VIAȚA ÎN SPATELE GRATIILOR

TITLU: Portocaliul este noul negru – un an într-o închisoare de femei

AUTOR: Piper Kerman

PUBLICAT DE: Editura Publica

DESCRIERE: Copil fiind, apoi adolescentă şi tânăr adult, m-am bazat puternic pe singurătate, pe conceptul bine-ştiut că fiecare este singur pe această lume. Fundamentatǎ atât pe încrederea în sine, cât şi pe autoprotecţie, această credinţă oferă o perspectivă duală – învingător sau victimă, responsabilitate totală sau disoluţie totală, delăsător sau capabil să depăşeşti orice limită. Dusă la extrem, este o idee care acordă credit convingerii că acţiunile unei persoane nu contează prea mult în exterior; trecem prin viaţă în propria noastră bulă, ocazional interacţionăm cu alţii, dar, în definitiv, suntem cu desăvârşire singuri.

Părea că această credinţă avea să mă pregătească pentru timpul petrecut în acest spațiu, aşa cum spune o expresie uzuală în închisoare: „Intri singur şi ieşi singur”, sfatul general fiind de a rămâne retras şi de a-ţi vedea de treabă. Dar în închisoare am învăţat altceva. Nu aşa am supravieţuit acolo. Am învăţat, la modul serios, că nu sunt singură. – Piper Kerman

RECENZIE:

Orange is the new black, serialul celor de la Netflix, este un adevărat fenomen mondial și sunt mândru să mă număr printre nenumărații sai fani. Am văzut cele 3 sezoane disponibile în puțin peste 2 săptămâni și, la finalul ultimului episod, am rămas cu un gol în suflet pe care nu mai știam cum să-l umplu. Asta până când mi-am amintit că autobiografia lui Piper Chap… Kerman a apărut și la noi, iar prin amabilitatea librăriei online Libris am reușit să mă reîntâlnesc cu unele dintre personajele memorabile de care m-am atașat vreme de 39 de episoade.

Îmi cer scuze în avans, dar nu mă voi putea abține să nu compar cartea și serialul, deși sunt conștient că sunt niște medii de exprimare cât se poate de diferite. Voi începe cu punctele tari ale cărții, pentru că sunt o grămadă 😀

Închisoarea (și tot ce ține de viața în spatele gratiilor) a fost conturată exemplar, cu toate neregulile, nedreptățile și, mai rar, ce-i drept, clipele frumoase și tradițiile aferente diferitelor sărbători (Ziua Îndrăgostiților, Ziua Mamei, Crăciunul etc.), lăsând impresia că este un personaj cheie pentru poveste și nu doar un spațiu de desfășurare a acțiunii. Mi s-a părut că închisoarea Danbury a avut o personalitate proprie, foarte bine conturată prin descrierile scurte și la obiect făcute de naratoare.

Cel mai mult mi-a plăcut să fac conexiunile între personajele din serial și deținutele întâlnite de Piper de-a lungul șederii sale de un an la Danbury. Am rămas surprins să văd cât de multe fețe familiare și-au făcut apariția între paginile cărții, dar sub alte nume sau cu ușoare modificări ale personalității/comportamentului/rolului în poveste. M-a amuzat să descopăr că Alex Vause, de exemplu (personajul meu preferat din serial), a fost inspirată după Nora, iubita din trecut a protagonistei, o femeie mult mai puțin impresionantă și aproape absentă din viața de închisoare a lui Piper comparativ cu „replica” ei din serial. Iar exemplele pot continua cu Taystee(serial)/Delicious(carte) sau Red(serial)/Pop(carte), care au fost aproape pe aceeași lungime de undă indiferent că am citit despre ele sau le-am văzut în acțiune.

Un alt aspect fascinant al cărții a fost descoperirea poveștilor fiecărei deținute în parte. Acestea au adus un plus de savoare cărții și au făcut-o încă și mai specială. De fiecare dată când Piper întâlnea pe cineva nou, împărtășea cu noi puțin din trecutul persoanei respective (de obicei, plin de greutăți și decizii nepotrivite) și motivele pentru care a ajuns în detenție. „Nucleul emoțional” al cărții, pilonul pe care se sprijină povestea aproape în întregime, este alcătuit din aceste mici istorisiri ale tuturor acelor femei de vârste, etnii și clase sociale diferite.

Iar acum, partea mai puțin OK… Nu mi-a plăcut deloc de Piper. Am încercat din răsputeri să-i găsesc măcar o calitate amărâtă care să o izbăvească, dar am renunțat de la jumătatea cărții. Simțeam că am pornit în căutarea acului în carul cu fân, iar carul cu fân era ditamai remorca! Spuneam mai devreme cât de mult mi-a plăcut să descopăr poveștile de viață ale celorlalte deținute. Ei bine, pe cât de mult am apreciat să fac o incursiune în trecuturile zbuciumate ale unor femei despre care poate că nu am mai auzit nimic după aceea, am detestat să citesc prin ce a fost nevoită să treacă Piper. Pentru că, în ciuda a ceea ce m-am așteptat, viața în pușcărie nu a fost chiar atât de grea pentru ea. Era prietenă cu toată lumea și toată lumea o iubea (indiferent că vorbim despre deținute sau persoane din afara închisorii), reușea în tot ce-și propunea și era un adevărat teacher’s pet, izbutind să intre în grațiile mai tuturor angajaților închisorii, care, de cele mai multe ori, o compătimeau. Era un adevărat VIP în pușcărie, ce mai! Nu am simțit o evoluție reală din partea ei, cu toate că a petrecut mai mult de un an într-un mediu, chipurile, ostil, iar acest lucru m-a dezamăgit cumplit. Piper cea din serial a trecut printr-o serie de schimbări uluitoare de-a lungul celor 3 sezoane, devenind de nerecunoscut, așa că e de înțeles de ce am avut așteptări atât de uriașe de la ea.

În cazul în care sunteți fani ai serialului și doriți să vă reîntâlniți cu personajele preferate din OITNB, romanul lui Piper Kerman este exact ce căutați. Dacă nu ați văzut încă serialul și sunteți curioși să vedeți cum arată viața într-o închisoare americană, autobiografia Portocaliul este noul negru e perfectă.

Mulțumesc librăriei online Libris pentru șansa de a revedea o parte din personajele de care m-am îndrăgostit urmărind serialul și pentru că a făcut așteptarea până la sezonul 4 ceva mai ușoară. Vă invit și pe voi să descoperiți multitudinea de cărți – atât în română, cât și în engleză – care se află la doar un click distanță de bibliotecile voastre. Ca bonus, pe site găsiți zilnic fel de fel de oferte și reduceri, iar transportul este gratuit!