incredibile (sunt câteva, dar destul de previzibile), ci pentru că tot timpul aștepți să primești niște răspunsuri. Acestea nu doar că refuză să apară, ci sunt sufocate de o nouă serie de întrebări. Finalul cărții mi s-a părut sec și prostuț, total nelalocul lui în acea lume.

Personajele rămân aceleași, nici măcar unul nu are parte de o evoluție cât de mică. Thomas continuă să leșine sau să adoarmă la sfârșitul (aproape) fiecărui capitol, Tresa e la fel de enervantă, Brenda e, din nou, inutilă… Singurele persoanje cât de cât aceeptabile sunt Newt și Minho care, fie prin sarcasm sau atitudine sfidătoare, reușesc să destindă atmosfera.

Vorbeam la început despre unele lucruri nu au avut niciun sens și vreau să dau un exemplu care mie mi se pare grăitor: acțiunile celor de la RĂU. Ai un virus cu potențial letal și vrei să-l folosești? OK, treaba ta, dar nu te apuca să-i dai drumul în lume fără să ai un nenorocit de antidot. Înțeleg că au vrut să reducă din populația planetei, dar o puteau face într-un mod mai puțin catastrofal pentru ei. Oare ei nu au auzit de otrăvirea rezervelor de apă? This makes no sense.

O carte problematică, o serie la fel, Captiv în labirint mi s-a părut un exemplu perfect de trilogie/serie care își pierde puțin (sau mai mult) din farmec cu fiecare nou volum.

Reclame

CĂLĂTORIND PRIN ȚINUTUL PÂRJOLIT

incercarile-focului

TITLU: Încercările focului (Captiv în labirint #2)

AUTOR: James Dashner

PUBLICAT DE: Editura Litera

DESCRIERE: Thomas a crezut că rezolvarea Labirintului reprezintă sfârșitul cumplitei lui aventuri. A crezut că s-a terminat cu variabilele, cu alergatul. A crezut că toți Poienarii își vor relua viețile, dar nu și-a închipuit la ce fel de existență se vor întoarce. În Labirint, viața era ușoară. Aveau mâncare, aveau un adăpost și siguranță… înainte ca Teresa să declanșeze sfârșitul. Dar, în lumea de dincolo de Labirint, sfârșitul începuse cu mult timp în urmă. În locul libertății sperate, Poienarii se află acum în fața unei noi încercări: ei trebuie să străbată un deșert torid, pândiți de amenințarea unor furtuni cataclismice și, mai ales, a unor ființe omenești devastate de o boală misterioasă, Arșița, care îi transformă treptat într-un soi de monștri insensibili, sălbăticiți. Va ține oare Thomas secretul libertății ascuns undeva în adâncul minții sale? Sau va rămâne pentru totdeauna în stăpânirea Răului?!

RECENZIE:

Habar n-am de unde să încep. Încă nu mi-am pus ordine în gânduri, am sentimente destul de amestecate privind această carte, mintea mea e cuprinsă de haos și așa mai departe. Primul volum al trilogiei, Captiv în labirint, a fost o surpriză plăcută și, „mulțumită” acelui cliff-hanger de la sfârșit, am fost nerăbdător să citesc continuarea. Încercările focului nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor mele, dar nici nu a fost o carte proastă. Din păcate, o mare parte din farmecul primei cărți s-a pierdut, iar de această dată m-am confruntat cu un roman YA distopic… de duzină. DACĂ PLĂNUIȚI SĂ CITIȚI SERIA, IGNORAȚI RECENZIA ACEASTA, DEOARECE CONȚINE UNELE SPOILERE DIN PRIMUL VOLUM!

După ce au supraviețuit Labirintului, Thomas și prietenii lui sunt nevoiți să treacă printr-o nouă serie de situații dificile. De această dată, Poienarii sunt aruncați într-un deșert periculos, unde află de existența unui alt grup de subiecți la testele celor de la RĂU și se confruntă cu Defecții – oameni afectați de Arșiță, aflați în pragul nebuniei. Vor reuși Thomas și prietenii lui să scape cu bine? Dacă da, cât de mare va fi prețul pe care trebuie să-l plătească?

Oricât de entuziasmat aș fi fost să încep cartea, la începutul lecturării m-am lovit de un zid pe care mi-a fost aproape imposibil să-l escaladez: traducerea. Aproape toți termenii cu care m-am obișnuit în primul volum (cu foarte mare dificultate!) au fost schimbați și m-am trezit din nou în situația în care mă aflam atunci când m-am apucat de Captiv în labirint. Am lăsat cartea la o parte și, pentru 2 zile, nu m-am atins de ea. Îmi era teamă că o voi izbi de vreun perete sau ceva de genul, atât de enervat eram pe noua traducere. Dar, după o perioadă în care nu m-am putut decide dacă să continui sau nu cu romanul, am luat hotărârea să nu abandonez Încercările focului, oricât de mulți nervi mi-ar fi provocat.

Primele trei sferturi ale cărții au fost incredibil de lente și aproape plictisitoare. Acțiunea a luat o turnură nu prea bună față cea din volumul anterior și a devenit, pe alocuri, destul de previzibilă și deloc impresionantă, asemănându-se prea mult cu scenariul tipic hollywoodian pentru o poveste postapocaliptică. Din fericire, spre sfârșit am simțit o îmbunătățire, acest lucru salvând întreaga carte pentru mine.

Nu știu ce s-a întâmplat cu personajele, dar parcă au trecut încă o dată prin procesul de ștergere a memoriei și au regresat considerabil față de primul volum. Acțiunile lor au fost prostești, dialogurile enervante, iar Thomas s-a transformat într-un plângăcios care, de fiecare dată când nu mai face față situației, leșină ori adoarme. Pe lângă faptul că-l pomenește încontinuu pe Chuck (sincer, nu văd de ce moartea acestuia l-a afectat atââât de mult), Thomas reacționează cum nu se poate mai ciudat atunci când un Poienar, cu care nu a schimbat nici măcar o vorbă, moare: se apucă să-i pronunțe numele (deși nu l-a aflat decât cu câteva clipe înainte de tragicul eveniment) și să se piardă cu firea.

O să urmeze o porțiune cu spoilere. Dacă nu ați citit romanul, ar fi mai bine să treceți peste următoarele rânduri. OK, aici începe TERITORIUL SPOILERELOR din volumul acesta: cel mai mult m-a deranjat introducerea triunghiului amoros în poveste. Serios, chiar nu era nevoie! Unul dintre punctele forte ale primei cărți a fost lipsa unei povești siropoase de dragoste între protagoniști, așa că un triunghi amoros nici nu intra în discuție. Din nefericire, autorul a părut să „fure” câteva idei de la scriitoarele populare în rândurile adolescenților și a introdus un element absolut deloc necesar pentru poveste și extrem de enervant. Ieșirea de pe TERITORIUL SPOILERELOR.

După cum am spus, finalul cărții o spală de păcate (chiar dacă nu reușește să îndepărteze petele încăpățânate, cum sunt cele enumerate mai devreme). Încă o dată, suntem puși față în față cu un final frustrant, care promite un ultim volum încărcat de acțiune și, sper din tot sufletul, răspunsurile la întrebările ridicate de acest volum.

RATING: 6/10

ILUZIA LIBERTĂȚII

captiv-in-labirint

TITLU: Captiv în labirint (Captiv în labirint #1)

AUTOR: James Dashner

PUBLICAT DE: Editura Litera

DESCRIERE: Când Thomas se trezește într-un loc necunoscut, nu-și amintește decât cum îl cheamă. Mintea îi este ca o foaie albă. În jurul lui se află mai mulți băieți, care îi urează bun-venit în Poiană – un loc înconjurat de ziduri de piatră. La fel ca Thomas, Poienarii nu au nici o idee despre felul în care au ajuns acolo și nici din ce motiv. Tot ceea ce știu este că, în fiecare dimineață, porțile de piatră către labirintul care îi înconjoară se deschid și că în fiecare seară se închid la loc. Și, la fiecare treizeci de zile, un nou băiat apare acolo, adus cu un lift. Așadar, Thomas era așteptat. Cu totul neașteptat, a doua zi este trimisă acolo și o fată – prima fată din grup. Și mai surprinzător decât sosirea ei este mesajul pe care îl aduce. Thomas ar putea fi mai important decât ar fi crezut vreodată. Numai de-ar putea să scoată la iveală secretele întunecate îngropate înăuntrul minții sale.

RECENZIE:

Filmul bazat pe romanul lui James Dashner a ieșit de câteva luni, iar eu am așteptat cuminte momentul potrivit pentru a citi cartea. Acum câteva luni i-am cerut părerea lui Rox, dacă se merită să citesc cartea înainte. Atunci am aflat că twist-ul de la final merită toți banii și că ar fi păcat să-mi stric surpriza lecturii, așa că am amânat vizionarea filmului. Și bine am făcut, pentru că primul volum al acestei trilogii distopice a fost plin de surprize, antrenant și mereu surprinzător.

Captiv în labirint începe brusc. Nu ai parte de nicio avertizare, terenul nu este pregătit dinainte, pur și simplu suntem aruncați în Poiană alături de Thomas. Băiatul află, bucată cu bucată, secretele care învăluie micul colț (aparent) de Rai, pe locuitorii acesteia și misteriosul Labirint, o structură complexă, locuită de creaturi de coșmar și care ar putea deține cheia evadării din Poiană.

Sincer să fiu, primele 20-30 de pagini au avut o atmosferă ciudățică și mi-a fost destul de greu să înțeleg ce se întâmplă. Asemeni lui Thomas, nici eu nu am reușit să „prind” jargonul Poienarilor decât după o bună perioadă. Cuvinte precum „pulifrici” sau „verdeață” au sporit unicitatea romanului, chiar dacă au avut același efect și asupra confuziei mele. Dar, din momentul în care m-am obișnuit cu termenii folosiți de băieți și am trecut (parțial) peste clipele în care nu înțelegeam nimic din poveste, Captiv în labirint parcă s-a transformat dintr-o carte ciudată într-un excelent roman de aventură. Dacă nu aș fi citit sinopsisul filmului, poate că nici măcar nu m-aș fi gândit că acțiunea are loc într-o lume postapocaliptică. Informațiile pe care le primim în Poiană sunt destul de vagi, așa că nicio clipă nu ai impresia că romanul este unul distopic, iar surpriza de la final este cu atât mai de efect cu cât nimeni nu se aștepta la așa ceva.

Un mare plus l-au reprezentat capitolele scurte, fiecare având un punct culminant care mă îmbia să citesc în continuare, indiferent de cât de obosit eram sau de grămada de lucruri pe care le aveam de făcut în momentele respective.

Stilul lui Dashner este foarte direct și am fost încântat să descopăr un roman YA lipsit de clișeele enervante specifice. Accentul se pune pe acțiune, nu pe o poveste de dragoste imposibilă și, fiind unul dintre puținele cazuri, nu există un triunghi amoros! Nici nu vă pot spune cât de mult mi-a plăcut acest aspect al cărții. După eroine incapabile să ia o hotărâre, cum ar fi Katniss Everdeen, America Singer ori Clary Fray, faptul că Thomas și Teresa nu fac parte dintr-o astfel de relație complicată a fost o adevărată binecuvântare. Sper numai ca acest aspect să nu se schimbe în următoarele cărți din serie.

Personajele au fost credibile, doar că relațiile dintre ele nu au fost suficient dezvoltate. L-am înțeles perfect pe Thomas și situația în care se afla, mi-a plăcut de Newt și Alby, Gally mi s-a părut un nenorocit, iar Teresa… a fost și ea pe-acolo 😀 Restul Poienarilor s-au pierdut într-un personaj colectiv, foarte bine realizat.

Totuși, nu de puține ori mi s-a părut că lipsesc unele lucruri și că informațiile pe care le primim nu sunt nici pe departe satisfăcătoare. Per total, Captiv în labirint este un roman distopic excelent, potrivit pentru oricine își dorește să aibă parte de acțiune cât cuprinde și răsturnări de situație constante.

P.S: Cartea e muuult mai bună decât filmul 😉

RATING: 9/10