MÂNDRIE, PREJUDECATĂ ȘI FOARTE PUȚINI ZOMBI – recenzie MÂNDRIE + PREJUDECATĂ + ZOMBI, de Jane Austen și Seth Grahame-Smith

mandrie-prejudecata-zombi

TITLU: Mândrie + prejudecată + zombi

AUTOR: Jane Austen și Seth Grahame-Smith

PUBLICAT DE: Editura Leda

DESCRIERE: Este un adevăr universal cunoscut că un zombi care a apucat să mănânce un creier va simti nevoia să mănânce şi mai mult creier.

Aceasta este prima frază din Mândrie + prejudecată + zombi, o ediţie extinsă a îndrăgitului roman de Jane Austen, în care apar scene noi-nouţe de măceluri cu zombi şi oase sfărâmate. Povestea începe cu o molimă misterioasă care s-a abătut asupra liniştitului sătuc englezesc Meryton – şi morţii revin la viaţă! Brava eroină Elizabeth Bennet este hotărâtă să înlăture definitiv ameninţarea zombilor, dar curând este distrasă de sosirea în sat a trufaşului şi arogantului domn Darcy. Ceea ce urmează este o delicioasă comedie de moravuri, cu multe dueluri verbale între cei doi tineri îndrăgostiţi – şi cu înfruntări şi mai violente pe câmpul de luptă scăldat în sânge. Va putea Elizabeth să nimicească odraslele lui Satan? Şi să depăşească prejudecăţile sociale ale moşierilor cu conştiinţă de clasă? Plină de poveşti de dragoste şi inimi sfărâmate, confruntări cu săbiile, canibalism şi mii de cadavre în putrefacţie, Mândrie + prejudecată + zombi transformă o capodoperă a literaturii universale într-o lectură captivantă pe care nu o mai poţi lăsa din mână.

RECENZIE:

Mărturisesc că, dat fiind faptul că nu am descoperit plăcerea lecturii decât foarte târziu în viață (deja mă simt bătrân 😀 ), până acum nu am reușit să bifez pe lista de lecturi Mândrie și prejudecată. Dar asta nu m-a împiedicat să citesc această variantă actualizată, „ultraviolentă”, în care, ocazional, își face apariția câte un zombi pentru că, sincer să fiu, ideea mi s-a părut de-a dreptul genială. Adică… se ia una bucată roman universal recunoscut și la fel de îndrăgit și condimentezi totul cu o Apocalipsă a morților vii; ce nu-i de iubit la asta? Vă spun eu ce…

Acțiunea din Mândrie + prejudecată + zombi are loc într-o lume în care, după ce o molimă misterioasă – despre care se crede că ar fi lucrul lui Satan însuși – a reușit cumva să reanime cadavrele celor trecuți în neființă, zombi înfometați își fac apariția din străfundurile pământului, omorând pe oricine le iese în cale și infectându-i pe cei mai puțin norocoși cu boala diavolească. Cei rămași în viață au căutat moduri de a le veni de hac nenumiților (ugh, ăsta cred că e cel mai ridicol nume dat zombiilor după „walkers” în The Walking Dead), astfel ajungându-se ca majoritatea familiilor să aibă cel puțin un membru care să poată folosi arme gen săbii sau muschete, să fie expert în artele marțiale – de preferat să fie antrenat într-o țară asiatică – sau chiar să dispună de armate de… ninja pentru protecție. Daaar, în loc să se concentreze pe ceea ce promite, adică lupte sângeroase cu zombalăi dezgustători, suntem nevoiți să le urmărim pe… mirificele surori Bennet, în special pe Elizabeth, făcând ceea ce făceau doamnele din epoca respectivă, adică mai nimic interesant.

Primele, să zicem, 50 de pagini mi s-au părut chiar amuzante. Stilul nu m-a impresionat, fiind de cele mai multe ori foarte copilăresc și repetitiv, dar am fost cucerit de ridicolul situației și de promisiunea unor măceluri meorabile care nu aveau să-și mai facă apariția. Cred că izul acela de parodie exagerată m-a cucerit, pentru că am fost nerăbdător să continui lectura după ce am trecut de acea „piatră de hotar”. Din păcate, ceea ce a urmat m-a dezamăgit cumplit și am ajuns să privesc romanul lui Seth Grahame-Smith – care, până atunci, mi-a făcut o impresie destul de bună – ca pe o corvoadă; nu mai aveam răbdare să-l termin, dar nu pentru că eram curios să aflu cum se termină povestea, ci pentru că voiam să scap de chinul de a citi acea idioțenie. Cum am spus la începutul recenziei, nu am citit Mândrie și prejudecată, dar pun pariu că Jane Austen se răsucește în mormânt chiar în acest moment și sunt convins că, dacă ar fi să revină la viață ca un zombi hămesit, creierul lui Seth Grahame-Smith ar deveni micul ei dejun.

Ce mi-a plăcut la carte? Începutul, care mi-a lăsat impresia unei parodii cu potențial, ceva în genul primelor două Scary Movie. Cât de ridicole erau majoritatea personajelor, în special domnul Bennet și fiicele lui. Domnul Darcy, care a părut să fie genul de personaj sarcastic care trebuie să suporte greutatea întregii acțiuni pe umerii săi. Aparițiile neașteptate ale nemorților și descrierile lor.

Ce nu mi-a plăcut? Personajele foarte prost creionate și incredibil de cretine; ca să dau un exemplu: la un moment dat, Elizabeth traversează o zonă infestată de zombi pentru a ajunge la sora ei, se luptă cu nenumițiii și îi ucide pe majoritatea, apoi ajunge la casa familiei care o găzduiește pe Jane (cred că era vorba de Jane), iar gazdele o privesc cu dezgust din cauza felului în care arată. WTF??? Tipa tocmai a scăpat dintr-un măcel de cadavre reanimate, iar voi vă îngrijorați din cauză că are rochia pătată? Acțiunea sau, mai bine zis, lipsa ei acută. Faptul că zombii nu au fost vedetele cărții, aceștia fiind pomeniți în treacăt de niște personaje plictisite sau, atunci când apăreau, nu rezistau mai mult de trei paragrafe – trei paragrafe extrem de interesante, recunosc – și reflectoarele se întorceau la discuții insuportabile despre… chestii.

Ca să rezum cartea în câteva cuvinte, aș spune că a avut prea multă mândrie și prejudecată și prea puțini zombi. Ideea de la care s-a pornit a fost genială, dar execuția ei a lăsat foarte mult de dorit. Mândrie + prejudecată + zombi mi s-a părut o carte plictisitoare, care mai bine ar fi rămas în stadiul de fanfiction pe Wattpad sau alt site similar. Totuși, am văzut că foarte multă lume s-a declarat încântată de roman, așa că poate că de această dată este numai vina mea; fiind obișnuit cu romanele alerte, toată pălăvrăgeala și lipsa acută a acțiunii din acest roman m-a plictisit de moarte. Și am impresia că, deoarece nu cunosc deloc opera lui Jane Austen, am pierdut câteva remarci sau glume care, pentru fanii Mândrie și prejudecată, ar putea fi cel puțin savuroase. Așa că, dacă vă încadrați în ultima categorie, eu zic să-i dați o șansă cărții. Poate o să vă prindă. Poate! Eu aștept filmul, care sper să se țină de promisiune și să fie „o versiune ultraviolentă cu zombi” a romanului lui Austen și să mai fi redus din interminabilele conversații de doi lei.

Mulțumesc grupului editorial Corint pentru acest roman.

RATING:disliked-it

Anunțuri

Un gând despre „MÂNDRIE, PREJUDECATĂ ȘI FOARTE PUȚINI ZOMBI – recenzie MÂNDRIE + PREJUDECATĂ + ZOMBI, de Jane Austen și Seth Grahame-Smith

  1. Pingback: NOU ÎN BIBLIOTECA MEA #7 (FEBRUARIE & MARTIE 2016) | răzvan's bookshelf

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s