CÂND LUMEA ESTE LIMITATĂ DE PATRU PEREȚI

camera

TITLU: Camera

AUTOR: Emma Donoghue

PUBLICAT DE: Editura Trei

DESCRIERE: Pentru Jack, un băieţel în vârstă de cinci ani, Camera înseamnă lumea. Acolo s-a născut şi a crescut; împreună cu mama lui, acolo se joacă, citeşte şi învaţă lucruri despre viaţă. Noaptea, mama îl închide cu grijă în dulap, unde trebuie să doarmă când vine Batrânul Nick în vizită. Pentru Jack, Camera înseamnă acasă, dar pentru mama lui e închisoarea în care Batrânul Nick a ţinut-o captivă timp de şapte ani. Prin determinare, ingeniozitate şi o dragoste uriaşă, mama a creat o viaţă pentru Jack. Dar ştie că nu e de ajuns… nici pentru Jack, nici pentru ea însăşi. Aşa că pune la cale un plan de evadare, crezând în curajul fiului ei şi în noroc. Însă nu înţelege cât de puţin pregătită este în realitate pentru ca planul să reuşească. Narată în întregime în limbajul plastic şi savuros al lui Jack, băieţelul de cinci ani, Camera este o poveste despre curaj şi despre legătura profundă dintre părinte şi copil.

RECENZIE:

Filmul bazat pe romanul Emmei Donoghue a fost întâmpinat cu entuziasm de către critici și a stârnit reacții extrem de puternice pe la toate festivalurile pe unde a fost proiectat; ba chiar se zvonește că este un posibil pretendent la titlul de „cel mai bun film al anului”. Firește că am fost curios să descopăr povestea originală, în care Hollywood-ul nu și-a băgat nasul, și, fără să știu nimic despre carte exceptând descrierea de pe spate, am pătruns în lumea distorsionată a lui Jack. Vă sfătuiesc și pe voi să faceți la fel (evitați, în mod special, trailer-ul filmului, pentru că e plin de spoilere), deoarece Camera este ca o călătorie pe un teren denivelat, cu întorsături de situație neașteptate la fiecare sută de metri.

Narată în întregime de către Jack, un băiețel deosebit, Camera este o poveste tulburătoare despre curaj, sacrificiu, dragoste și supraviețuire. Mama lui Jack a fost ținută captivă în ultimii șapte ani într-un spațiu de nici patruzeci de metri pătrați și, după ce l-a adus pe lume pe Jack, a fost nevoită să inventeze o altă realitate pentru el. Astfel, băiatul a crescut crezând că întreaga lume este limitată de pereții Camerei, că nu există altceva în afara lucrurilor și persoanelor pe care le cunoaște: mama sa și Bătrânul Nick. Dar, după împlinirea vârstei de cinci ani, mama îi spune lui Jack despre existența lumii de „Afară” și că tot ce a văzut la Televizor este, de fapt, adevărat, și pun la cale un plan care, speră ei, le va reda libertatea.

Mi se pare aproape chinuitor să vorbesc despre Camera fără să dau spoilere. Romanul este foarte bine scris, autoarea reușind să contureze un personaj extrem de credibil în Jack, puștiul care și-a petrecut întreaga viață închis departe de restul lumii. Vocea lui este puternică și reușește să aibă un impact emoțional nebănuit asupra celui care-i citește povestea (sau, cel puțin, așa mi s-a întâmplat mie – am început cartea fără să bănuiesc ce avea să mă aștepte, iar sufletul meu a fost distrus bucățică cu bucățică până la final). E imposibil să nu rămâi marcat de evenimentele tulburătoare din Camera, evenimente pe care Emma Donoghue le-a descris și orchestrat într-un mod magistral, astfel încât să țină cititorul lipit de carte, dorindu-și cu ardoare să descopere ce se mai întâmplă cu Jack și mama sa.

Jack este adorabil în toată ciudățenia lui, personalitatea sa fiind creionată cu grijă la fiecare detaliu, oricât de mic. Pot doar să-mi imaginez cât de dificil este să scrii din perspectiva unui copil normal, darămite să te pui în situația unuia care nu a văzut niciodată un petic de iarbă sau o librărie. Nici nu vreau să-mi închipui câte ore a petrecut autoarea documentându-se, astfel încât povestea să fie cât mai realistă cu putință. Jos pălăria, Emma Donoghue, pentru reușită; sunt mândru că am avut onoarea de a-ți citi cartea.

Sincer, nicio altă carte nu m-a mai purtat într-o călătorie atât de… completă. Camera a fost, fără să exagerez, un roller coaster emoțional, un adevărat test al rezistenței. Am râs și am plâns alături de Jack, m-am bucurat și m-am temut pentru el, am sperat să reușească să scape din închisoarea Bătrânului Nick și aproape că am uitat cum să respir atunci când mama lui a pus în aplicare planul de evadare. Cu toate că la sfârșitul cărții am fost epuizat (ultimele pagini mi-au lăsat impresia unei răni deschise peste care este turnată o cantitate generoasă de alcool pur), mi-am dorit și încă îmi mai doresc cu ardoare o continuare. Pur și simplu nu pot accepta că povestea s-a încheiat cum s-a încheiat; vreau mai mult!

Camera este unul dintre cele mai bune romane citite de mine atât în acest an, cât și în general. Are de toate: personaje puternice și foarte bine definite, acțiunea este mereu surprinzătoare și, în ciuda unor scene care ar putea fi considerate deranjante, se citește extrem de ușor – eu, care nu sunt tocmai un cititor rapid, am devorat-o în puțin sub două zile.

Mulțumesc editurii Trei pentru această carte memorabilă!

Anunțuri

5 gânduri despre „CÂND LUMEA ESTE LIMITATĂ DE PATRU PEREȚI

  1. Am terminat cartea în 2 zile. Sunt de acord total cu părerea ta și cred că am simțit și eu acele scene oarecum deranjante. Una peste alta, superbă lectură!

  2. Pingback: Camera – Emma Donoghue | Ioana Andreea Giuroiu

  3. Pingback: Recenzie: Camera (de Emma Donoghue) – Andreea Giuroiu

  4. Pingback: Recenzie: Camera (de Emma Donoghue) | Andreea Giuroiu 🎄

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s