LA REVEDERE, DOMNULE GREY

cincizeci-de-umbre-descatusate

TITLU: Cincizeci de umbre descătușate (Fifty Shades #3)

AUTOR: E.L. James

PUBLICAT DE: Editura Trei

DESCRIERE: Anastasia Steele şi Christian Grey au acum totul: dragoste, pasiune, intimitate, bogăţie şi o mulţime de posibilităţi privind viitorul lor. Însă Ana ştie că nu va fi uşor să trăiască alături de Fifty Shades. A fi împreună este o provocare plină de neprevăzut.  Într-un fel sau altul, Ana trebuie să înveţe să împărtăşească stilul de viaţă opulent al lui Christian fără să-şi sacrifice propria identitate.  La rândul său, Christian trebuie să-şi înfrângă dorinţa nestăpânită de control în timp ce se luptă cu demonii din trecutul său chinuitor. Tocmai când se pare că forţa iubirii lor va eclipsa orice obstacol, soarta conspiră pentru a face ca temerile cele mai adânci ale Anei să devină realitate…

RECENZIE:

După aproape trei săptămâni, iată că am ajuns la finalul aceste călătorii… interesante, să-i zicem. Cărțile lui E.L. James au stârnit multe controverse (prea multe, dacă mă întrebați pe mine), au fost ridicate în slăvi sau criticate cu pasiune, depinde de cititor, și, per total, nu au lăsat lumea indiferentă. Primul volum, Cincizeci de umbre ale lui Grey, mi s-a părut mediocru – nici cel mai bun, dar cu siguranță nici cel mai prost roman scris vreodată. Continuarea, Cincizeci de umbre întunecate, m-a surprins într-un mod foarte plăcut și m-a făcut nerăbdător să descopăr concluzia poveștii de dragoste dintre Ana și Christian. Cincizeci de umbre descătușate a fost un mare fâs, cea mai proastă parte a trilogiei, un final dezamăgitor al unei istorisiri cu potențial.

Pot rezuma întreaga carte (mai bine de 700 de pagini) folosind următoarele cuvinte: ceartă, împăcare, sex. Nu știu dacă autoarea a rămas fără idei sau pur și simplu s-a plictisit și ea de „umbrele lui Grey”, dar faptul că aproape fiecare capitol a fost construit urmând schema de mai sus mi s-a părut o decizie foarte proastă. Nu numai că romanul devine obositor (pe alocuri chiar exasperant) de repetitiv, dar scenele fierbinți – cele care ar trebui să vândă cartea – ajung să fie plictisitoare. De la jumătatea cărții am început să sar peste paragrafele în care Ana și Christian deveneau intimi pentru că toate interacțiunile de acest gen dintre cei doi mi s-au părut scrise la mișto, după modelul copy/paste.

Acțiunea lipsește în proporție de 90-95% din carte. Finalul volumului precedent m-a lăsat cu multe semne de întrebare și cu și mai multe promisiuni pentru o confruntare epică între personajele principale și cel ce și-a asumat rolul de antagonist. Să spun că nu am fost deloc mulțumit de felul în care s-au rezolvat lucrurile ar fi o afirmație destul de modestă. Aveam așteptări mai mari, chiar și de la E.L. James. Punctul culminant al cărții a fost sec, total lipsit de emoție și foarte grăbit. Nicio clipă nu am avut sentimentul că personajele ar putea fi în pericol și niciuna dintre acțiunile tâmpite ale Anei din acele momente nu au avut consecințe reale.

Că tot am menționat-o pe Ana… Ea continuă să fie aceeași domnișoară (pardon, doamnă!) idioată de care ne place să râdem. Zeița intimă și vocea interioară sunt cele mai bune prietene ale ei, confidentele de încredere, iar libidoul îi dictează și de această dată ce să facă la aproape orice pas. Reacțiile sale sunt pe cât de prostești, pe atât de amuzante. Urmează un spoiler mic de tot, pentru care îmi cer scuze. Am rămas șocat atunci când, după ce a aflat că este însărcinată, Ana a dat vina pentru cele întâmplate pe asistenta ei deoarece i-a reprogramat întâlnirile cu doctorul ei ginecolog și, implicit, Ana a întrerupt tratamentul cu anticoncepționale pe care trebuia să-l urmeze. Pe bune? Nu vrei să-ți amintească la fiecare secundă că trebuie să respiri? Oh, și pregătiți-vă să întâlniți cel mai penibil nume de alint pentru un bebeluș: Punctuleț. Da, PUNCTULEȚ!!! *facepalm*

Christian rămâne cel mai interesant personaj al trilogiei și am apreciat enorm încercările autoarei de a creiona un trecut nu tocmai încântător care să justifice de ce se comportă cum se comportă în prezent. O bilă neagră pentru prolog și materialul bonus scris din perspectiva unui Christian de cinci ani; au semănat prea mult cu o imitație proastă a romanului Camera.

Cincizeci de umbre descătușate a fost o mare dezamăgire pentru mine. Mă așteptam la mai mult și am primit o poveste exagerată, fragmentată, fără cap și coadă, scrisă doar pentru a mai adăuga câteva milioane în conturile persoanelor potrivite. La sfârșit de trilogie, pot spune că da, e o serie prost scrisă, care probabil ar fi fost mai bine să fi rămas doar fan fiction postat pe internet, dar nu își merită toată ura pentru că, în ciuda a ceea ce cred majoritatea celor care nu au citit cărțile, nu romatizează abuzul.

Anunțuri

2 gânduri despre „LA REVEDERE, DOMNULE GREY

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s