ALL. THE. FEELS.

chemarea-monstrului

TITLU: Chemarea monstrului

AUTOR: Patrick Ness (după o idee originală a lui Siobhan Dowd; cu ilustrații de Jim Kay)

PUBLICAT DE: Editura Trei

DESCRIERE: Monstrul a apărut după miezul nopţii. Aşa cum fac monştrii de obicei. Dar Conor nu-l aşteaptă pe acesta, ci pe cel din coşmarul său, care-l bântuie aproape în fiecare noapte de când mama lui s-a îmbolnăvit. Cu bezna, vântul şi urletele. Monstrul acesta care-l vizitează e diferit. Sălbatic şi neîmblânzit. Şi vrea de la Conor lucrul cel mai periculos.

RECENZIE:

Cred că sunt printre puținii cititori de la noi care a adorat Vocea pumnalului, primul volum al trilogiei Pe tărâmul haosului scrisă de Patrick Ness. De Chemarea monstrului am auzit acum mai bine de un an, iar coperta m-a fermecat pe loc, m-a lăsat fără cuvinte și am bifat-o numaidecât pe lista „want to read” de pe Goodreads. Nu aveam nevoie de mai mult, nimic nu mai conta: nici povestea, nici personajele și nici stilul de scriere. Când am văzut că romanul era în curs de apariție la editura Trei, am fost în al nouălea cer, apoi a venit rândul micului preview al cărții să mă lovească în moalele capului. Arăta uimitor!

chemarea-montrului1

Chemarea monstrului este o poveste despre… povești. Conor O’Malley este bântuit de un coșmar groaznic, care se repetă la nesfârșit și de care încearcă să se ascundă prin orice metodă posibilă. Mama lui este bolnavă de cancer, iar în momentul în care tratamentul încetează să-și mai facă efectul, lumea lui Conor se destramă în milioane de bucățele. Atunci îl vizitează Monstrul – o arătare ciudată, ce ia forma unui arbore de tisă. Și face o propunere: el îl va ajuta și îi va spune trei povești, iar Conor trebuie să îi povestească la rândul lui ceva, adevărul lui. De aici începe o adevărată cursă contracronometru la sfârșitul căreia Conor va fi învățat o lecție valoroasă.

Cartea asta m-a distrus, pur și simplu m-a distrus. Am citit-o în câteva ore, după o zi destul de încărcată, într-o singură „repriză”. De foarte multe ori am zis că întrerup lectura și că o las pe ziua următoare, pentru că muream de somn, dar nu am putut face asta. Încă un capitol și gata, încă un capitol și gata, încă un capitol și… oh, au mai rămas doar zece pagini până la final! *cam așa am citit eu Chemarea monstrului* De la început am fost convins că romanul lui Patrick Ness urma să fie ceva special. Ilustrațiile mi-au captat interesul de la început și voi lăuda la orice oră din zi și din noapte aspectul uimitor al cărții.

Conor, deși de multe ori a lăsat să se înțeleagă că este incredibil de prostuț, încăpățânat și egoist, mi s-a părut un personaj foarte ușor de îndrăgit și în care o mulțime de cititori vor găsi oglindită imaginea lor, ușor de tot distorsionată. Poate pentru că trece prin atât de multe într-o perioadă de timp relativ scurtă și e imposibil să nu-l simpatizezi. Mi-a plăcut că autorul nu l-a transformat într-un personaj perfect și că nu a suportat cu brio toate lucrurile care i-au fost aruncate în față. Conor este un personaj surprinzător de complex, profund marcat de fiecare eveniment traumatic și urmărit în permanență de remușcări, condensate sub forma unui coșmar înfiorător.

Monstrul este cel care-i amintește lui Conor, ne amintește tuturor, că încă mai avem nevoie de povești pentru a ne putea păstra umanitatea. Într-o eră a tehnologiei, în care paginile unei cărți sunt înlocuite de ecranul unui telefon sau al unei tablete, când lumea pare să dea din ce în ce mai puțină importanță cuvântului scris, poveștile se pot dovedi acel pansament de care avem nevoie din când pentru a ne închide rănile sufletești. Involuntar, de câteva ori am comparat Monstrul cu personaje înțelepte precum Albus Dumbledore sau Gandalf, fiindcă joacă și rolul de protector și… mentor (nu cred că ăsta-i cuvântul potrivit pentru a-l descrie, dar chiar nu-mi vine altul în minte acum) al lui Conor.

Ilustrațiile – pentru că nu pot scrie recenzia acestei cărți fără să le pomenesc – sunt înfiorătoare, haotice, superbe. M-au lăsat fără cuvinte încă de la început, când doar am frunzărit puțin cartea, fără să știu la ce să mă aștept de la ele. Acestea devin de un milion de ori mai interesante, mai frumoase și mai încărcate de semnificație abia după ce pătrunzi în poveste.

A Monster Calls. Patrick Ness.

Nu vă așteptați la o poveste fantasy, pentru că veți fi dezamăgiți. Nu vă așteptați la o poveste horror, pentru că veți fi dezamăgiți. Citiți romanul fără niciun fel de influențe din exterior, trăiți fiecare cuvânt, sorbiți din priviri ilustrațiile magnifice și rămâneți alături de Conor până la sfârșit. E o călătorie anevoioasă, nu vă mint, dar merită cu vârf și-ndesat. O adevărată bijuterie literară, atât din punct de vedere vizual, cât și din cel al scriiturii, Chemarea monstrului este acea carte de neuitat, care vă va bântui vreme îndelugată.

Mulțumesc editurii Trei pentru ocazia de a citi această carte absolut minunată!

P.S: Între timp, a apărut și trailerul pentru ecranizarea de anul viitor a cărții. Nu cred că sunt pregătit pentru asta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s