AVENTURI DEOSEBITE – recenzie ORAȘUL PUSTIU, de Ransom Riggs

orasul-pustiu

TITLU: Orașul pustiu (Miss Peregrine #2)

AUTOR: Ransom Riggs

PUBLICAT DE: Editura Art (imprintul Young Art)

DESCRIERE: 3 septembrie 1940 este ziua în care zece copii deosebiţi încearcă să se salveze de o armată de monştri. Miss Peregrine este singura care îi poate ajuta, dar ea este captivă în corpul unei păsări. Extraordinara aventură începută în volumul anterior din seria Miss Peregrine continuă într-o călătorie plină de neprevăzut pentru Jacob Portman şi noii săi prieteni. Fără altă soluţie, copiii pornesc către Londra, oraşul în care s-ar putea afla singura lor salvare, sperând să găsească acolo leacul care să o vindece pe Miss Peregrine. Pe străzile distruse, cu ferestrele clădirilor întunecate ca nişte ochi fără vedere, pericolul pândeşte la fiecare colţ.

RECENZIE:

Filmul inspirat de primul roman al seriei Miss Peregrine a apărut recent, dar nu l-am văzut încă (în mare pentru că trailerele nu m-au convins deloc, dar chiar deloc, că merită să investesc timp și bani în cea mai recentă peliculă semnată Tim Burton). Totuși, faptul că am fost „expus” zi de zi la clipuri și imagini promoționale pentru film a avut un efect pozitiv: m-am simțit într-o oarecare măsură presat să citesc continuarea, să fiu cu un pas înaintea publicului care urmărește doar filmul, fără să se obosească să mai citească și cartea. Așa se face că, la mai bine de un an de când am citit Miss Peregrine, am ajuns să lecturez și Orașul pustiu, carte care s-a dovedit o surpriză plăcută, care mi-a întrecut așteptările și m-a făcut curios în legătură cu deznodământul acestei trilogii ingenios construite în jurul unor fotografii ciudate.

După atacul strigoilor asupra buclei lor, Jacob și copiii deosebiți aflați în grija lui Miss Peregrine trebuie să se refugieze într-o Anglie măcinată de război. Și, de parcă situația lor nu ar fi fost destul de proastă, Miss Peregrine este captivă în trupul său de pasăre și, dacă nu va fi ajutată cât de curând de o altă ymbrină, va rămâne un animal pentru tot restul vieții. Încercând să-i redea lui Miss Peregrine înfățișarea de altă dată, laolaltă cu puterile sale speciale, deosebiții pornesc în căutarea lui Miss Wren, singura ymbrină din țară care nu a fost capturată încă de strigoi și vor înfrunta pericole cum nu au mai văzut, vor descoperi secrete despre lumea și istoria lor stranie, dar își vor și face noi prieteni… ciudăței.

Încă de la primele pagini se poate observa că Orașul pustiu este o îmbunătățire considerabilă față de primul volum al seriei, Miss Peregrine. Jacob nu mai e un răsfățat insuportabil, care nu face altceva decât să se plângă de cât de cruntă e soarta cu el, ci evoluează treptat de-a lungul cărții până când devine un lider demn de urmat. Nu-mi vine să cred că spun asta, dar a ajuns să-mi placă tare mult de Jacob și de foarte multe ori i-am înțeles acțiunile și gândurile, iar la final, când și-a descoperit noile puteri, am fost pe cât de surprins, pe atât de încântat și am ovaționat pentru el. Relația dintre Jacob și Emma, deși încă super creepy și messed up, a evoluat și ea și a părut mai puțin „relația amoroasă obligatorie din orice carte YA”; ce am apreciat foarte mult la această relație a fost cât de natural a progresat și cât de apropiată de realitate a fost reprezentată: nu e totul numai zahăr și drăgălășenii între cei doi, iar conflictele nu ezită să-și facă apariția. Un alt punct forte al cărții este faptul că avem șansa să vedem puterile deosebiților în acțiune. Cum am citit Miss Peregrine acum destul de mult timp, nu mai țin minte dacă și în acel volum le-au folosit pentru a se lupta cu inamicii, ori doar pentru a-l impresiona pe Jacob (înclin mai mult spre a doua variantă), dar sunt sigur că nu am avut ocazia să vedem o asemenea desfășurare de forțe. Cum puterile copiilor sunt variate, a fost un deliciu să le văd utilizate atât de des și de inventiv pe teren.

Și pentru că nu ar fi o recenize a unei cărți din serie fără să vorbesc despre fotografii, trebuie să le menționez și pe acestea. Cred că, dacă nu ar fi fost pentru colecția de poze încântător de înfiorătoare, Miss Peregrine ar fi fost îngropată sub muntele de romane YA care apar pe piață în fiecare an. Dar a avut noroc cu acest tertip ingenios și a captat interesul cititorilor de pretutindeni. Colecția de fotografii din Orașul pustiu mi s-a părut și mai captivantă, cu poze ciudate reprezentând măgăruși cu picioare de girafă și scaune confecționate din coarne de antilopă, trăsuri trase de capre și clădiri înghețate bocnă, contorsioniști și clovni de coșmar, porumbei fantomatici și peisaje ale unei țări devastate de război.

Nu mi-a plăcut, în schimb, că acțiunea a părut să bată pasul pe loc în unele părți și că o foarte mare parte din acțiune este concentrată în primele și ultimele 50-60 de pagini. Grupul de deosebiți suferă și el din cauză că este atât de mare și variat, iar autorul nici măcar nu se obosește să încerce să le ofere fiecăruia un portret bine conturat – băieții, de exemplu, au toți aceeași personalitate enervantă, de adolescent revoltat și mereu arțăgos, și mai și vorbesc la fel –; noroc că autorul/editorul s-a gândit să adauge o listă cu personajele și puterile lor la începutul cărții, listă la care m-am întors de nenumărate ori numai pentru a-mi aminti cine e Hugh, de exemplu, și care e puterea lui. Ultimul, dar cu siguranță nu cel din urmă, lucru care m-a deranjat la carte a fost că, în unele momente, logica a lipsit cu desăvârșire din peisaj. Înțeleg că autorul a încercat să aducă la viață o lume neobișnuită, dar să spui că pitonii sunt veninoși doar pentru a-i face să pară mai interesanți, ori să-ți trimiți personajele într-o fortăreață de gheață și să nu-i pui nici măcar o singură dată să se plângă de temperaturile mai puțin prietenoase mi se pare… ciudat.

Totuși, în ciuda micilor neajunsuri, cred că punctele forte sunt cele care ies mai mult în evidență de această dată. Orașul pustiu este un roman mult mai bun decât Miss Peregrine, din toate punctele de vedere, iar acum aștept cu nerăbdare să citesc concluzia poveștii, Biblioteca sufletelor.

Mulțumesc grupului editorial Art pentru șansa de a citi acest roman surprinzător.

RATING

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s