OAMENI VS EXTRATEREȘTRI – recenzie ARMADA, de Ernest Cline

ernest-cline---armada---c1

TITLU: Armada

AUTOR: Ernest Cline

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Evadarea e necesară, își tot spune Zack Lightman, care a visat dintotdeauna cu ochii deschiși ca să alunge monotonia din viața reală. Și nu e periculoasă, crede el, pentru că gamerii adolescenți nu trebuie să salveze universul… Dar într-o zi eroul nostru dă cu ochii de o farfurie zburătoare… Mai mult: ciudata apariție e din jocul video pe care-l joacă în fiecare seară, apărând Pământul de invadatori extratereștri. Și nu, Zack n-a luat-o razna. Armada subminează convențiile din SF, surprinzând la fiecare pagină cu o poveste despre maturizare și invazie extraterestră așa cum nu ați mai citit.

RECENZIE:

Înainte să încep Armada am fost avertizat că e foarte diferită de Ready Player One, romanul de debut a lui Ernest Cline care a fascinat întreaga lume și că va trebui să o tratez ca pe o carte de sine stătătoare, așa cum e normal, fără să o compar cu RPO. Dar, indiferent de câte ori mi-aș fi impus asta, nu am putut scăpa de comparațiile inevitabile cu romanul pe care, în recenzia pe care i-am făcut-o, l-am denumit „biblia comunității geek”. Poate că din această cauză nu m-am putut bucura de Armada pe cât mi-aș fi dorit, dar asta nu înseamnă că romanul e slab; dimpotrivă, aș zice că în scurt timp va ajunge un clasic al genului SF datorită temelor fără vârstă pe care le abordează, cum ar fi maturizarea și importanța familiei.

Viața banală a lui Zack Lightman – școală, jocuri video, muncă, convorbiri nesfârșite cu prietenii săi pe diverse teme, probleme cu bătăușii, viața familială distrusă de moartea subită a tatălui său pe când el era doar un bebeluș – este dată peste cap într-o zi când pe cer apare o navă spațială. Și nu orice fel de navă spațială, ci una desprinsă din jocul său preferat, Armada. La început, Zack își spune că nu a fost nimic mai mult decât o halucinație, dar atunci când este recrutat pentru a se alătura unui program ultra-secret de apărare a Pământului împotriva unei iminente invazii extraterestre, adolescentul descoperă că aproape nimic din ceea ce știa nu este 100% adevărat.

Fără să fie o continuare a Ready Player One, așa cum am crezut și eu la început și destul de multă lume pare să mai aibă impresia, Armada are un aer familiar, în special pentru cei care au citit celălalt roman al lui Cline (și l-au îndrăgit, cel mai probabil), dar și pentru fanii lui… Orson Scott Card, Ender Wiggin și ai jocului său de-a războiul. Cu o multitudine de referințe la cultura pop (cel mai mult mi-au plăcut momentele când prietenii lui Zack se contraziceau în legătură cu puterile lui Wonder Woman, aducând în discuție personaje din universuri rivale, cum ar fi Thor, sau din lumi care nu au nicio legătură cu neînfricata războinică: elfii și hobbiții lui Tolkien), în special din ramura science-fiction a acesteia (Star Wars și Star Trek ftw!) și din lumea jocurilor video (referințe pe care, din păcate, nu le-am putut „savura” chiar atât de mult, având în vedere că nu mă dau în vânt după ele), dar și omagii aduse unor romane ce au definit genul SF, dintre care Jocul lui Ender este cel care iese cel mai mult în evidență, întreaga acțiune fiind construită în jurul aceleiași idei de bază: invazii extraterestre și adolescenți recrutați să lupte împotriva cotropitorilor din alte lumi prin intermediul unor jocuri, Armada are toate ingredientele unei povești SF care o să iasă învingătoare în lupta cu timpul. Poate, dacă ecranizarea Ready Player One se va dovedi un succes la box-office, vom avea ocazia să vedem și un film inspirat de acest al doilea roman al lui Ernest Cline care, încă o dată, pune fantasticul în științifico-fantastic.

Dar, oricât de minunat ar fi fost să descopăr că influențele culturii pop și-au extins rădăcinile și în acest roman, indiferent cât de mult mi-ar fi plăcut acțiunea după ce aceasta și-a intrat în drepturi, mi s-a părut că punctul forte al Armadei au fost personajele, în special protagonistul, și mesajele pe care acestea le transmit prin acțiunile lor. Zack e genul de personaj pe care îl accepți cu greu, datorită firii sale dificile, dar care ajunge să-ți fie tare drag pe măsură ce afli mai multe despre el și înțelegi motivele pentru care se comportă așa cum se comportă. Călătoria sa, din confortul prorpiului cămin și familiaritatea orășelului mic, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, în singurătatea tenebroasă a spațiului este, în primul rând, una emoțională pentru că… arh, mi-e atât de greu să nu vă dau spoilere! Ca să nu vă stric surpriza, voi spune doar atât: dacă ați crezut că apariția navetei spațiale l-a zdruncinat pe Zack, stați să vedeți ce se va întâmpla cu el odată ajuns în spațiu.

Armada e un roman incitant, deși ușor lent la început, care, odată ce-și intră în drepturi și accelerează în acțiunea aceea nebună și te izbește în față cu toate dezvăluirile neașteptate, nu te lasă nicio secundă să te plictisești. Recunosc că nu m-a încântat fel de mult ca Ready Player One, dar asta s-a datorat mai mult faptului că niciodată nu am fost un gamer împătimit, cel mult unul casual, iar multitudinea de referințe la jocuri video vechi au trecut pe lângă mine cu viteza luminii. Totuși, mi-a plăcut mult Armada și abia aștept să descopăr următoarea aventură literară semnată Ernest Cline.

Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplarul trimis!

RATING

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s