NOU ÎN BIBLIOTECA MEA #2 (AUGUST 2015)

În ultima lună de vară mi-am îmbogățit colecția de cărți cu 5 titluri noi și pe cea de filme cu 6 DVD-uri pe care mi le doream de ceva vreme. Iată-le, în toată splendoarea lor:

De la Carrefour mi-am achiziționat volumul Grasă și proastă, de Rodica Ojog-Brașoveanu. Foarte multă lume mi-a recomandat-o pe autoare și nu am putut rezista când am văzut cartea la reducere (am dat doar 7 lei pe ea :D).

2015-09-05 21.07.43

Ca sponsorizare din partea librăriei online Libris am primit autobiografia lui Piper Kerman, Portocaliul este noul negru, cartea care a stat la bazele celebrului serial Orange is the new black pe care vi-l recomand din tot sufletul. Recenzia o găsiți aici.

2015-09-05 21.08.02

Următoarele 3 cărți le-am achiziționat într-o zi cu reduceri de minim 40% pe libris.ro:

Sezonul oaselor, de Samantha Shannon este una dintre cărțile pe care îmi doream să le citesc de foarte multă vreme, dar pe care am tot amânat-o (nici acum nu știu cu exactitate când îmi voi face timp de ea, dar măcar o am în bibliotecă). Ca aspect, e superbă, dar nu înțeleg decizia editurii de a nu traduce titlul :/

2015-09-05 21.08.22

O carte care nu are nevoie de nicio prezentare, fiind una dintre acele povești fără vârstă: Micul prinț, de Antoine de Saint-Exupéry.

2015-09-05 21.08.40

Ultima carte pe care mi-am cumpărat-o luna trecută și plănuiesc să o citesc în octombrie (doar se apropie Halloween-ul, nu?) este Exorcistul, de William Peter Blatty. Cică ar fi cel mai înfricoșător roman scris vreodată… Mai vedem :))

2015-09-05 21.09.00

Cât despre filme, luna august a fost destul de „generoasă”.

Am adorat serialul Californication, așa că nu am putut rezista unui film în care David Duchovny joacă rolul principal. The Jonses este un film ușurel, numai bun pentru o după-masă ploioasă, destul de clișeic, dar pe care nu veți regreta că l-ați văzut.

2015-09-05 21.10.41

Și The 40 year old virgin l-am luat tot din pricina actorului din rolul principal. Steve Carell mi se pare unul dintre cei mai haioși comedianți de la Hollywood, iar despre acest film am auzit prea multe pentru a nu-l vedea măcar o dată.

2015-09-05 21.11.03

Despre Tron: Legacy am auzit foarte multe, majoritatea lăundându-l pentru efectele vizuale. Acestea mi s-au părut și mie punctul forte al filmului, fiind cu adevărat spectaculoase, dar povestea a cam lăsat de dorit.

2015-09-05 21.11.47

Următoarele 3 filme le-am luat „la pachet”, făcând parte dintr-o promoție 1+2 GRATIS. Am copilărit cu Fox Kids și cu desenele X-Men, așa că nu e de mirare că am aproape toate filmele cu mutanții mei preferați (acum îmi mai lipsește doar The Wolverine). Days of future past este preferatul meu din serie, atât din cauza interpretărilor fabuloase ale lui James McAvoy și Michael Fassbender, cât mai ales pentru că a reparat ceea ce filmul cu numărul 3 a stricat. În cazul în care nu l-ați văzut încă, nu o să vă stric surpriza de la final 😉

2015-09-05 21.09.41

X-Men: Days of future past a fost acel „1”, iar pentru filmele gratuite mi-am ales In time și This means war. Primul mi-a plăcut foarte mult, iar al doilea l-am luat mai mult pentru că joacă Tom Hardy în el (l-am adorat în Mad Max: Fury Road și The Dark Knight Rises, iar trailerul celui mai nou film al său, Legend, în care joacă rol dublu, arată genial).

2015-09-05 21.12.10

2015-09-05 21.12.27

Poza de grup:

2015-09-06 17.46.32

Ne vedem în prima zi de luni din octombrie cu o nouă postare!

UNDERDOG-UL LITERATURII FANTASY

vechiul-regat

TITLU: Trilogia Vechiul Regat (Sabriel, Lirael și Abhorsen)

AUTOR: Garth Nix

PUBLICAT DE: Editura Rao

DESCRIERE: Cine îi apără pe vii când morţii se ridică…?

RECENZIE:

Din când în când, o carte (sau serie de cărți) are un asemenea impact asupra ta, ca și cititor, încât nu te poți opri din a o recomanda tuturor cunoscuților, indiferent că sunt fani ai genului de care aparține cartea/seria respectivă sau nu. Asemenea revelații sunt rare și, tocmai pentru că nu e garantat să apară la fiecare X cărți citite, cu atât mai deosebite.

Pe Garth Nix l-am întâlnit acum mulți ani în paginile unei reviste de la Diverta, pe când Lirael trebuia să apară și la noi, dar nu i-am acordat prea multă importanță, fiind ocupat să citesc cel mai nou volum din Harry Potter (pe atunci, Prințul Semipur abia a ieșit pe piață și nu mai aveam răbdare să aflu ce se mai poate întâmpla cu personajele mele preferate). Apoi, la sfârșitul anului trecut, pe când urmăream un videoclip de tip book haul pe YouTube, una dintre cărțile prezentate a fost Clariel, prequel-ul trilogiei pe care încerc v-o prezint, și am auzit atât de multe lucruri bune despre romanele sale încât, știind că au fost traduse, mi le-am comandat imediat după aceea. Spre rușinea mea, nu am apucat să le citesc decât acum, după luni bune în care praful s-a așternut peste ele în bibliotecă, dar mai bine mai târziu decât niciodată, corect?

Încă de la prima pagină din Sabriel am fost cucerit de lumea incredibilă și stilul aproape poetic al lui Garth Nix. Credeți-mă, Sabriel, Lirael și Abhorsen nu se aseamănă cu nicio serie de cărți young adult sau fantasy de pe piață. Și asta nu doar pentru că abordează un tip de magie pe care nu foarte mulți autori se încumetă să-l aleagă, și anume necromanția, ci pentru că, în toată această aglomerație de triunghiuri amoroase și eroi perfecți sau eroine bad ass, personajele lui Garth Nix par desprinse dintr-un cu totul alt univers.

Primul volum al trilogiei o are în prim-plan pe Sabriel, o fată de 16 ani, a cărui tată este nimeni altul decât Abhorsenul Vechiului Regat: singurul necromant care se folosește de puterea Legământului (una dintre formele de magie din această lume, pe lângă Magia Liberă) pentru a conduce morții pe Tărâmul de Dincolo. La începutul cărții, Sabriel este doar o elevă a unui colegiu pentru fete din Ancelstierre, dar trebuie să-și înfrunte cele mai groaznice coșmaruri și să călătorească în spatele Zidului, unde o așteaptă dușmani înfiorători, dar și un destin încărcat de greutăți.

Lirael sparge șabloanele unei trilogii convenționale și ne aduce în prim plan o nouă distribuție de protagoniști, întâmplările din acest volum petrecându-se la câțiva ani buni după cele din Sabriel. La început nu am fost chiar atât de încântat de această perspectivă, în special pentru că-mi doream să citesc o continuare directă a aventurilor lui Sabriel, Touchstone și Mogget, însă, pe măsură ce m-am afundat tot mai adânc în minunata lume a Calyrelor – un fel de oracole ale Vechiului Regat, și am descoperit-o, treptat, pe Lirael, nu am mai avut nicio problemă. Personajele vechi, pe care le-am îndrăgit atât de mult în prima carte, au apariții scurte, dar suficiente cât să-mi potolească setea de informații noi. Așadar, de această dată facem cunoștință cu Lirael, o fiică a Clayrului, dar care se deosebește de verișoarele ei atât din punct de vedere fizic (pe când celelalte Clayre au tenul arămiu și bucle de aur, Lirael e palidă ca hârtia, iar părul ei are culoarea umbrelor), dar mai ales pentru că Lirael pare să nu-și primească Darul Viziunii, cel mai important lucru în comunitatea din Ghețarul Clayrelor. Totuși, fata nu se lasă înfrântă, lăsând în urma sa zecile de tentative eșuate de suicid, și reușește să-și găsească un rost: devine bibliotecară, astfel întâlnind-o pe cea care îi va deveni cea mai de nădejde prietenă, Cățeaua Obraznică. Câteva capitole sunt scrise din perspectiva prințului Sameth, sau Sam, fiul lui Sabriel și al lui Touchstone și viitorul Abhorsen. Speriat de responsabilitățile ce vin odată cu însușirea titlului, dar mai ales pentru că detestă să pășească în Moarte, Sam fuge de acasă, iar pe drum îl întâlnește pe Mogget, ajutorul străvechi al familiei sale. Împreună, cei doi vor călători prin Vechiul Regat, în căutarea unui necromant periculos.

Altfel stă treaba cu Abhorsen. Spre deosebire de Lirael, care ar putea fi citită fără nicio problemă chiar și în absența lecturării lui Sabriel, Abhorsen este o continuare directă a celui de-al doilea volum, acțiunea fiind reluată din punctul în care s-a întrerupt în Lirael. De acestă dată, amenințarea unui dușman cum nu s-a mai văzut îi va obliga pe Lirael, Sam, Cățea și Mogget să-și înfrunte cele mai aprigi temeri, totul culminând cu o bătălie atât de intensă încât veți uita până și să respirați.

E inutil să mai spun cât de mult mi-au plăcut aceste cărți și că regret nespus că nu le-am citit mai din timp. Totuși, mă gândesc că, dacă le-aș fi citit mai repede, ar fi existat o mică posibilitate să nu fi fost cucerit într-asemenea măsură de Vechiul Regat. Și, pentru că recenzia aceasta e una specială (a se citi „lungă, foarte lungă”), o voi împărți în mai multe capitole, după cum urmează:

PERSONAJELE sunt geniale. Preferații mei, fără nicio îndoială, sunt Cățeaua Obraznică și Mogget. Deși nu-mi plac pisicile, l-am adorat pe Mogget încă de la început. E delicios de sarcastic și cu nasul pe sus, iar replicile sale au fost o adevărată delectare. Dacă ar fi fost descris ceva mai vag, fără să se insiste asupra faptului că este o ființă ce ia forma unei pisici de un alb imaculat, l-aș fi asociat instantaneu imaginii lui Grumpy Cat. Cățeaua Obraznică, pe de altă parte, m-a fascinat prin aura de mister ce o învăluia constant, fiind o creatură zămislită atât din Legământ, cât și din Magie Liberă. Spre deosebire de Mogget, care mai mult le punea bețe în roate lui Sabriel, Touchstone și Sam, Cățeaua nu a ezitat nicio clipă să o ajute pe Lirael atunci când fata se afla în pericol. Dacă stau bine să mă gândesc, Cățeaua și Mogget sunt într-o antiteză aproape perfectă: ea e loială până-n pânzele albe, pe când el se înclină după cum bate vântul; blana Cățelei e predominant neagră, a lui Mogget e strălucitor de albă; Cățeaua e mereu dispusă să-și ajute prietenii, dar Mogget nu o face decât în situații speciale (de preferat să fie rugat foooarte frumos înainte) și așa mai departe. Să-i vezi pe cei doi aruncându-și vorbe pline de ură și venin e incredibil de entertaining și amuzant. Apoi ar mai fi protagonistele, Sabriel și Lirael. Sincer, nu m-am așteptat ca un scriitor să fie în stare să contureze două personaje feminine atât de puternice și de reale, lipsite în totalitate de clișee. Nu vreau să par misogin, dar cred că majoritatea autoarelor de young adult au tendința să-și „construiască” eroinele modelându-le caracterele în jurul bărbaților din lumea lor, iar dacă mai răsare și un triunghi amoros e și mai bine (mă uit la voi, Stephenie Meyer și Cassandra Clare). Garth Nix, pe de altă parte, răstoarnă fiecare preconcepție și clișeu cunoscute și reușește să aducă la viață două protagoniste atât de incredibile, puternice și independente, cu personalități închegate și care nu sunt doar niște damsel in distress. Sabriel merge atât de departe încât ea salvează băiatul. Asta da turnură neprevăzută a evenimentelor!

LUMEA în care se desfășoară acțiunea trilogiei mi s-a părut spectaculoasă. Probabil cel mai inovativ aspect din punctul de vedere al lumii imaginate de Garth Nix este că magia funcționează, de regulă, doar la nord de Zid, după ce granița dintre Ancelstierre și Vechiul Regat este trecută. Mici scăpări ale magiei se mai întrevăd, ocazional, în apropierea Zidului, dar nicio vrajă nu funcționează cum trebuie decât dacă este invocată pe tărâmul Vechiului Regat. Până acum am descoperit povești în care lumea magică și cea reală coexistau într-o anumită măsură, fie în „armonie” (cum ar fi mai toate romanele high sau epic fantasy de pe piață), fie comunitatea supranaturalilor era un secret bine păzit (de exemplu, Harry Potter). Dar niciodată nu am întâlnit o carte în care limita dintre cele două lumi să fie atât de clar marcată (dacă stau bine să mă gândesc, seria Cronicile din Narnia ar putea fi asemănătoare din acest punct de vedere cu trilogia lui Garth Nix, însă nu am citit cărțile – am văzut doar filmele), iar acest lucru mi-a plăcut la nebunie. Felul în care tehnologia se dezintegra, pur și simplu, odată cu pătrunderea în Vechiul Regat mi s-a părut o idee strălucită din partea autorului, deoarece a evidențiat cât de diferite sunt cele două regiuni. Ca să nu mai vorbesc de cât de creepy și uimitoare sunt cele nouă tărâmuri din Moarte, pe care ajungem să le vedem în întreaga lor splendoare în Abhorsen. High five, Nix!

SISTEMUL DE MAGIE… wow! Nu am cuvinte să-l descriu. Cu siguranță este printre cele mai inedite din câte am întâlnit până acum, luptându-se pentru primul loc cu cel din Circul nopții. Necromanția nu este ceva nemaiîntâlnit, dar modificările și îmbunătățirile pe care autorul i le-a adus au făcut-o să pară cu adevărat unică și fresh. Legământul mi s-a părut, de asemenea, un concept foarte interesant, cu toate acele însemne pe care utilizatorul trebuia să le deseneze sau să le dea viață prin viu grai pentru a săvârși o vrajă.

Ultimul, dar nu cel din urmă, este STILUL. Pe alocuri poetic, sensibil și de o frumusețe rară, elegant și rafinat, dar fără să fie pretențios sau greoi, stilul lui Garth Nix te cucerește de la primele rânduri și nu-ți dă drumul până nu ai ajuns la ultimul cuvânt scris pe cea din urmă pagină din Abhorsen.

O trilogie fantastică, despre care, din păcate, nu am auzit să se vorbească prea mult pe la noi. Cărțile sunt superbe, atât vizual (coperțile sunt minunate), cât mai ales din punctul de vedere al conținutului. Dacă sunteți fani ai cărților fantasy și v-ați săturat de clișeele întâlnite la tot pasul sau vă doriți o poveste care să vă țină ocupați până apare următorul volum din seria voastră preferată, Vechiul Regat este exact ceea ce căutați. Nu veți regreta! Acum, tot ce mai sper este ca Editura Rao să nu renunțe la serie și să publice cât mai repede Clariel.

PREMIILE LIEBSTER

liebster

Salutări și bine v-am găsit. Acum ceva vreme (ceva mai multă vreme) am primit 2 nominalizări la Premiile Liebster din partea lui Anndrei și elenamiaa, cărora vreau să le mulțumesc pentru că s-au gândit la mine și să le cer mii de scuze pentru că am întârziat cu această postare.

Ei bine, acest tag funcționează după un set de reguli, pe care le puteți citi mai jos:

– mulțumește-i persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul către blogul său în postare;

– răspunde la toate întrebările primite;

– nominalizează 11 bloggeri;

– formulează 11 întrebări la care să răspundă cei nominalizați de tine;

– nu poți nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;

– trimite-le nominalizaților un link la postarea în care i-ai numit, pentru a-i informa.

Să trecem la treabă!

Întrebările de la elenamiaa:

  1. Dacă ai avea de ales între cărti și filme, ce ai alege?

Nici nu am început bine, că deja am dat peste o întrebare de baraj. Cred că voi alege cărțile, doar pentru că filmele, de obicei, nu sunt mai lungi de 2-3 ore, iar o carte mă poate ține „captiv” în lumea ei câteva zile bune.

  1. Ce melodie ai asculta la infinit?

This little gem:

  1. Despre ce ți-ar plăcea să scrii / Despre ce scrii?

Despre magie și creaturi supranaturale. Pentru mai multe detalii, vă invit pe pagina (cam inactivă, ce-i drept) de Facebook a cărții mele.

  1. Ce faci de obicei când nu citești?

Scriu recenzii, ascult muzică sau mă uit la filme/seriale.

  1. Câți prieteni ai corupt să citească?

Nu prea mulți, din păcate 😦

  1. Care este locul perfect pentru citit?

Patul, nici nu încape îndoială 😀

  1. Cum ai reacționa dacă te-ai trezi și ai realiza că viața ta a fost un vis?

Probabil aș intra în panică într-o clipită și m-aș calma la fel de repede.

  1. Ce înseamnă „bunătatea” pentru tine?

Cineva să-ți ofere ultima felie din pizza pe care o mănâncă 😀

  1. Ce ai alege între: zbor, telekinezie și citirea gândurilor? Și de ce?

Zborul. Cum fac naveta, de foarte multe ori am fost nevoit să aștept și 30-40 de minute după o mașină, iar dacă aș putea zbura nu ar mai trebui să-mi bat capul cu asta.

  1. Care este supereroul tău preferat ?

Nu le am cu benzile desenate, cu toate că adooor filmele cu supereroi , așa că o să-mi bazez alegerea strict pe versiunea cinematografică a eroului respectiv:)) Trilogia The Dark Knight e pur și simplu mind-blowing, cele mai bune filme ale genului după umila mea părere (scuze, Marvel!) așa că îl voi alege pe Batman. Plus că ador serialul Gotham (dacă nu l-ați văzut, ce mai așteptați?), iar trailerul pentru Batman v Superman: Dawn of justice arată de milioane. Nu e deja 2016?

  1. Ce părere ai despre postările mele random?

Postările random sunt mereu bine venite, mai alungă din „monotonie”, iar ale tale sunt foarte funny 😉

Întrebările de la Anndrei:

  1. Ce simți atunci când citești o carte în care te regăsești?

Ca și cum tocmai aș fi descoperit cel mai genial lucru din întregul univers.

  1. Dacă ar fi să ai puterea de a da viață fizică unui autor mort, care ar fi acesta?

George Orwell.

  1. Ce preferi, clasicii sau scriitorii contemporani? De ce?

În momentul de față, prefer scriitorii contemporani. Cred că pentru clasici ai nevoie de un anumit grad de răbdare, la care eu încă lucrez, pe când scriitorii contemporani au tendința de a spune lucrurilor pe nume. Cred că cel mai bun exemplu ar fi scrierile lui Tolkien: ador cărțile fantasy, dar abia am reușt să citesc Hobbitul, iar de Stăpânul inelelor nu m-am încumetat să mă apropii în ultimii 3 ani pentru că, deși mi se pare superb stilul lui, Tolkien intră mult prea mult în detaliu.

  1. Ce părere ai de cărțile interzise în anumite țări?

Cred că subiectul acesta este unul destul de sensibil, pentru că un lucru care nu mă deranjează pe mine, pe tine te-ar putea scoate din minți. Așa e și cu interzicerea unor cărți în anumite zone ale globului. Fiecare țară (sau ar trebui să spun religie?) are propriile legi și regului după care se guvernează și nu toate subiectele tolerate la noi, de exempl, ar fi întâmpinate cu același entuziasm într-o țară mai conservatoare. Deși unele exemple sunt de-a dreptul exagerate (cum ar fi interzicerea cărții Jurnalul unui adolescent timid în școlile din SUA).

  1. Consideri că limbajul vulgar, chiar și în exces, dintr-o operă este inadecvat?

Dacă nu este folosit strict pentru a șoca (așa cum am văzut că e la modă acum), nu am absolut nicio problemă cu el. Uite, de exemplu, nu am avut treabă cu abundența de cuvinte licențioase din Exorcizat, pentru că și-au avut rostul în poveste și au întărit procesul de degradare psihică prin care trece personajul principal. Dar sunt și unii autori care se folosesc de limbajul vulgar doar pentru a stârni controverse și, implicit, a vinde cât mai multe exemplare, cum ar fi scrierile Cristinei Nemerovschi.

  1. Consideri scriitura comercială drept „literatură”?

De ce nu? Sigur, există o grămadă cărți de duzină, scrise toate după aceleași vechi șabloane, și care nu fac decât să consume hârtie degeaba, dar nu e dracul chiar atât de negru 😉 În ultima vreme, am observat că tot mai multe cărți considerate „comerciale” sunt scrise cu din ce în ce mai puțină superficialitate și tratează subiecte de actualitate, într-o manieră respectuoasă.

  1. Ce așteptări ai avea de la editurile din România, date fiind publicațiile actuale (și tot mai dese)?

Așteptări foarte mari, mai ales că tot mai multe edituri au început să țină cont de cerințele publicului. Editura Trei, de exemplu, se mișcă foarte repede, unele cărți sunt publicate la intervale foarte scurte față de apariția lor în străinătate, și nu i-am văzut să renunțe (până acum) la nicio serie începută.

  1. Crezi că publicul românesc este conservator atunci când, într-un roman, se discută despre probleme religioase, diferențe rasiale, homosexualitate, bisexualitate – subiecte tabu? Crezi că este pregătit publicul român să citească despre așa ceva?

Ummm, nu prea știu ce să zic. Am văzut că un astfel de roman – Cimitirul, de Teleșpan – s-a bucurat de un succes răsunător, dar mai sunt și alte cărți despre care lumea nu vorbește cu atât de mare drag. Îmi place să cred că majoritatea cititorilor sunt oameni lipsiți de astfel de prejudecăți, dar nu poți fi sigur niciodată. Cred că mai avem puțin până să ajungem să acceptăm fără probleme astfel de subiecte.

  1. Care consideri a fi cel mai critic punct la un roman pentru ca acesta să nu ți se pară bun?

Gradul în care acesta reușește să mă plictisească.

  1. Care este autorul român care ți-a ajuns la suflet?

Nu am citit chiar atât de mulți autori români (știu, să-mi fie rușine), dar dintre cei „bifați” m-au impresionat în mod plăcut Simona Stoica și Radu Găvan. Vă recomand cu mare drag să le citiți cărțile, Provocarea, respectiv Exorcizat. Chiar merită!

  1. Din toate cărțile pe care le-ai citit, ce carte ai fi vrut s-o fi scris tu?

Fata dispărută sau Hoțul de cărți, nu mă pot hotărî.

Pentru că nu mă pot decide cui să-i pasez lista de întrebări, vă invit să o „furați” liniștiți, doar să-mi lăsați un mesaj dacă vă hotărâți să răspundeți la ele 😉

  1. Știu că e clișeic, dar care a fost cartea care v-a insuflat dragostea pentru lectură?
  2. Dacă ați putea să petreceți o zi într-un univer ficțional, care ar fi acela (nu trebuie să vă limitați doar la cărți; filmele și serialele sunt mai mult decât acceptate)?
  3. Ce autor v-a „intrat pe sub piele” și ați fi dispuși să-i citiți orice operă, indiferent de genul în care se încadrează?
  4. Cum treceți peste perioadele de reading slump?
  5. Genul preferat de cărți?
  6. Ce părere aveți despre literatura contemporană de la noi din țară?
  7. Filmul/serialul preferat?
  8. Obișnuiți să faceți maratoane de lectură?
  9. The Hunger Games o să ajungă la final anul acesta, odată cu lansarea părții a doua din Mockingjay, dar studiourile vor să scoată alte filme din același univers, prequel-uri și spin-off-uri. Vă încântă această idee, sau o considerați doar o încercare de a stoarce cât mai mulți bani de la fani?
  10. Ce v-a determinat să puneți bazele unui blog?
  11. Pentru voi, care sunt diferențele dintre o recenzie reușită și una mai puțin reușită (chiar proastă)?

Știu că e o postare cam lungă, așa că vă mulțumesc pentru că ați avut răbdarea să ajungeți până aici. Pe data viitoare! 😀