PE PLAJĂ, SUB RAZELE LUNI – recenzie PÂNĂ NE VOM REVEDEA…, de Renee Collins

pana-ne-vom-revedea

TITLU: Până ne vom revedea…

AUTOR: Renee Collins

PUBLICAT DE: Editura Leda (colecția Leda Edge)

DESCRIERE: Cluburi rurale și petreceri în grădină. Ultimul lucru pe care și-l dorește Cassandra e să petreacă vacanța dinaintea ultimului an de liceu izolată într-un orășel plin de snobi din Massachusetts, pe țărmul oceanului. Cass tânjește după dramatism și aventură, lucruri greu de găsit în acel loc, unde se simte prinsă ca într-o capcană.

Dar când un străin încântător apare pe plaja privată a familiei ei, susținând că este proprietatea lui – și că sunt în anul 1925 – , Cass este atrasă într-un mister vechi de aproape o sută de ani. În vreme ce caută răspunsuri în prezent, Cass descoperă un adevăr care pune viața lui Lawrence în pericol. Nu va mai conta din ce secol vine el, dacă nu va mai trăi până mâine.

Disperată să-l salveze pe băiatul care înseamnă totul pentru ea, Cassandra trebuie să găsească o cale de a schimba istoria… sau să riște să-l piardă pe Lawrence pentru totdeauna.

RECENZIE:

Nu sunt cel mai mare fan al cărților ce au în centru o poveste de dragoste. Prefer, în schimb, să mă alătur eroilor în lupte epice împotriva forțelor răului, să întâlnesc creaturi nemaivăzute, să pun cap la cap piesele ce formează puzzle-ul unei crime. Totși, Până ne vom revedea… a părut, cel puțin din descriere, diferită față de alte romane de dragoste pentru adolescenți, asta datorită protagoniștilor care provin din epoci diferite și a straniei anomalii care le permite să se întâlnească (și îndrăgostească unul de celălalt) pe o plajă scăldată în lumina lunii.

Cassandra e adolescenta tipică din mai bine de jumătate din romanele YA: părinți ei sunt divorțați, are o atitudine mai mult sau mai puțin rebelă, ceva toane de divă și obiceiul enervant de a se plânge de absolut orice – chiar și atunci când ceea ce nu-i convine e, de fapt, spre binele ei. Aceasta este „obligată” să-și petreacă vacanța de vară într-o vilă (Dumnezeule mare, cum să-i faci una ca asta unui biet suflet nevinovat?!) închiriată de mama și tatăl ei vitreg, iar într-o seară, pe când medita pe plaja privată a proprietății, îl întâlnește pe Lawrence, un băiat inteligent și atrăgător (se putea altfel?) de care se îndrăgostește cât ai zice „insta-love”. În curând află că Lawrence, de fapt, trăiește în 1925 și că plaja este singurul loc unde se pot întâlni, asta din cauza unei anomalii în continuumul spațiu-timp ce afectează doar acea fâșie îngustă de pământ. Dar lucrurile nu rămân multă vreme roz și pufoase, deoarece până și simplul fapt că Lawrence și Cassandra s-au întâlnit produce efecte nedorite în prezent.

Sincer, mi-a plăcut neașteptat de mult cartea asta. Da, e clișeică pe alocuri și poate că unele personaje sunt stereotipice și enervante (*cough* Cassandra *cough*), dar stilul lui Renee Collins mi s-a părut atât de fresh, de energic, plin de viață și pe alocuri chiar poetic – știu că poate suna ciudat, nici mie nu-mi vine să cred asta, dar autoarea a reușit să îmbine armonios scenele cu limbaj colocvial cu unele momente în care am vrut să recitesc paragrafe întregi – și povestea atât de provocatoare și dispusă să-și asume riscuri încât am cedat, inevitabil, și am admis că da, Până ne vom revedea… e o carte chiar bună.

Personajele mi s-au părut surprinzător de bine conturate și, cu toate că m-au scos din sărite de câteva ori „mulțumită” atitudinilor cel puțin ciudate (din nou, *cough* Cassandra *cough*), cred că Renee Collins a reușit să creeze doi adolescenți tipici vremurilor din care provin și, mai mult decât atât, a făcut ca diferențele dintre Cassandra și Lawrence să iasă în evidență. Am adorat cât de simplu au fost redate gândurile și trăirile Cassandrei, pe când capitolele scrise din perspectiva lui Lawrence au avut un irezistibil parfum specific vremurilor de altă dată. Poate că acesta a fost motivul pentru care mi-a plăcut de Lawrence atât de mult: e super old-fashioned, folosește de multe ori cuvinte… nu chiar pompoase, dar diferite față de cele pe care le utilizează adolescenții din ziua de azi, e decent și manierat. Cu alte cuvinte, e opusul masculilor alfa, a băieților răi cu suflet rănit pe care-i întâlnim atât de des în ficțiunea pentru adolescenți; o gură de aer proaspăt atât de necesară și binevenită. Acțiunea m-a surprins și ea, asta pentru că a existat. Romanul are un plot interesant, care te face să vrei să citești pagină după pagină după pagină pentru a afla ce naiba se mai poate întâmpla cu perechea de îndrăgostiți. OK, că tot veni vorba de îndrăgostiți… Cassandra și Lawrence nu au făcut decât să alimenteze și mai mult ura mea față de idioțenia asta de insta-love. S-au cunoscut, la propriu, pentru câteva zile și deja spun că sunt „suflete pereche”, „dragostea vieții mele” etc. Someone needs to bitch slap them before I do. Nu doar că au reușit să spulbere complet atmosfera poveștii pentru mine, dar au și retezat orice legătură ar fi avut cu realitatea. Finalul, în schimb, mi-a readus zâmbetul pe buze: a fost perfect și nesperat de îndrăzneț.

Până ne vom revedea… m-a surprins într-un mod cât se poate de plăcut și cred că, dacă aș fi fost un fan al romanelor de dragoste, i-aș fi închinat un altar. Cu toate că suferă de niște probleme destul de evidente și care ar fi putut foarte ușor să nu existe, cartea m-a ținut în priză de la început și până la sfârșit și m-a făcut să-mi pese de niște personaje pe care poate că le-aș fi respins în alte cărți.

Mulțumesc grupului Corint pentru exemplarul trimis pentru recenzie! Fiți pe fază, o să urmeze un concurs cât de curând 😀

RATING 

Anunțuri

Un gând despre „PE PLAJĂ, SUB RAZELE LUNI – recenzie PÂNĂ NE VOM REVEDEA…, de Renee Collins

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s