UN STROP DE MAGIE ÎN RUSIA – recenzie JOCUL COROANEI, de Evelyn Skye

jocul_coroanei

TITLU: Jocul Coroanei (Jocul Coroanei #1)

AUTOR: Evelyn Skye

PUBLICAT DE: Editura Leda (colecția Leda Edge)

DESCRIERE: Există lucruri mai periculoase decât un strop de magie…

Vika Andreieva poate stârni zăpada și poate transforma cenușa în aur.

Nikolai Karimov poate vedea prin pereți și poate face să apară poduri din senin.

Ei sunt magi – singurii din Rusia – iar țarul, amenințat de Imperiul Otoman și de kazahi, are nevoie de un Mag Imperial puternic alături de el.

Și astfel inițiază Jocul Coroanei, un duel al abilităților magice.

Câștigătorul jocului va primi puteri de neimaginat.

Pe cel învins îl așteaptă moartea.

Jocul Coroanei nu trebuie pierdut.

RECENZIE:

De fiecare dată când aud „magie” și „Rusia” în aceeași frază, gândul mă poartă spre trilogia Grisha și recent lansata Banda celor șase ciori, cărți pe care le ador. Jocul Coroanei mi-a făcut cu ochiul mai întâi prin intermediul coperții geniale (și doar mi-am jurat că nu o să mai judec o carte după copertă), apoi am văzut un clip de promovare pe YouTube care mi s-a părut și mai și, după care descrierea cărții a dat lovitura de grație. Unde mai pui că e recomandată tocmai de Sabaa Tahir. Trebuia neapărat să o citesc. Și asta cât mai repede!

Într-o Rusie aflată în pragul războiului, într-o perioadă când țarul trebuie să aibă în permanență alături un Mag Imperial, iar Izvorul magiei dispune de o cantitate limitată de energie, doi tineri inițiați în tainele vrăjitoriei vor fi nevoiți să se dueleze până la moarte pentru titlul mult râvnit. Vika este o adolescentă de o frumusețe răpitoare, cu fire vulcanică, care s-a specializat în magia naturii: poate isca furtuni din senin, poate controla animalele și poate creea noi petice de pământ acolo unde până nu demult nu se afla nimic. Nikolai, rivalul său, e șarmant și misterios; a fost instruit să însuflețească obiectele, să le facă să-i asculte poruncile. Cei doi devini pionii Jocului Coroanei, o competiție în urma căreia unul dintre ei va deveni Mag Imperial și va avea acces la toată magia Rusiei.

Mi-a plăcut tare mult stilul autoarei. Cu o muzicalitate aparte, aproape poetic, a reușit să creeze o minunată atmosferă de basm modern, iar Rusia, trebuie să recunosc, niciodată nu a strălucit mai mult. Atenția la detaliu pe care Evelyn Skye o acordă fiecărui lucru mărunt este de apreciat: detaliile arhitecturale și străzile, mâncarea și atmosfera din magazine sau cârciumi, obiceiurile și tradițiile specifice poporului rus sunt descrise cu dedicație și pasiune, astfel încât ai impresia că ești alături de personaje, că mănânci una dintre faimoasele prăjituri ale Ludmilei sau bei votcă și bere în taverna frecventată de Nikolai și Pașa. Această atmosferă magică mi-a adus aminte de Circul nopții și de aerul încărcat de farmec al poveștii născocite de Erin Morgenstern.

Sistemul de magie mi s-a părut extrem de interesant și de ofertant. Sunt tare curios cum îl va explora autoarea în continuarea de anul viitor, mai ales că acum a mai rămas un singur mag în Rusia, iar acesta are acces la toată magia din țară. Sunt sigur că ne așteaptă câteva momente de-a dreptul epice în următorul volum, atunci când noul Mag Imperial va trebui să născocească noi modalități de a-i fi de folos țarului și, implicit, poporului rus. Iar aici intervine una dintre micile dezamăgiri legate de Jocul Coroanei. Sistemul de magie e cum nu se poate mai interesant, dar am avut impresia că nu a fost folosit la adevărata lui valoare. Ca să nu mai spun că s-a simțit clar că autoarea o favorizează pe Vika, Nikolai aflându-se în dezavantaj încă de la început. Puterile Vikăi sunt mult, mult, mult mai interesante decât ale lui. Fără să dau spoilere, pot spune că primele mutări ale lui Nikolai au fost… meh. Iar de la Jocul Coroanei – Jocul în sine, nu cartea – am avut așteptări mult mai mari. Voiam ceva violent, palpitant, plin de clipe tensionate și momente în care să uit să mai respir; pe scurt, îmi doream un duel pe viață și pe moarte, dar am primit ceva mult mai puțin impresionant. Iar asta m-a dezamăgit și mai mult pentru că restul cărții e cât se poate de perfectă.

Pe lângă atmosfera magică, personajele sunt un alt punct forte al romanului. Pe Vika am îndrăgit-o de la început și am privit fascinat cum își exersa magia în colțișorul izolat al insulei unde trăia împreună cu tatăl ei. Temperamentală, cu o fire pe care mulți o compară cu un vulcan în plin proces de erupție, uluitor de frumoasă, cu părul de un roșu aprins „deranjat” de o singură șuviț neagră ca abanosul, o foarte talentată manipulatoare a elementelor și un suflet fragil, Vika e garantat să prindă cititorii în farmecele sale încă de la primele pagini ale cărții. Din nefericire pentru ea, ceilalți locuitori ai insulei o privesc cu o oarecare teamă și se țin departe de ea, cu toate că nu-i cunoșteau secretul, iar singura care se încumeta să-i vorbească era Ludmila, cea de la care Vika cumpăra pâinea preferată a tatălui său. După începerea Jocului, Ludmila ajunge în Sankt Petersburg alături de Vika, iar între cele două se dezvoltă o frumoasă relație mamă-fiică. Nu-l pot uita nici pe Serghei, tatăl Vikăi, care mi s-a părut cel mai simpatic și lovable personaj din carte. Spre deosebire de sora lui, Galina, cea care l-a educat pe Nikolai în tainele magiei, care a fost incredibil de nesuferită și de fiecare dată când deschidea gura îmi doream să fie călcată de o trăsură 😀 Din fericire Nikolai, discipolul ei, nu a „împrumutat” nicio trăsătură de caracter de-a Galinei, băiatul fiind aproape opusul maestrei sale. Nikolai e sensibil, elegant și manierat, un perfecționist al cărui talent în manipularea lucrurilor neînsuflețite ar putea fi legendar. Ultimul, dar nu cel din urmă, despre care vreau să discut este Pașa. Moștenitorul coroanei umblă adesea deghizat, îmbrăcat în haine normale, astfel încât nimeni – în afara celui mai bun prieten al lui, Nikolai – să nu-l poată recunoaște. Pașa e inteligent, charismatic și un viitor țar care promite multe, doar că are un foarte mic defect: e atins de blestemul instalove. Acum o vede pe Vika, în secunda următoare se îndrăgostește iremediabil de ea și își pierde cumpătul atunci când află că și Nikolai o iubește (sentiment care mai că a apărut de nicăieri). Spre sfârșitul cărții, acțiunile lui devin de-a dreptul revoltătoare și au niște repercusiuni deloc plăcute, pe care va trebui să le suporte din plin în următorul volum.

Magie, personaje minunate, din nou magie și o Rusie absolut fermecătoare. Dacă v-au plăcut cărțile lui Leigh Bardugo sau Circul nopții a lui Erin Morgenstern, o să adorați Jocul coroanei. Mi-e mi-a plăcut. Mult. Totuși, așteptarea până la apariția următorului volum o să fie tare grea 😉

Mulțumesc grupului editorial Corint pentru ocazia de a citi acest fabulos basm contemporan! Și, pentru că e vară, grupul Corint a dat startul unei promoții tare mișto. Până pe 20 august 2016, Grupul Editorial Corint îți oferă un discount săptămânal de 35% la o serie de titluri Corint Books, Corint Junior și Leda Edge. Nu vă mai rămâne decât să urmăriți site-ul www.edituracorint.ro sau paginile de Facebook Editura Corint, Editura Leda, Leda Edge și Corint Junior, să alegeți ce vreți să citiți în vacanță și să prindeți valul de reduceri estivale!

RATING

Anunțuri

4 gânduri despre „UN STROP DE MAGIE ÎN RUSIA – recenzie JOCUL COROANEI, de Evelyn Skye

  1. Imi facuse si mie cu ochiul, dar m-am lovit de insta-love si love-triangle si atunci… meh! Poate varsta isi spune cuvantul si azi caut mai mult substanta si mai putin teenage angst :)) dar inteleg de ce multi tineri sunt si vor fi fermecati de ea.

    Chiar acum citesc tot o serie „magica” de V.E. Schwab (Shades of Magic, incepand cu A Darker Shade of Magic) si nu pot sa nu o recomand – e originala, dinamica, plina de magie, suspans, cu personaje extrem de bine conturate si lipsita de cele 2 minusuri de mai sus 😉 daca nu ai citit-o deja, poate arunci o privire, sunt convinsa ca iti va placea. 😉

    • Instalove-ul și triunghiul amoros au fost marile mele temeri înainte să citesc cartea, recunosc, și s-au dovedit oarecum fondate, însă nu m-au deranjat chiar atât de mult 😀
      Am auzit de cărțile Victoriei Schwab (parcă ăsta e numele ei real, nu?) și chiar sunt curios să citesc A Darker Shade of Magic – coperta e ireală -, dar cred că voi aștepta să fie traduse și la noi. Nu de alta, dar n-am răbdare să citesc cărți în engleză/format electronic :))

      • Hahaa, la mine e invers – nu prea am rabdare cu traducerile, asa ca in biblioteca aproape tot ce tine de YA este in engleza, desi ma bate gandul sa mai adaug si cate o editie in romana a preferatelor mele ;)) dar noroc ca exista shop-uri ca bookdepository, altfel poate mi-as cultiva si ceva rabdare.

        Da, scrie si ca Victoria si ca V. E. Schwab (probabil contracte diferite la edituri diferite) si tot ce am citit de la ea pana acum mi-a placut. Ar fi bine daca s-ar traduce si la noi.

  2. Pingback: NOU ÎN BIBLIOTECA MEA #9 (IUNIE & IULIE 2016) | răzvan's bookshelf

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s