BOALA NU IARTĂ – recenzie ALTFEL… ȘI TOTUȘI ALICE, de Lisa Genova

altfel-si-totusi-alice

TITLU: Altfel… și totuși Alice

AUTOR: Lisa Genova

PUBLICAT DE: Editura Trei

DESCRIERE: Alice Howland se mândreşte cu viaţa pe care a muncit din greu să şi-o construiască. La cincizeci de ani, ţine prelegeri de psihologie cognitivă la Harvard, fiind recunoscută internaţional pentru teoriile sale inovatoare din domeniul psiholingvisticii. Are un soţ cu o carieră strălucită şi trei copii adulţi. Când începe să devină tot mai dezorientată şi să uite lucruri, un diagnostic cumplit îi schimbă viaţa – şi relaţia cu propria familie şi cu lumea – pentru totdeauna. Emoţionant şi zguduitor, Altfel… şi totuşi Alice înfăţişează destinul tragic al unui om care se confruntă cu instalarea timpurie a bolii Alzheimer şi suferinţa imensă pe care aceasta o provoacă.

RECENZIE:

Anul trecut mi-am propus ca, până în seara decernărilor premiilor Oscar, să văd cât mai multe filme din lista nominalizaților. Nu știu de ce, dar Still Alice nu mi-a făcut cu ochiul pe atunci, cu toate că (aproape) orice peliculă cu Julianne Moore este din start un must see. Lunile au trecut, iar Still Alice tot apărea pe lista de filme nou adăugate pe Popcorn Time (R.I.P, buddy), însă mă țineam tare pe poziții și niciodată nu am ajuns să-i dau play. Când am văzut că romanul care a stat la baza filmului – care i-a adus lui Moore cel mai râvnit premiu din industria cinematografiei – trebuie să apară și la noi, interesul meu legat de povestea Lissei Genova a accelerat de la zero la o sută în doar câteva secunde.

Altfel… și totuși Alice o urmărește pe Alice Howland, provesor de lingvistică la prestigioasa universitate Harvard, soție și mamă a trei copii acum adulți, și lupta sa împotriva unei boli necruțătoare. Ceea ce a început cu un cuvânt banal pe care Alice nu și-l mai putea aminti oricât de mult s-ar fi străduit, a evoluat treptat în ceva de necontrolat și de necombătut: un debut precoce al bolii Alzheimer. Viața lui Alice se va schimba radical din acel moment, devenind o avalanșă de momente zguduitoare, de un realism teribil, dar și clipe emoționante, în care cu greu îți stăpânești lacrimile.

Fără urmă de îndoială, una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit până acum. Ăsta e primul lucru care-mi vine în minte atunci când mă gândesc la cartea Lisei Genova. Mărturisesc că am avut emoții înainte să o încep; mă temeam că nu o să-mi placă, așa cum pare să se întâmple cu majoritatea cărților overhyped pe care le citesc, și că va urma să mă simt incredibil de prost scriind încă o recenzie nu prea favorabilă. Dar, din fericire, nu a fost cazul. Altfel… și totuși Alice m-a prins încă de la prima pagină și așteptam cu nerăbdare să treacă orele de muncă + examenele ca să mă pot întoarce la ea și să savurez din plin minunata poveste ascunsă între paginile unei cărți aparent banale.

Știu că o să sune ciudat, dar mi-a fost dor de o astfel de carte, care să mă vrăjească la început și să mă facă să mă atașez de fiecare personaj în parte – bine, în afară de fiica cea mică a lui Alice, doar că aici intervine altceva: știam dinainte că în film o interpretează… minunata Kristen Stewart, pe care *insert sarcastic tone here* aș putea s-o văd zi de zi, oră de oră flexându-și mușchii actoricești –, de care să devin „dependent” și care să mă distrugă treptat, astfel încât sfârșitul cărții să mă găsească secătuit de orice fel de emoție ori energie. Ultima oară am pățit-o cu Chemarea monstrului, una dintre cărțile mele preferate all time, iar Alice se află și ea undeva foarte aproape. M-a durut să citesc romanul acesta, dar nu regret niciun moment.

Alice Howland este, la prima vedere, un personaj destul de… neimpresionant, cumva stereotipic: femeie de succes, cu o carieră în plină ascensiune, care se bucură de sprijinul necondiționat al colegilor de breaslă și de dragostea infinită a familiei, respectată de societate și adorată de soț. Totuși, așa cum spune vorba, aparențele înșală, iar Alice respectă din plin această „regulă” nescrisă. Ea este puternică și inteligentă, de cele mai multe ori reușește să-și păstreze calmul chiar și în cele mai nefericite dintre situații și aproape de fiecare dată reușește să gândească logic și nu permite foarte des sentimentelor să preia frâiele și să-i controleze viața. În momentul în care află că suferă de Alzheimer, și pământul pare să îi fugă de sub picioare, Alice reușește să-și mențină calmul și, în ciuda faptului că boala nu poate fi oprită, decide să nu devină doar o altă victimă și să lupte pentru a-și păstra umanitatea întreagă.

O premieră absolută pentru mine, Alice a fost prima carte cu și despre Alzheimer pe care am citit-o. Mi-a plăcut, dar m-a și tulburat profund, să citesc despre schimbările, timide la început, prin care trece o persoană înainte ca Alzheimerul să-i macine însăși esența ființei. Despre Lisa Genova am aflat că este și un neurolog foarte priceput, iar acest lucru se resimte din plin în fiecare pagină a cărții. Boala lui Alice, momentele dificile prin care familia ei trece, episoadele dureroase în care nu mai știe unde e baia sau încurcă locuințele și se trezește în bucătăria vecinilor, toate au fost redate cu o grijă deosebită la detaliu și au fost sută la sută autentice. Am fost impresionat de atenția și respectul cu care autoarea tratează subiectul delicat, de evoluția, subtilă la început, a bolii Alzheimer, dar și modul în care te lovește în moalele capului și îți reamintește, încă o dată, că fiecare dintre noi putem păți oricând ceva asemănător și că boala nu ține cont de condiția socială sau financiară atunci când își alege următoarea victimă. Câteva dintre momentele din carte vor rămâne cu mine vreme îndelungată, în special scena în care Alice îi spune lui John, soțul ei, că și-ar fi dorit să aibă cancer, pentru că atunci oamenii ar fi susținut-o în permanență și s-ar fi dat peste cap să strângă bani pentru a o ajuta; așa, fiind bolnavă de Alzheimer, cei din jurul ei fie o vor ridiculiza pentru că nu mai poate lega două cuvinte, fie o vor privi ca pe o ciudățenie a naturii deoarece a ajuns într-un stadiu în care nu-și mai poate recunoaște nici măcar propria familie. O imagine dură, dar atât de realistică, a societății din zilele noastre.

Am adorat fiecare cuvânt așternut pe hârtie, am trecut prin atât de multe stări, de la bucurie molipsitoare și până la cea mai profundă formă de tristețe, am urmărit filmul și am plâns până mi-am simțit ochii uscați. Altfel… și totuși Alice este una dintre acele cărți pe care le citești fără să-ți pese de îndatoririle de a doua zi, care te pune serios pe gânduri și pe care nu te poți abține să nu o recomanzi ori de câte ori ai ocazia. Citiți romanul Lisei Genova, urmăriți filmul cu Julianne Moore și trăiți pe pielea voastră tot ce înseamnă această minunată lecție de viață.

Mulțumesc editurii Trei pentru șansa de a citi această carte minunată!

RATING*:
loved-it

* începând de astăzi, fiecare carte va primi un rating din partea mea, sub forma unui emoji, echivalentul steluțelor acordate pe Goodreads, după cum urmează:

Cinci steluțe

loved-it

Patru steluțe

liked-it

Trei steluțe

meh

Două steluțe

disliked-it

O steluță

horror

Anunțuri

5 gânduri despre „BOALA NU IARTĂ – recenzie ALTFEL… ȘI TOTUȘI ALICE, de Lisa Genova

    • Mă bucur să aud asta, m-am tot gândit în ultima vreme cum să mai „condimentez” puțin recenziile și mi s-a părut o idee bună să la dau un emoji-rating 😀 Cartea merită din plin, e de-a dreptul genială!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s