SUB SEMNUL LUI MARTE – recenzie FURIA ROȘIE, de Pierce Brown

furia-rosie

TITLU: Furia roșie (Furia roșie #1)

AUTOR: Pierce Brown

PUBLICAT DE: Editura Paladin

DESCRIERE: În viitor, populaţia lumii e împărţită în clase având funcţii strict și clar definite, iar fiecărei clase îi corespunde câte o culoare. Darrow e un Roşu şi un Sondor al Iadului care lucrează în adâncul minelor de pe Marte pentru a face suprafaţa planetei locuibilă. La fel ca toţi cei din neamul lui, trudeşte din greu pentru a oferi un viitor mai bun generaţiilor următoare. Darrow va descoperi însă destul de repede că umanitatea ajunsese demult să populeze planeta Marte, iar cei ca el sunt ţinuţi drept sclavi de o clasă conducătoare decadentă, cea Aurie. Singurul mod în care se poate face dreptate în această societate abuzivă este ca Darrow să se infiltreze în mijlocul Auriilor, devenind unul dintre ei.

RECENZIE:

Cartea asta trebuie că a fost pe wishlist-ul meu de cel puțin un an de zile. Ocazional, urmăresc activitatea câtorva membri ai comunității de booktuberi din străinătate și am auzit pomenindu-se despre un anume roman intitulat Red Rising în 4 din 5 videoclipuri (exagerez, evident, dar nici departe de adevăr nu sunt). Firește că am fost cum nu se poate mai entuziasmat atunci când s-a anunțat publicarea cărții la cele două imprintruri ale grupului editorial Art: YoungArt și Paladin. Ediția YoungArt mi-a displăcut enorm încă de când am văzut coperta, dar apoi și-a făcut apariția ediția Paladin, care a păstrat coperta originală, și a fost dragoste la prima vedere.

Mulțumesc librăriei online Libris pentru exemplarul oferit spre recenzie!

Într-un viitor în care oamenii au colonizat cu succes mai multe planete și lunile lor, Darrow este un Roșu, un membru al clasei de jos, și își petrece zilele în măruntaiele planetei Marte, jucându-și rolul de Sondor al Iadului, pentru a extrage un element prețios care va ajuta la terraformarea suprafeței planetei în viitor. Darrow locuiește într-o așezare sărăcăcioasă împreună cu familia sa, un sat unde se trăiește de pe-o zi pe alta, iar asta i-a întărit caracterul și l-a făcut mult prea matur pentru cei 16 ani ai săi; este căsătorit cu Eo și încearcă din răsputeri să-i asigure acesteia un trai cât mai decent. Totuși, o serie de evenimente neprevăzute îl va face pe Darrow să se revolte împotriva celor care dețin puterea, infiltrându-se în cea mai cunoscută competiție a lor și câștigându-le încrederea doar pentru a-și potoli setea de răzbunare.

Deși catalogat drept un roman young adult, Furia roșie mi s-a părut mul mai matur decât restul cărților pentru adolescenți. Da, câteva dintre tiparele și clișeele care au făcut ca fiecare poveste YA (în special cele distopice) din ultima vreme să pară una și aceeași, sunt prezente și aici: eroul care face parte din cea mai de jos clasă a societății, revolta pe care acesta o stârnește, modul în care populația este împărțită pe mai multe categorii (de această dată avem culori), toate par rupte din paginile Jocurilor foamei sau trilogiei Divergent. Însă acestea sunt doar niște asemănări… nevinovate, aș spune, pentru că Furia roșie se distanțează enorm de seriile mai sus menționate prin faptul că nu se sfiește să ne arate părțile mai puțin plăcute ale personajelor și societății.

Pierce Brown a reușit să aducă la viață o lume incredibil de bogată, îmbogățită cu tehnologii extravagante și creaturi de coșmar, cu utilaje care permit oamenilor să sape adânc în miezul unei planete și persoane care ar putea fi catalogate drept „super-oameni”. Autorul nu se sfiește să inventeze termeni noi și să-i introducă în poveste fără explicații suplimentare, mizând pe cititori și a lor pperspicacitate, așa cum îi șade bine oricărui scriitor de SF care se respectă. Mi s-a părut genială ideea că Auriii nu doar că sunt privilegiați din pricina statutului lor social – a.k.a au mulți bani – ci le sunt superiori celorlalți și din punct de vedere fizic. Schimbările prin care Darrow trece pentru a deveni un Auriu cred că au fost cele mai intense și fascinante

Ce mi-a plăcut foarte mult la Furia roșie a fost faptul că, spre deosebire de Jocurile foamei, unde adolescenți din toate Districtele sunt aruncați în arenă pentru distracția excentricilor locuitori ai Capitoliului, de această dată clasele inferioare sunt complet neglijate de către Aurii – cei mai cei dintre locuitorii acestor lumi futuriste – și, în loc să organizeze competiții sângroase între copiii celorlate culori, aceștia au înființat o Academie unde propriile lor odrasle sunt trimise pentru a supraviețui. Iar asta înseamnă că multe familii semnează de bunăvoie condamnările la moarte ale celor cu care împart sângele.

Darrow. Darrow este, fără urmă de îndoială, vedeta romanului. Chiar dacă mi-au plăcut și alte personaje, în special Mustang, mi se pare că toate au pălit în fața lui. A început ca un Roșu, un Sondor al Iadului care nu se dă în lături de la nimic pentru a fi sigur că Eo, soția sa, duce un trai cât de cât decent. E isteț, încăpățânat și al naibii de curajos, determinat și mult prea matur pentru vârsta lui, un strateg înnăscut și un lider aproape perfect, calități pe care le apreciez întotdeauna la protagoniștii cărților YA, tocmai pentru că am impresia că ele îi fac ceva mai interesanți. Am citit câteva recenzii în care Darrow era „arătat cu degetul” ca fiind un personaj mult prea perfect, căruia toate îi ies din prima încercare și nu greșește (aproape) niciodată. Ummm, într-o anumită măsură sunt de acord că, după ce trece prin schimbarea care-i conferă înfățișarea unui Auriu, Darrow devine aproape impecabil din toate punctele de vedere. Dar nu ăsta a fost scopul tuturor acelor proceduri de coșmar, să-l facă un războinic imbatabil, cel care va reuși să dezbine societatea Auriilor? Tăria de caracter de care a dat dovadă în timpul nenumăratelor intervenții, ca să nu mai spun de acea determinare de fier de a nu ceda în fața sistemului și a rămâne, la exterior, un Auriu, deși sufletul său încă poartă culoarea Roșiilor, m-au făcut sa-l îndrăgesc și mai mult. Și a mai fost un gest, ceva ce doar un conducător cu principii morale cu adevărat valoroase ar putea face, dar vă las pe voi să descoperiți despre ce este vorba 😉

Despre acțiune nu pot vorbi foarte mult, pentru că ar trebui să încep să fac o listă care ar conține spoiler după spoiler după spoiler, dar pot spune asta: e uimitoare. Autorul și-a asumat nenumărate riscuri, omorând personaje fără niciun menajament – însă doar atunci când povestea o cerea, lucru pe care l-am apreciat enorm. În ultima vreme, trăiesc cu impresia că unii autori și scenariști (în special dacă e vorba despre cei care sunt „în spatele” serialelor mele preferate) omoară câte un personaj doar așa, pentru că pot. Întorsătură de situație după întorsătură de situație, evenimente neprevăzute și dezvăluiri care te vor face să lași cartea pe noptieră/pat/birou/oriunde citești și să te holbezi la pereți, fără să-ți vină a crede ce s-a întâmplat cu doar câteva paragrafe în urmă. Am mai zis oare cât de intensă și brutală e cartea? Totuși, dacă e să-i reproșez ceva autorului ar fi că luptele dintre personaje – cele care ar trebui să aibă un impact emoțional major – sunt destul de scurte.

Furia roșie este tot ce mi-am imaginat că o să fie primul volum din Jocurile foamei (bazându-mă strict pe descriere și unele recenzii): un roman alert, brutal și sângeros, în care personajele dau frâu celor mai ascunse emoții și le transformă în scene extrem de grafice, dar totodată uimitor de „privit”. Poate că nu e o carte pentru toată lumea, tocmai pentru că nu se sfiește să arate unele lucruri pe care alte cărți poate că le-ar ascunde sub preș, dar mie mi-a plăcut la nebunie și aștept cu nerăbdare să apară și continuarea, Golden Son.

Mulțumesc librăriei online Libris pentru șansa de a citti acest roman absolut uluitor. Vă invit și pe voi să descoperiți multitudinea de cărți de beletristică – atât în română, cât și în engleză – care se află la doar un click distanță de bibliotecile voastre. Ca bonus, pe site găsiți zilnic fel de fel de oferte și reduceri, iar transportul este gratuit, indiferent de valoarea comenzii!

RATING: loved-it

 

Anunțuri

2 gânduri despre „SUB SEMNUL LUI MARTE – recenzie FURIA ROȘIE, de Pierce Brown

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s