TITLU: Dracula
AUTOR: Bram Stoker
PUBLICAT DE: Adevărul (pentru ediția citită de mine)
RECENZIE:
Intoxicat de lecturile cu vampiri exagerat de romantici, m-am hotărât să citesc romanul lui Bram Stoker pentru a vedea o altfel de abordare a creaturilor nopții. Deși pe unele pagini web era descris drept „un roman profund erotic”, Dracula mi s-a părut mai mult un carusel de situații înfricoșătoare, momente de liniște, urmăriri pline de suspans și un gram de dragoste.
Structurat pe mai multe capitole, fiecare povestit prin pagini din jurnalele personajelor sau articole de ziar, Dracula te aruncă direct în miezul acțiunii și îți arată spaimele nopții prin ochii neștiutori ai unor bieți oameni de rând.
Acțiunea începe când Jonathan Harker, un avocat la o firmă londoneză, călătorește spre inima Carpaților, pentru a-i da unui anumit conte Dracula să semneze actele pentru proprietatea recent cumpărată de către acesta în Londra. Până să ajungă în Transilvania, Jonathan trece prin mai multe peripeții care îi vor testa credința și capacitatea de a accepta existența supranaturalului. Nici după ce se întâlnește cu distinsul conte și este invitat să rămână o perioadă mai îndelungată în castelul acestuia lucrurile nu se dovedesc prea îmbucurătoare. Castelul este straniu, parcă bântuit, iar contele îi impune ca pe timpul nopții să rămână în camera lui. Jonathan nu-l ascultă și devine martorul răului care sălășluiește de secole între pereții reci ai fortăreței. După această parte, cartea devine ceva mai liniștită. Acțiunea se mută în Londra, unde Minna, logodnica lui Jonathan, își petrece timpul cu cea mai bună prietenă a sa, Lucy. Lucy nu își dorește nimic mai mult decât să se căsătorească, însă e destul de indecisă în legătură cu pretendentul pe care să-l aleagă din cei 3 dornici să o ia de soție. Întâmplări stranii încep să se petreacă, iar destinul personajelor va atârna de un fir de ață.
Recunosc că am citit cartea cu sufletul la gură, mai ales capitolele lui Jonathan din Transilvania care au fost de departe cele mai bune, pentru că reușeau să creeze acea stare de „vreau mai mult” la fiecare sfârșit de capitol. Am adorat să văd o față a vampirilor pe care o credeam uitată, latura lor de vânător, de creatură a întunericului. Romanul plusează la capitolul personaje, toate fiind superb conturate și ancorate în realitate, reacționând exact așa cum te-ai aștepta să facă o persoană normală dacă e pusă într-o astfel de situație. Iar câteva sunt deja prezente în pop-culture, cele mai bune exempe fiind însuși contele Dracula și doctorul Van Helsing. Pe bune, e cineva care să nu fi auzit măcar de unul dintre ei?
Deși mi-a plăcut la nebunie cartea, nu cred că e pentru toată lumea, asta datorită modului în care e scrisă. Unii s-ar putea să găsească această abordare „jurnal – tăieturi din ziar” oarecum bizară, iar acest lucru ar putea tăia din plăcerea lecturii. Oh, mai sunt și acele exprimări specifice secolului al XIX-lea pe care le-am găsit greoaie. Totuși, Dracula rămâne piatra de temelie a literaturii cu și despre vampiri și niciodată nu-și va pierde valoarea. Din partea mea, cartea are un 9,5/10.
răzvan's bookshelf 