ZEIȚE ȘI STAFII – recenzie ARHIVISTA WASP, de Nicole Kornher-Stace

arhivista-wasp

TITLU: Arhivista Wasp

AUTOR: Nicole Kornher-Stace

PUBLICAT DE: Editura Leda (colecția Leda Edge)

DESCRIERE: Sarcina lui Wasp e simplă. Să vâneze stafii. Și în fiecare an trebuie să lupte ca să rămână Arhivistă. Singură şi disperată, face o înţelegere cu stafia unui supersoldat. Va merge cu el în lumea lui subpământeană pentru a căuta stafia demult pierdută a partenerei sale, iar în schimb va afla mai multe decât orice Arhivistă dinaintea ei despre lumea lui preapocaliptică. Şi sunt multe lucruri de ştiut. În definitiv, Arhivistele sunt însemnate dinainte de naştere, menite să facă munca sacră a unei zeiţe. Sunt alese. Sunt speciale. Sau cel puţin aşa li se spune de patru sute de ani.

Arhivista Wasp se teme că nu ea este cea aleasă, că nu va supravieţui călătoriei în lumea subpământeană, că viaţa violentă de care a scăpat era poate mai bună decât locul spre care se îndreaptă.

Dar nu există decât o singură modalitate de a afla.

RECENZIE:

Arhivista Wasp e unul dintre acele romane despre care nu am auzit nimic înainte să fie anunțată apariția sa în România, ceea ce e un lucru bun pentru că, astfel, nu am avut așteptări colosale în ceea ce privește această poveste postapocaliptică stranie și întunecată, dar atââât de bună. Coperta m-a vrăjit din prima clipă, descrierea a declanșat și ea ceva înăuntrul meu și mi-am dorit să pun cât mai repede mâinile pe cartea lui Nicole Kornher-Stace și să mă afund în acea lume misterioasă, bântuită de stafii, alături de Wasp și misteriosul ei aliat.

Wasp este o Arhivistă, aleasă de însăși zeița Catchkeep pentru a-i duce mai departe învățăturile pe pământ. După ce iese victorioasă pentru al treilea an la rând în lupta pentru titlul de Arhivistă, viața lui Wasp va lua o întorsătură neașteptată. Ea ajunge să facă o alianță cu o stafie, una dintre ființele pe care trebuia să le studieze în detaliu pentru a afla cât mai multe despre originile lor misterioase, și ajunge acolo unde nicio altă Arhivistă nu a mai fost: lumea acestor spirite, un loc în care nimic nu e ceea ce pare, unde umbrele domnesc și teama și nesiguranța ți se cuibăresc în suflet la orice pas.

Când am început să citesc cartea mi-am zis că n-o să am ce face în 2 zile cu ea. Dar m-am înșelat. Spre deosebire de celelalte cărți YA de pe piață, Arhivista Wasp nu poate fi citită doar de dragul de a mai bifa o carte în challenge-ul de pe Goodreads sau numai pentru a evada din lumea cotidiană pentru câteva ore. Mai trebuie să spun că nu am reușit să o citesc în cele 2 zile? Și nu pentru că nu aș fi vrut sau nu mi-ar fi plăcut cartea, dar am simțit că m-aș trăda în primul rând pe mine dacă m-aș grăbi și nu aș lăsa scriitura magnifică a lui Nicole Kornher-Stace să mă prindă cu totul în mrejele sale. Cred că mi-a luat o săptămână întreagă să „rumeg” romanul și nu regret nicio clipă că mi-am acordat timpul necesar pentru a descoperi minunata lume a lui Wasp, secretele stafiilor și înșelătoriile credinței lui Catchkeep.

Dacă e să fiu sincer, nici nu cred că aș încadra Arhivista Wasp în categoria YA, pentru că e mai mult decât atât. În afară de faptul că protagonista e o adolescentă, nu am găsit niciun alt element specific literaturii YA pe tot parcursul cărții. Poate că a fost o strategie de marketing a editorului american, fiindcă romanele YA se vând mai bine decât restul, însă am impresia că i s-a făcut un mare deserviciu cărții. D.p.d.v. al stilului, Arhivista Wasp e perfectă: autoarea știe cum să aștearnă pe foaie cuvintele astfel încât acestea să aibă un impact cât mai puternic asupra cititorului; lumea creată de aceasta e conturată cu mare grijă, iar detaliile ne sunt servite în porții mici, suficient pentru a ne permite să ne facem o idee cât de cât clară legată de univers, însă unele mistere rămân neelucidate chiar și la sfârșit; personajele sunt uimitor de… umane, chiar și cele care au trecut de mult în neființă, fiecare având calități și defecte (în cantități mai mult sau mai puțin egale) care le fac să pară mai puțin niște eroi urcați pe un piedestal și mai mult niște oameni de rând, care se văd nevoiți să țină capul sus în situații care unora li s-ar putea părea imposibile.

Despre acțiune pot spune că e destul de lentă, cel puțin în prima jumătate a cărții, și că mi s-a părut puțin ciudat (în sensul bun al cuvântului) că am fost aruncați în acea lume răvășită fără niciun avertisment și că, pe tot parcursul cărții, în loc să primim răspunsuri clare în legătură cu evenimentele care au condus la formarea unei societăți primtive, cum e cea din care face parte și Wasp, am rămas cu mai multe întrebări și cu fărâme de indicii presărate din loc în loc care, în teorie, ar trebui să ajute la elucidarea misterului. Cel puțin parțial. Însă mi-a plăcut că autoarea nu ne-a servit chiar totul cu lingurița și că ne-a lăsat pe fiecare dintre noi să ne formăm teorii legate de tot ce se petrece în lumea lui Wasp: cum au apărut stafiile, cine e Catchkeep cu adevărat și așa mai departe. Apoi ar mai fi a doua jumătate a cărții, care compensează din plin lipsa acțiunii din prima parte, însă fără a renunța la elementele care au făcut primele capitole atât de interesante și unice. În tot vârtejul acela de scene alerte și incredibile, Wasp rămâne Wasp, iar narațiunea își păstrează tonu” serios și complex, cu descrieri ample care îți taie răsuflarea.

Personajele mi s-au părut punctul forte al romanului. Wasp e genială, sarcastică și distantă atunci când situația o cere, însă o aliată de nădejde dacă știi cum să o abordezi, o luptătoare în adevăratul sens al cuvântului, o fire curioasă și mereu dornică să descopere lucruri noi, un suflet zdruncinat de traumele din trecut, dar care nu lasă acest lucru să-i dicteze cum să se comporte. Spre deosebire de celealte Arhiviste, Wasp le arată compasiune stafiilor și nu le distruge fără să clipească. Într-un fel aș putea zice că e prietena lor. În special a uneia… Stafia cu care Wasp ajunge la o înțelegere este portița noastră către alte lumi: cea din trecut și cea a spectrelor. Deși nu are nume (lucru care mi s-a părut fascinant), stafia iese în evidență prin abilitățile sale de luptător (în mijlocul bătăliei e nemiloasă și calculată, o adevărată armă letală, abilități dobândite în timpul vieții), iar în rest e distantă și aproape la fel de sarcastică precum Wasp. Relația dintre cei doi e una fabuloasă și, spre marea mea surprindere și mulțumire, nu implică nimic amoros. Wasp și stafia devin, încetul cu încetul, prieteni. Deși alianța lor a început cu stângul, neîncrederea fiind cuvântul de ordine în ceea ce-i privea pe atunci, cei doi au început să se încreadă unul în altul și, până la sfârșitul cărții, au ajuns să fie dispuși să se sacrifice pentru fericirea celuilalt. Tot aici trebuie să-l amintesc și pe dezgustătorul Preot al lui Catchkeep, pe care l-am urât cu pasiune de la început și până la sfârșit.

Arhivista Wasp este o carte uluitoare, violentă și întunecată, despre prietenie, dragoste și importanța luării deciziilor corecte, chiar dacă întreaga lume pare să fie împotriva lor. O poveste deosebită, o alianță improbabilă, o lume postapocaliptică la care aș vrea să mă întorc (deși, într-un fel, mă bucur că e un stand-alone), toate acestea fac din romanul lui Nicole Kornher-Stace un must read.

Mulțumesc grupului editorial Corint pentru această carte incredibilă.

RATING

 

Anunțuri

2 gânduri despre „ZEIȚE ȘI STAFII – recenzie ARHIVISTA WASP, de Nicole Kornher-Stace

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s