ÎNTÂLNIRE CU „DOMNUL CINCIZECI DE VICII”

cincizeci-de-umbre-ale-lui-grey

TITLU: Cincizeci de umbre ale lui Grey (Fifty Shades #1)

AUTOR: E.L. James

PUBLICAT DE: Editura Trei

DESCRIERE: Anastasia Steele, studentă la filologie, îi ia un interviu lui Christian Grey, un tânăr om de afaceri de succes, pe care îl găseşte foarte atractiv şi de-a dreptul intimidant. Retrasă şi interiorizată, Ana este şocată să constate că, pentru prima dată în viaţă, este atrasă puternic de cineva. Christian o avertizează că trebuie să stea departe de el, iar ea nu face decât să-l dorească şi mai tare. Dar când descoperă gusturile erotice speciale ale acestuia, începe să ezite: dincolo de şarmul şi succesul de care se bucură, Christian Grey este un bărbat tulburat de demoni ascunşi şi ghidat de o excesivă nevoie de a-i controla pe ceilalţi. Va putea oare Ana să accepte sclavia sentimentală impusă de Christian? Și dacă da, va mai putea oare iubi ceea ce descoperă?

RECENZIE:

Oh, my! Dacă mi-ar fi spus cineva anul trecut că o să ajung să citesc celebra serie începută cu volumul Cincizeci de umbre ale lui Grey, i-aș fi râs în nas și i-aș fi sugerat să-și facă un consult serios la cap. Filmul l-am văzut (mai mult pentru că eram curios de ce a stârnit atâta vâlvă – pe bune, campania de promovare a peliculei a fost atât de agresivă și de bine gândită încât nu am putut rezista, ca să nu mai zic că remixul piesei Crazy in Love a lui Beyoncé e de-a dreptul genial), însă nu am fost deloc impresionat. Dar, acum câteva săptămâni, am dat peste un articol pe buzzfeed (îl găsiți aici) care m-a făcut să-mi doresc să citesc cărțile lui E.L. James. Nu de alta, dar paragrafele peste care am dat în articolul respectiv mi-au promis că trilogia Fifty Shades și recent lansatul Grey sunt într-atât de proaste încât, printr-o ironie a sorții, ajung să fie bune.

Nu cred că mai are rost să discut despre subiectul cărții – și așa a stârnit destule controverse (unele nejustificate, aș putea spune). Cincizeci de umbre ale lui Grey este un roman ușurel, fără înțelesuri ascunse ori personaje excepționale, care țintește în mod special mainstream-ul; din câte am înțeles, până și autoarea a recunoscut că scrierile sale nu sunt tocmai cele mai de calitate. Mi s-a părut că E.L. James a fost pe deplin conștientă pentru cine scrie și nu și-a dat prea mult silința să ascundă acest lucru. O respect pentru ce a reușit, dar faptul că scrii pentru mainstream nu e o scuză care să justifice… chestia asta.

Cartea e foarte, foarte, FOARTE prost scrisă (autoarea face exces de puncte de suspensie – cel mai mult urăsc excesul de puncte de suspensie, și nu se sfiește să înghesuie virgule între subiect și predicat) și enervant de repetitivă (pe bune, dacă o să mai aud vreodată „pântec”, „uau!”, „Vocea mea interioară a zis asta” sau „zeița mea intimă a făcut asta” cred că o să înnebunesc). Unele expresii mi s-au părut atât de exagerate și tâmpit formulate încât nu m-am putut abține să nu râd. La un moment dat, stomacul protagonistei face un „salt cu prăjina peste splină” și tot ea se „răcorește în apa caldă”. Și trebuie neapărat să menționez deja faimoasa replică a lui Christian: „sunt stricat în cincizeci de nuanțe” (în engleză: „I’m fifty shades of fucked up”). Mda, vă las pe voi să-i găsiți înțelesul, pentru că eu nu am reușit s-o fac; bine, face legătura (forțată) dintre Christian și titlul cărții, dar în rest? De ce e stricat în cincizeci de nuanțe și nu în cincizeci de feluri? Plus că nicio clipă nu am simțit că autoarea a încercat să se detașeze de începuturile operei sale: fan-fiction inspirat de seria Twilight. Cel mai enervant mi s-a părut cât de mult mi-a amintit José de Jacob, dar și alegerea numelui ciudățel pentru tatăl adoptiv al lui Christian (Carrick – nu amintește chiar deloc de Carlisle, nuuu!). Oh, și chiar era nevoie ca toți copiii familiei Grey să fie adoptați? Lazy writing at it’s finest.

Acum, personajele. Ana (prescurtare de la Anastasia, tot așa cum Bella provine de la Isabella) este eroina cărții și are incredibil de rara abilitate de a auzi zâmbetele. Nici măcar atunci când vorbește la telefon nu-și poate stăpâni pe deplin superputerea și aude zâmbetul persoanei de la celălalt capăt al firului. Vreau să clarific ceva de la bun început: tipa asta nu e atât de inocentă precum spune toată lumea. Da, are tendința să roșească și să-și muște buza cam des, însă în spatele acestei măști se află o persoană cu un apetit sexual imens. După ce a făcut-o pentru prima oară, draga de Ana râvnește doar la Christian și la… ustensila din dotare (sau, cum ar spune americanii, „she really wants the D”). Fata asta se gândește la sex mai des decât un băiat, serios! Anastasia Steele (ignorați asemănarea dintre numele ei și cel al unei actrițe de filme pentru adulți) este caracterizată, în cea mai mare parte, de libidoul ei alarmant, apoi ar mai fi incapacitatea ei de a lua decizii, neîndemânarea și, ca s-o spun fără ocolișuri, prostia ei cruntă. Pe lângă cele enumerate mai sus, trebuie neapărat să menționez cele mai exasperante născociri la care s-ar fi putut gândi madame James: Vocea interioară a Anastasiei și nenorocita de zeiță intimă. Aaaarg! De unde să încep? În primul rând, cine naiba are o „zeiță intimă” care dansează și face gimnastică de fiecare dată când simte furnicături… acolo? Ce ar trebui să reprezinte ea? Jur că nu-i înțeleg rostul (în afară de a mări numărul de caractere și, implicit, pagini al cărții). Iar Vocea interioară… Of!!!  Pentru numele lui Dumnezeu, de ce a trebuit autoarea să-i atribuie Anei o Voce interioară care poartă ochelari, e urâtă cu spume și, în momentele în care nu e sarcastică, se ascunde în spatele unei canapele?

Christian Grey este, probabil, cel mai interesant personaj al cărții, deși calitățile sale sunt, în mare, exclusiv fizice (arată exagerat de bine, iar vocea lui este „caldă și aspră precum ciocolata neagră topită sau… ceva”). Maniac al controlului și hărțuitor cu diplomă, arogant și seducător, Christian lasă să se înțeleagă că a avut o copilărie grea și că a ajuns să fie așa cum este din cauza problemelor sale de adaptare la noul statut de după ce a fost adoptat. OK, văd posibilitatea unei istorii interesante și recunosc că sunt curios să aflu prin ce a trecut încă din fragedă pruncie. Ca și în cazul Anastasiei, nici Christian nu este așa cum îl caracterizează toată lumea. El nu o abuzează pe Ana deoarece totul se petrece cu consimțământul ei, deci, în opinia mea, cei care o acuză pe E.L. James că romantizează abuzul o fac doar ca să se afle în treabă. Până și momentul de cumpănă al relației lor are loc pentru că ea vrea să-și încerce limitele de rezistență. Plus că, pentru un dominator, Christian se lasă foarte ușor convins să renunțe la anumite lucruri și obiceiuri ale sale.

Sunt conștient că am dat cu romanul de pământ, dar i-am acordat 3 steluțe pe Goodreads. Asta pentru că m-a amuzat mai mult decât o comedie. Poate că nu asta i-a fost intenția, dar E.L. James a reușit să transforme o poveste cu aspirații de roman erotic într-o parodie savuroasă, numai bună pentru descrețitul frunților. Evident, cartea nu are nicio valoare literară și trebuie citită ca atare: un pamflet savuros.

Anunțuri

4 gânduri despre „ÎNTÂLNIRE CU „DOMNUL CINCIZECI DE VICII”

  1. După primul volum nu prea am înțeles nici eu faza cu Christian, dar m-am luminat abia la al 3-lea, aș zice, pe care l-am terminat acum vreo 2 zile. Al 3-lea volum are câteva pagini la final care sunt scrise din perspectiva lui și prezintă prima lor întâlnire (scena cu interviul), dar și cea din magazinul în care Ana lucrează. E, parcă, ceva mai matur. Eu sunt curioasă de cartea GREY 🙂 Una peste alta, cărțile astea trebuie citite fără așteptări sau pretenții de orice fel. Cât despre asemănările cu Twilight, am avut multe momente în care, parcă, reciteam seria aia. Și cu asta am spus tot :))

    • Am început și eu volumul 2 și… mi se pare cu totul altă poveste. Nu m-am așteptat la asta, dar E.L. James parcă a evoluat nițel față de prima carte. Și eu sunt curios de Grey, mai ales după ce am citit fragmentele alea de-a dreptul ridicole de pe buzzfeed :)))

  2. Mi-a placut foarte mult recenzia ta. Cuprinde cam toata parerea mea despre intreaga carte, inclusiv super asemanarea cu Twilight. Este o serie pe care trebuie sa o citesti ca atare si sa nu ai prea multe asteptari de la ea. Daca vrei calitate, cauta altceva. Referitor la noua aparitie „Grey” m-am chinuit sa o citesc de cateva ori, dar nu ma lasa inima. Ma plictiseste atat de mult incat nu cred ca voi fi in stare sa trec de primele pagini. In primele trei carti vedem felul Anei de a fi, ne pare rau pentru ea, cu tot cu zeitele ei intime care fac tumbe, dar Grey e alta poveste de peste. Pare mult mai interesant atunci cand nu aflam gandurile lui :))

    • Mă bucur că am reușit să fim pe aceeași lungime de undă 😀 Cât despre Grey… tot curios sunt să o citesc. Fragmentele alea de pe buzzfeed mi s-au părut mult prea savuroase :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s