DESPRE DEPRESIE, ÎN CEL MAI SINCER MOD – recenzie ZIUA ÎN CARE AM ÎNVĂȚAT SĂ ZBOR (VOL. 1), de Alina Șerban

as-web

TITLU: Ziua în care am învățat să zbor (vol. 1)

AUTOR: Alina Șerban

PUBLICAT DE: Editura Quantum Publishers

DESCRIERE: Oskar Kaufmann află în ziua de Crăciun că ar putea suferi de o boală ce i-ar putea da viața peste cap. Cu toate astea, alege să-și petreacă sărbătorile cu familia, în Dinkelsbühl, fiind o tradiție ținută mai mult din obligație decât din plăcere. Așa facem cunoștință cu familia Kaufmann, punct central și sursa multora dintre conflictele definitorii ale romanului.Prin membrii ei, putem vedea cum prinde viaţă o cronică de familie care ajunge să fie coloana vertebrală a întregii acţiuni. Încercările lui Oskar de a face față depresiei care-l macină și acceptarea faptului că propria familie ar putea fi autorul moral al bolii mintale de care suferă sunt punctele cheie ale romanului. Cum poate cineva să lupte când totul în jurul lui se destramă? Asta e întrebarea care conduce acţiunea romanului şi al cărei răspuns îl aflăm de la personaje.

RECENZIE:

Nimic nu e mai frumos decât să vezi că un prieten drag, cu aceleași aspirații pe care le ai și tu, reușește în ceea ce și-a propus de prea multă vreme, că după atâția ani agonizanți de muncă și așteptare, povestea pe care a așternut-o pe hârtia virtuală a unui document Word va vedea lumina tiparului și va reuși să ajungă în sufletele oamenilor, acolo unde ar fi trebuit să se „ascundă” de mult. Când am aflat de la Alina că romanul ei, Ziua în care am învățat să zbor, a fost acceptat la editura Quantum Publishers am fost… ușurat, știind că o imensă povară tocmai ce a fost ridicată de pe umerii ei, dar și extrem de bucuros, deoarece Oskar al ei va reuși, în sfârșit, să ajungă în casele cititorilor pentru a le încălzi sufletele cu istoria lui profund umană.

Oskar Kauffman este un suflet bătrân, un scriitor aflat la apogeul carierei sale, un lup singuratic șarmant cu tabieturi proprii și o familie disfuncțională de care încearcă să se distanțeze constant, cu fiecare zi ce trece. Tot Oskar Kauffman este și unul dintre nenumărații oameni care, oră de oră, se confruntă cu ceea ce a ajuns să fie cunoscută drept boala secolului: depresia. Deși la început nu vrea să accepte că este bolnav și refuză cu încăpățânare să caute sau să accepte ajutorul celor din jur, după o serie de evenimente neprevăzute, Oskar ajunge să cadă pradă realității crunte și va încerca, din răsputeri, să-și continue viața, cu toate că umbra nefastă a depresiei îl urmărește la fiecare pas.

Mi-e tare greu să fiu imparțial când vine vorba de această carte, având în vedere că Alina mi-e o prietenă tare dragă, alături de care am vorbit atât de mult în ultimii ani încât aș putea, foarte bine, să scriu un roman întreg doar pe baza acelor conversații. Dar o să încerc. Ziua în care am învățat să zbor (vol. 1) strălucește prin simplitatea poveștii, firile distincte și puternic conturate ale fiecărui personaj în parte, modul surprinzător în care se desfășoară acțiunea – asemeni unui sezon din serialul preferat, pe care vrei să-l vizionezi într-o singură zi –, dar și prin subiectul sensibil, abordat cu talent și, cel mai important, cu respectul cuvenit. Depresia nu e cel mai comod lucru despre care să scrii: e nevoie de multă cercetare pentru a reuși să descrii cum trebuie stările prin care o persoană care suferă de această boală trece, astfel încât să nu riști să jignești sau să pari insensibil, iar Alina reușește să redea trăirile lui Oskar cu o naturalețe ieșită din comun, mergând pe acea linie subțire dintre real și imaginar și reușin să-și mențină echilibrul perfect; situațiile pe care le descrie se află la limita credibilului, în sensul că sunt exagerate tocmai pentru a accentua greutățile prin care depresivul Oskar trece.

Acțiunea din roman mi s-a părut surprinzătoare, în special pentru o dramă cu puternice accente psihologice care, în esența sa, este despre personaje și firile lor și mai puțin despre ceea ce li se întâmplă. Dar în Ziua care am învățat să zbor (vol. 1), fiecare capitol are propriul său story arc interesant, iar spre sfârșit toate acestea converg pentru a da naștere unui tot unitar mult mai amplu, asemeni unui serial ale cărui episoade nu par să aibă legătură între ele, în afară de câteva indicii presărate ici-colo, dar la finalul sezonului realizezi că acestea sunt, de fapt, piesele unui puzzle complex.

Personajele, însă, sunt punctul central al cărții, iar Alina reușește să insufle viață și personalități distincte fiecăruia, astfel încât Oskar și cei din jurul lui par niște persoane reale, pe care le-ai putea întâlni oricând și oriunde și, fără să vrei, ajungi să investești în ele și viețile lor. Cu Oskar m-am identificat cel mai mult, regăsind în el aceeași pasiune pentru cuvântul scris, dar și acea apreciere de nestrămutat pentru singurătate și liniște. Cu toate că uneori poate părea dificil din cauza situației delicate prin care trece, Oskar e ca o sculptură din cel mai fin porțelan, neprețuit, de un farmec aparte, pe care vrei să-l ții cât mai departe de oricine sau orice i-ar putea face rău, un suflet minunat pe care-ți dorești să-l cocoloșești fără încetare. Gândurile, emoțiile, trăirile sale au fost… răvășitoare, crude, simple și de efect, forțându-mă practic să trăiesc totul alături de el, să-l compătimesc, să-l urăsc, să râd și să mă bucur alături de el pentru că, da, există și momente de pură fericire pentru Oskar, chiar dacă sunt extrem de rare, aproape unul la un milion; cred că asta le face cu atât mai speciale. Familia sa, un personaj colectiv fascinant, mi s-a părut că joacă rolul unui semi-antagonist, ajungând să fie mereu în calea fericirii lui Oskar, în special părinții săi, pe care nu i-am putut suporta de la început, fiind mult prea diferiți de conceptul de „mamă” și „tată” cu care suntem obișnuiți din poveștile clasice, reci și distanți, mereu pregătiți să-și facă fiii și fiicele de rușine pentru că nu au putut sau nu au vrut să se ridice la standardele deosebit de înalte pe care le-au impus pentru ei.

Totuși, au existat și câteva lucruri care m-au reținut de la a-i acorda cărții punctajul maxim, deși mi-aș fi dorit să o fac. În primul rând, cele câteva stângăcii specifice oricărui autor aflat la început au reușit să mă scoată din poveste, fie că era vorba de momente dramatice, scene ce pot fi interpretate în mai multe feluri sau încercări de a destinde atmosfera. Iar acestea ar fi putut foarte ușor să nici nu existe dacă romanul ar fi avut un editor care să-și fi dat câtuși de puțin interesul; așa, avem de-a face cu fraze care se sfârșesc anapoda și intervenții ale lui Oskar din timpul confesiunii sale care nu sunt evidențiate sau explicate în niciun fel, ci pur și simplu există. Ultima nemulțumire, dar probabil cea mai mare, are legătură cu personajul de care eram cel mai interesat: Rudi, prietenul apropiat al protagonistului; cu mult înainte să citesc romanul am aflat cât de mult îi plac Alinei bromance-urile și eram curios să descopăr ce a făcut cu prietenia dintre cei doi și, cu toate că aceasta e minunat descrisă și înduioșătoare în mai toate momentele, Rudi nu mi-a plăcut deloc ca personaj din motive pe care nu o să le divulg, având în vedere că ar însemna să dau spoilere, dar voi spune doar că a fost exact opusul celui la care mă așteptam să fie.

Ziua în care am învățat să zbor (vol. 1) e doar prima parte a unei povești care, cu siguranță, își va găsi locul în sufletele multor cititori. Alina Șerban scrie cu patimă și simplitate, în cel mai sincer mod cu putință, despre o boală care devine tot mai comună pe zi ce trece, iar societatea nu ajută în niciun fel, blamându-i pe cei care suferă de ea, tratându-i ca pe niște paria. Primul pas spre acceptarea depresiei e înțelegerea conceptului, iar romanul Alinei poate fi de real folos în acest sens, fiindcă zugrăvește portretul bolii fără să ascundă imperfecțiunile, arătând cum este ea de fapt: nemiloasă, josnică, dar și iertătoare uneori.

Îi mulțumesc Alinei pentru exemplarul trimis! Dacă v-am făcut curioși, găsiți romanul ei pe site-ul editurii, pe libris.ro, elefant.ro și în celelalte librării partenere.

RATING

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s