ÎNTOARCERE ÎN UNIVERSUL GRISHA – recenzie BANDA CELOR ȘASE CIORI, de Leigh Bardugo

banda-celor-sase-ciori

TITLU: Banda celor șase ciori (Banda celor șase ciori #1)

AUTOR: Leigh Bardugo

PUBLICAT DE: Editura Trei

DESCRIERE: Șase proscriși periculoși

O misiune imposibilă

Ketterdam: un centru înfloritor al comerţului internaţional, unde poţi găsi orice dacă eşti dispus să plăteşti preţul – şi nimeni nu o ştie mai bine decât Kaz Brekker, un hoţ de geniu. Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acţioneze de unul singur…

Așa că iată care este banda lui:

Un condamnat însetat de răzbunare.

Un trăgător împătimit de jocurile de noroc.

Un fugar cu un trecut privilegiat.

O spioană poreclită Fantoma.

O Sfâşie-Inimi care îşi foloseşte puterea ca să supravieţuiască într-un cartier rău famat.

Un hoţ cu darul evadărilor imposibile.

Kaz şi echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea întregii lumi – dacă nu se ucid mai întâi între ei.

RECENZIE:

Grisha se numără printre trilogiile mele preferate din toate timpurile (da, am adorat până și ultima carte, cea în care majoritatea fanilor aruncă, fără milă, cu roșii stricate, și încă mai cred că finalul a fost perfect), așa că nu e de mirare că am așteptat cu sufletul la gură ca Banda celor șase ciori să apară și la noi. Nu glumesc când spun că dădeam zilnic refresh paginii de Facebook Young Fiction Connection, poate, poate voi avea parte de vestea cea mare. Iar când a apărut coperta… am fost la un pas de leșin. Arată incredibil!

Banda celor șase ciori urmărește aventurile a șase personaje – Kaz, Inej, Nina, Matthias, Jesper și Wylan – care pornesc într-o misiune cât se poate de periculoasă cu un singur gând: recompensa uriașă care le-a fost promisă. Totuși, relațiile dintre ei nu sunt tocmai cele mai bune și există o foarte mare posibilitate să se omoare unul pe altul înainte să ajungă la destinație.

Să spun că am avut așteptări colosale de la acest roman ar însemna să mint. Îmi doream din tot sufletul să o ador, iar primul capitol a părut să indice că exact asta urma să se întâmple, dar apoi s-a schimbat perspectiva narativă și, cu regret, a trebuit să recunosc că următoarele 50 de pagini au fost destul de plictisitoare. Având o distribuție atât de variată (un fel de mini Urzeala tronurilor), mi-a fost destul de greu să mă obișnuiesc cu personajele și a durat o vreme până să înceapă să-mi pese de ele. Dar și când am ajuns în acel punct… Pur și simplu nu mă mai puteam opri din citit și, ceea ce mi s-a părut neobișnuit, am fost mult mai interesant să aflu detaliile din trecutul fiecărui personaj în parte și aproape (APROAPE) că nu mi-a păsat de ce se întâmpla în prezent, atunci când paginile erau pline ochi de acțiune explozivă.

Iar acum o să discut despre personaje. Spuneam mai devreme despre Banda celor șase ciori că ar avea o distribuție variată (și impresionantă, aș adăuga). Personal, nu prea am agreat cărțile scrise din mai multe perspective, asta pentru că m-am „fript” urât de tot acum câțiva ani în timp ce citeam Eragon 2, dar asta e altă poveste. De la Gone Girl încoace pot spune că am început să apreciez tot mai mult această tehnică narativă și că, în momentul de față, nu mă mai deranjează chiar atât de mult. Ba chiar pot spune că „salturile” continue de la un personaj la altul au fost unul dintre cele mai mișto aspecte ale cărții, mai ales că acestea se făceau într-un mod cât se poate de natural. Trecuturile câtorva personaje sunt interconectate, ceea ce înseamnă că am avut ocazia să văd aceeași poveste prin ochi diferiți și să o înțeleg la un nivel mult mai profund decât dacă naratorul s-ar fi concentrat doar asupra unui singur protagonist. Big like for that, Bardugo!

Cu toate că atenția este destul de egal „împărțită” între cele șase personaje, cele șase ciori din titlu, nu am putut să nu remarc un favoritism pentru Kaz Brekker, liderul tâlharilor și unul dintre cele mai fascinante personaje din literatura YA peste care am dat până acum. Kaz e isteț, nemilos, șiret și un foarte bun strategist, nemilos atunci când situația o cere și un suflet de aur în anumite (a se citi „foarte puține”) momente. Trecutul său este cel care l-a transformat în demonul străzilor rău famate din Ketterdam, legenda lui fiind cunoscută de toți, cu mic, cu mare. Mi-a plăcut enorm că am aflat care îi sunt motivațiile, că nu se comportă ca un nemernic doar pentru că e mai cool așa și că setea lui de răzbunare provine dintr-un loc întunecat al sufletului său care nu a existat întodeauna, fiind mai degrabă creeat atunci când… vă las pe voi să aflați.

A doua pe listă este Inej, mâna dreaptă a lui Kaz, poreclită Fantoma. Recunsc că, la început, nu mi-a păsat foarte mult de ea și o consideram cea mai plictisitoare din toată grupa, dar până la sfârșitul cărții am ajuns să mă îndrăgostesc de ea și să spun „fuck yeah!” de fiecare dată când numele ei apărea la începutul unui capitol. Inej e badass, o luptătoare desăvârșită – din toate punctele de vedere – și un tâlhar deosebit de talentat, al cărei trecut, din care nu lipsesc termenii precum „negoț cu sclavi” sau „casă de toleranță”, încă o bântuie și pe care încearcă din răsputeri să-l învingă.

Urmează Nina, o Grisha Sfâșie-Inimi care ascunde mai multe secrete, a cărei poveste e strâns legată de Matthias, un drüskelle, unul dintre înfiorătorii vânători de vrăjitoare din ținuturile înghețate ale Fjerdei. Relația dintre cei doi e genială, ura și dragostea, replusia și admirația ce răsună din fiecare cuvânt pe care și-l adresează sunt atât de palpabile, de veridice, iar felul în care interacționează – în trecut și, mai ales, în prezent – e uimitor de privit. Un anumit moment în care cei doi își vorbesc m-a făcut să mă înfior și mai aveam puțin, puțin până să-mi pierd cumpătul și să încep să plâng. I don’t usually ship, but this time…

Despre Jesper și Wylan nu am chiar atât de multe de zis. Cei doi mi s-au părut cei mai puțin interesanți membri ai bandei și, dacă e să fiu puțin răutăcios, am avut impresia că singurul lor rol în carte a fost acela de a face glume și a mai detensiona atmosfera. Nu i-am urât, nu i-am adorat, pur și simplu mi-au fost indiferenți. Totuși, finalul promite că în volumul următor lucrurile se vor schimba destul de mult și abia aștept să descopăr ce întorsătură va lua soarta celor doi (mic spoiler: cred că va fi și ceva romantism implicat).

Personaje puternice, extraordinar de complexe și de diferite față de cele din trilogia Grisha,  o structură a poveștii care alternează între trecut și prezent și nu te lasă nicio clipă să te plictisești, acțiune uimitoare și un deznodământ care te va face să numeri minutele până când va apărea Crooked Kingdom. Banda celor șase ciori e un must read pentru orice iubitor de fantasy, cărți YA sau de romane bine scrise, în general. Și, dacă vă temeți că nu o să înțelegeți nimic fiindcă nu ați apucat să citiți Grisha, vă spun că nu e absolut nicio problemă. Evenimentele sau personajele din trilogie sunt menționate foarte, foarte pe scurt (suficient cât să mă facă să zâmbesc de câteva ori), deci n-o să vă luați nici spoilere. Recomand, recomand, recomand!

Mulțumesc editurii Trei pentru ocazia de a citi acest roman incredibil!

RATING: loved-it

 

Anunțuri

4 gânduri despre „ÎNTOARCERE ÎN UNIVERSUL GRISHA – recenzie BANDA CELOR ȘASE CIORI, de Leigh Bardugo

  1. Pingback: NOU ÎN BIBLIOTECA MEA #9 (IUNIE & IULIE 2016) | răzvan's bookshelf

  2. Pingback: Leigh Bardugo – Banda celor Șase Ciori | dezmatz

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s