BOALA NU IARTĂ – recenzie ALTFEL… ȘI TOTUȘI ALICE, de Lisa Genova

altfel-si-totusi-alice

TITLU: Altfel… și totuși Alice

AUTOR: Lisa Genova

PUBLICAT DE: Editura Trei

DESCRIERE: Alice Howland se mândreşte cu viaţa pe care a muncit din greu să şi-o construiască. La cincizeci de ani, ţine prelegeri de psihologie cognitivă la Harvard, fiind recunoscută internaţional pentru teoriile sale inovatoare din domeniul psiholingvisticii. Are un soţ cu o carieră strălucită şi trei copii adulţi. Când începe să devină tot mai dezorientată şi să uite lucruri, un diagnostic cumplit îi schimbă viaţa – şi relaţia cu propria familie şi cu lumea – pentru totdeauna. Emoţionant şi zguduitor, Altfel… şi totuşi Alice înfăţişează destinul tragic al unui om care se confruntă cu instalarea timpurie a bolii Alzheimer şi suferinţa imensă pe care aceasta o provoacă.

RECENZIE:

Anul trecut mi-am propus ca, până în seara decernărilor premiilor Oscar, să văd cât mai multe filme din lista nominalizaților. Nu știu de ce, dar Still Alice nu mi-a făcut cu ochiul pe atunci, cu toate că (aproape) orice peliculă cu Julianne Moore este din start un must see. Lunile au trecut, iar Still Alice tot apărea pe lista de filme nou adăugate pe Popcorn Time (R.I.P, buddy), însă mă țineam tare pe poziții și niciodată nu am ajuns să-i dau play. Când am văzut că romanul care a stat la baza filmului – care i-a adus lui Moore cel mai râvnit premiu din industria cinematografiei – trebuie să apară și la noi, interesul meu legat de povestea Lissei Genova a accelerat de la zero la o sută în doar câteva secunde.

Altfel… și totuși Alice o urmărește pe Alice Howland, provesor de lingvistică la prestigioasa universitate Harvard, soție și mamă a trei copii acum adulți, și lupta sa împotriva unei boli necruțătoare. Ceea ce a început cu un cuvânt banal pe care Alice nu și-l mai putea aminti oricât de mult s-ar fi străduit, a evoluat treptat în ceva de necontrolat și de necombătut: un debut precoce al bolii Alzheimer. Viața lui Alice se va schimba radical din acel moment, devenind o avalanșă de momente zguduitoare, de un realism teribil, dar și clipe emoționante, în care cu greu îți stăpânești lacrimile.

Fără urmă de îndoială, una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit până acum. Ăsta e primul lucru care-mi vine în minte atunci când mă gândesc la cartea Lisei Genova. Mărturisesc că am avut emoții înainte să o încep; mă temeam că nu o să-mi placă, așa cum pare să se întâmple cu majoritatea cărților overhyped pe care le citesc, și că va urma să mă simt incredibil de prost scriind încă o recenzie nu prea favorabilă. Dar, din fericire, nu a fost cazul. Altfel… și totuși Alice m-a prins încă de la prima pagină și așteptam cu nerăbdare să treacă orele de muncă + examenele ca să mă pot întoarce la ea și să savurez din plin minunata poveste ascunsă între paginile unei cărți aparent banale.

Știu că o să sune ciudat, dar mi-a fost dor de o astfel de carte, care să mă vrăjească la început și să mă facă să mă atașez de fiecare personaj în parte – bine, în afară de fiica cea mică a lui Alice, doar că aici intervine altceva: știam dinainte că în film o interpretează… minunata Kristen Stewart, pe care *insert sarcastic tone here* aș putea s-o văd zi de zi, oră de oră flexându-și mușchii actoricești –, de care să devin „dependent” și care să mă distrugă treptat, astfel încât sfârșitul cărții să mă găsească secătuit de orice fel de emoție ori energie. Ultima oară am pățit-o cu Chemarea monstrului, una dintre cărțile mele preferate all time, iar Alice se află și ea undeva foarte aproape. M-a durut să citesc romanul acesta, dar nu regret niciun moment.

Alice Howland este, la prima vedere, un personaj destul de… neimpresionant, cumva stereotipic: femeie de succes, cu o carieră în plină ascensiune, care se bucură de sprijinul necondiționat al colegilor de breaslă și de dragostea infinită a familiei, respectată de societate și adorată de soț. Totuși, așa cum spune vorba, aparențele înșală, iar Alice respectă din plin această „regulă” nescrisă. Ea este puternică și inteligentă, de cele mai multe ori reușește să-și păstreze calmul chiar și în cele mai nefericite dintre situații și aproape de fiecare dată reușește să gândească logic și nu permite foarte des sentimentelor să preia frâiele și să-i controleze viața. În momentul în care află că suferă de Alzheimer, și pământul pare să îi fugă de sub picioare, Alice reușește să-și mențină calmul și, în ciuda faptului că boala nu poate fi oprită, decide să nu devină doar o altă victimă și să lupte pentru a-și păstra umanitatea întreagă.

O premieră absolută pentru mine, Alice a fost prima carte cu și despre Alzheimer pe care am citit-o. Mi-a plăcut, dar m-a și tulburat profund, să citesc despre schimbările, timide la început, prin care trece o persoană înainte ca Alzheimerul să-i macine însăși esența ființei. Despre Lisa Genova am aflat că este și un neurolog foarte priceput, iar acest lucru se resimte din plin în fiecare pagină a cărții. Boala lui Alice, momentele dificile prin care familia ei trece, episoadele dureroase în care nu mai știe unde e baia sau încurcă locuințele și se trezește în bucătăria vecinilor, toate au fost redate cu o grijă deosebită la detaliu și au fost sută la sută autentice. Am fost impresionat de atenția și respectul cu care autoarea tratează subiectul delicat, de evoluția, subtilă la început, a bolii Alzheimer, dar și modul în care te lovește în moalele capului și îți reamintește, încă o dată, că fiecare dintre noi putem păți oricând ceva asemănător și că boala nu ține cont de condiția socială sau financiară atunci când își alege următoarea victimă. Câteva dintre momentele din carte vor rămâne cu mine vreme îndelungată, în special scena în care Alice îi spune lui John, soțul ei, că și-ar fi dorit să aibă cancer, pentru că atunci oamenii ar fi susținut-o în permanență și s-ar fi dat peste cap să strângă bani pentru a o ajuta; așa, fiind bolnavă de Alzheimer, cei din jurul ei fie o vor ridiculiza pentru că nu mai poate lega două cuvinte, fie o vor privi ca pe o ciudățenie a naturii deoarece a ajuns într-un stadiu în care nu-și mai poate recunoaște nici măcar propria familie. O imagine dură, dar atât de realistică, a societății din zilele noastre.

Am adorat fiecare cuvânt așternut pe hârtie, am trecut prin atât de multe stări, de la bucurie molipsitoare și până la cea mai profundă formă de tristețe, am urmărit filmul și am plâns până mi-am simțit ochii uscați. Altfel… și totuși Alice este una dintre acele cărți pe care le citești fără să-ți pese de îndatoririle de a doua zi, care te pune serios pe gânduri și pe care nu te poți abține să nu o recomanzi ori de câte ori ai ocazia. Citiți romanul Lisei Genova, urmăriți filmul cu Julianne Moore și trăiți pe pielea voastră tot ce înseamnă această minunată lecție de viață.

Mulțumesc editurii Trei pentru șansa de a citi această carte minunată!

RATING*:
loved-it

* începând de astăzi, fiecare carte va primi un rating din partea mea, sub forma unui emoji, echivalentul steluțelor acordate pe Goodreads, după cum urmează:

Cinci steluțe

loved-it

Patru steluțe

liked-it

Trei steluțe

meh

Două steluțe

disliked-it

O steluță

horror

NOU ÎN BIBLIOTECA MEA #6 (DECEMBRIE 2015 & IANUARIE 2016)

Salutare și bine v-am găsit (cu întârziere, ce-i drept) la un nou bookhaul. În continuare vă voi prezenta cărțile și filmele pe care le-am adunat în lunile decembrie 2015 și ianuarie 2016 – motivele pentru care am ales să fac un articol combinat pentru cele două luni sunt: am ținut neapărat să nu fac un nou articol fără să fi pus ghearele pe cele două volume din Capcana (mulțumesc din nou, Simona!) și pe Toate sfârșiturile sunt la fel (mersi fain, Andrei), dar și pentru că luna trecută am fost destul de ocupat cu sesiunea și marea nesfârșită de teme și proiecte care a acompaniat-o. Dar m-am lungit prea mult cu vorba. Să începem!

De la editura Trei am primit un colet surpriză la începutul lui decembrie, colet în care se „ascundea” următorul volum:

2016-02-07 13.26.00

Am fost vrăjit de trailerul filmului, așa că nu am stat pe gânduri și mi-am comandat cartea de cum a apărut pe site-ul editurii. Iar coperta… m-aș putea holba la ea ore în șir (nu că aș fi făcut-o, nu, nu, nu).

2016-02-07 13.26.20

Următoarele cărți le-am primit ca sponsorizare din partea editurii Trei.

Minți întunecate a fost unul dintre romanele pe care am așteptat cu nerăbdare să le citesc, dar mi-a luat două săptămâni să o fac. Începutul a fost mișto, la fel și ultimele 80-100 de pagini, dar restul… Mult. Prea. Lent.

2016-02-07 13.27.40

Nu o să spun despre următoarea carte decât că e perfectă. Citiți-o neapărat!

2016-02-07 13.27.27

Pe când îmi pregăteam lista cu titlurile pe care urma să le cer pentru recenzie, am fost lovit de o dorință ciudată, ca o foame, pentru un roman YA care să mă facă să plâng. Așa că, după ce am citit câteva recenzii, am ajuns în apropierea unor… locuri minunate 😉

2016-02-07 13.27.09

Urmează să apară un serial pe care îl voi urmări cu siguranță, chit că Shailene Woodley mi-e super antipatică, dar mai înainte vreau să citesc cartea (despre care am auzit doar lucruri bune).

2016-02-07 13.26.53

Am văzut ecranizarea originală acum mulți ani și am adorat-o, iar acum, că tot a apărut mult așteptatul volum 4, am zis că ar fi timpul să citesc celebra serie a lui Stieg Larsson. Prima parte e destul de intimidantă; următoarele sunt și mai și.

2016-02-07 13.26.40

Din partea librăriei online Libris am primit…

2016-02-07 13.27.55

OMG, OMG, OMG. Anul trecut am acceptat Provocarea, anul acesta am picat în Capcană… sper să nu mai dureze mult până să fiu nevoit să fac o Alegere. Fără îndoială, una dintre cele mai bune serii fantasy autohtone (și devine din ce în ca mai mișto cu fiecare volum, asta v-o garantez).

2016-02-07 13.28.26

Un alt colet surpriză din partea editurii Trei mi-a adus Încă o zi (asta a sunat mai ciudat decât plănuiam). Din câte am citit din descriere, este povestea din Zi după zi (care mi-a plăcut foarte mult) spusă din perspectiva lui Rhiannon, lucru care nu mă face să-mi doresc cu nerăbdare să o citesc.

2016-02-07 13.28.46

Ultima carte de luna trecută, dar cu siguranță nu cea din urmă, este Toate sfârșiturile sunt la fel, scrisă de „colegul” de blogosferă Andrei Cioată. Abia aștept să o citesc; știu că o să fie ceva deosebit.

2016-02-07 13.28.59

La capitolul filme, lunile decembrie și ianuarie au fost mai sărace, dar nu mă plâng – am reușit să-mi iau Ant-Man. Îmi mai lipsește doar The Incredible Hulk ca să am colecția completă Marvel Cinematic Universe.

2016-02-07 13.29.20

Mi-a plăcut Matt Damon în Marțianul, iar filmele lui Neil Blomkamp (District 9 și Chappie) mi-au plăcut foarte, foarte mult. Așa că mi-am zis „why not?” și am luat DVD-ul de pe raft.

2016-02-07 13.29.36

Știți promoția „cumpără două cutii de Pringles și primești un film HD?”. Ei bine, am trecut într-o zi prin Carrefour, cu gândul să-mi iau ceva de ronțăit, și mi-au sărit în ochi pachetele de Pringles. Inițial, m-am gandit că e vorba de un cod pe care să-l folosești ca să descarci un film, dar nu. Filmul HD promis e, de fapt, un DVD.

2016-02-07 13.30.02

Poza de grup:

2016-02-07 13.31.31

Pe luna viitoare!

ASASINUL CU MERCEDES – recenzie MR. MERCEDES, de Stephen King

mr-mercedes

TITLU: Mr. Mercedes

AUTOR: Stephen King

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: In orele friguroase ale diminetii, sute de someri disperati se aseaza la coada unui targ de joburi intr-un oras din Midwest. Din senin, soferul unui Mercedes furat sparge multimea si ii calca cu masina pe oamenii nevinovati care asteptau la portile targului, apoi da cu spatele si ii ataca din nou pe cei ramasi in picioare. Opt oameni sunt ucisi si alti cinsprezece sunt raniti. Ucigasul fuge de la locul faptei.

Dupa cateva luni de la incident, intr-o alta parte a orasului, Bill Hodges, un politist pensionat, este inca bantuit de aceasta crima neelucidata. Intr-o zi, o scrisoare anonima primita de la cel care revendica atacul il scoate pe Hodges din depresie si apatie in momentul in care ameninta cu o noua agresiune si mai violenta. Bill Hodges nu mai are timp de pierdut si trebuie sa porneasca pe urmele ucigasului pentru a preveni moartea a mii de oameni nevinovati.

In noul sau roman, maestrul thrillerului, Stephen King, ne arata mecanismele infricosatoare din mintea rece a unui criminal lipsit de emotie, o lectura pe care nu o veti uita prea curand.

RECENZIE:

Încă nu am reușit să-mi formez o părere clară despre Stephen King, regele literaturii horror și maestrul suspansului, și asta pentru că am citit doar trei cărți scrise de el – din cele peste 50 de romane și mai mult de 200 de povestiri scurte pe care le-a publicat până în momentul de față. „Cimitirul animalelor” a fost primul roman semnat King pe care am avut onoarea să-l citesc și mi-a plăcut foarte mult, dar apoi a venit „Carrie”, carte pe care am detestat-o de la început și până la sfârșit (nu cred că e un semn prea bun faptul că mi-a plăcut mai mult ecranizarea din 2014). Am vrut să citesc Mr. Mercedes datorită noii mele pasiuni pentru thrillere și pentru că îmi doream foarte mult ca aceasta să fie cartea care să mă determine să-l trec pe Stephen King pe una dintre următoarele liste, odată pentru totdeauna: autori pe care e musai să-i citesc în întregime sau autori pe care trebuie să-i evit cu orice preț. O fi reușit, oare, „domnul Mercedes” să mă facă să mă hotărăsc?

Continuarea vă așteaptă la un simplu click pe imaginea de mai jos  😀

bookblog.ro

REMINDS ME… TAG

reminds-me

Am primit acest tag din partea Loredanei M. (mii de scuze pentru întârziere, dar… sesiune) căreia îi mulțumesc foarte mult pentru nominalizare – chiar mi-a fost dor de o leapșa. Să începem! 😀

Iată care sunt regulile:

 – amintește în articol persoana care te-a provocat la TAG.

 – pentru fiecare „amintire” propusă alege câte o carte citită și argumentează în câteva cuvinte.

 – dacă nicio carte citită nu corespunde unei „amintiri”, poți alege una din cărțile pe care dorești să le citești, dar să precizezi acest aspect.

 – găsește alte 5 sau 10 „amintiri” (cât te ține inspirația).

 – lipește eticheta pe alte 5 sau 10 bloguri (provoacă mai departe).

Și… întrebările:

  1. O carte care îți amintește de copilărie.

Pe lângă atlasele pe care le împrumutam de la bibliotecă și cărțile cu basme (românești sau nu), Fram, ursul polar îmi aduce aminte de perioada în care nu prea citeam, iar faptul că am „dat gata” o carte de 200 și ceva de pagini în două zile era ceva de lăudat (și m-am lăudat cu asta, oh da!).

fram-ursul-polar

  1. O carte care îți amintește de școală.

Baltagul, ewww. Nu m-am prea omorât cu lectura pe când eram la școală, dar într-un an (cred că înainte de a șaptea) m-am încăpățânat să citesc ceva din programa școlară, am ales Baltagul și… oh, God, the regrets!

baltagul

  1. O carte care îți amintește de mâncare.

Aici voi alege seria Harry Potter. Știu că pare puțin ciudat, dar cei care au citit-o știu prea bine cât de apetisante erau mâncărurile de la Hogwarts sau cele pregătite de doamna Weasley (și cum ne făcea J.K. Rowling să salivăm la fiecare banchet de început de an).

colectia-pachet-harry-potter

  1. O carte care îți amintește de vacanță.

Nu mi-e rușine să recunosc: am citit Twilight și chiar mi-a plăcut. Bine, poate că acum aș privi întraga serie ceva mai critic, dar și-a făcut job-ul și a reînsuflețit pofta de citit după ultimul volum din HP. Îmi amintesc de primul volum, și cum l-am citit într-una dintre acele vacanțe dintre semestre, dar și de Zori de zi, pe care am avut norocul să pun mâinile în vacanța de vară, într-o perioadă în care ploile păreau să nu se mai oprească.

zori-de-zi

  1. O carte care îți amintește de o carte.

O să trișez puțin și o să aleg o carte pe care nu am citit-o, dar pe care nici nu vreau să o citesc. Știu că probabil o să-mi sară lumea-n cap, dar eu de fiecare dată când aud de Divergent nu mă pot abține să nu mă gândesc la Jocurile foamei. Sorry.

divergent

  1. O carte care îți amintește de sărbători.

O poveste haiosă, doar din cauză că am citit-o de Paști, anul trecut 😀

o-poveste-haioasa

  1. O carte care îți amintește de o țară asiatică (și ce țară).

Cum nu am citit chiar atât de mulți autori asiatici, o să aleg Pădurea norvegiană a lui Haruki Murakami. Ah, și îmi amintește de Japonia (duuuh!).

padurea-norvegiana

  1. O carte care îți amintește să iubești.

Daneza. Mi-a plăcut că, în ciuda faptului că ar fi putut foarte bine să se axeze pe elementele controversate ale vieții lui Lili Elbe (până la urmă, a fost printre primele persoane care a trecut printr-o operație de schimbare de sex), autorul a ales să scrie o carte despre dragostea nemărginită dintre Einar/Lili și Greta.

daneza

  1. O carte care îți amintește că trebuie să faci o schimbare.

Jocurile foamei? Dar sunt prea leneș pentru a mă mișca din fața calculatorului, darămite să stârnesc o revoluție, so…

jocurile_foamei

  1. O carte care îți amintește de tine.

Cartea mea, Atins de întuneric, pe care sper să o public cât mai repede.

Penultima regulă spune așa „găsește alte 5 sau 10 «amintiri» (cât te ține inspirația)”. 5 să fie!

– o carte care îți amitește de pizza;

– o carte care îți amintește de un film (fără ecranizări);

– o carte care îți amintește de matematică (câh!);

– o carte care îți amintește de istorie;

– o carte care îți amintește de un joc video (din nou, fără jocuri video inspirate din cărți).

Dacă mai e cineva care nu a răspuns la întrebările astea… sunteți invitații mei 😀