TITLU: Ucenicul vraciului (Cronicile Wardstone #1)
AUTOR: Joseph Delaney
PUBLICAT DE: Editura Corint Junior
DESCRIERE: Ucenicul Vraciului este Thomas Ward, un băiat de 12 ani care își face ucenicia la un vraci bătrân și aspru. Ucenicia lui este grea, dar într-o zi va deveni un exorcist care alungă strigoii, prinde și închide duhurile rele și vrăjitoarele. Fiind al șaptelea fiu al unui al șaptelea fiu, el poate vedea lucruri și creaturi pe care oamenii obișnuiți nu le văd. Thomas este pus la grea încercare în confruntarea cu cea mai rea vrăjitoare din ținut, Mama Malkin. Va reuși, oare, să scape din iadul care se dezlănțuie? Povestea este plină de mister și suspans – se citește pe nerăsuflate de la prima până la ultima pagină.
RECENZIE:
Din fericire, am văzut filmul cu mult înainte să citesc cartea. Și spun „din fericire” pentru că filmul a fost atât de prost și de clișeic, atât de plictisitor și lipsit de sens, încât așteptările mele vizavi de romanele lui Joseph Delaney au fost mici, foooarte mici. Chiar minuscule, aș îndrăzni să spun. Îi mulțumesc Simonei încă o dată pentru că a umplut news-feed-ul de pe Goodreads cu romanele din seria Cronicile Wardstone, împreună cu multe cuvinte de laudă, și, astfel, m-a convins să le acord o nouă șansă lui Thomas Ward și Vraciului.
Acțiunea cărții este, fără doar și poate, surprinzătoare. Niciodată nu am știut la ce să mă aștept, mereu apărea câte ceva neprevăzut și totul lua o turnură la care nici măcar nu m-am gândit că ar fi posibilă. Lumea din Cronicile Wardstone e pe cât de fascinantă, pe atât de înfricoșătoare, avertismentul de pe supracopertă (A NU SE CITI DUPĂ MIEZUL NOPȚII) fiind mai mult decât o strategie de marketing inteligentă de-a editurii. Câteva scene sunt de-a dreptul tulburătoare, în special cele în care apare Mama Malkin – una dintre cele mai diabolice vrăjitoare din lume, încât nu aș îndrăzni să recomand seria unui copil de, să zicem, 10-11 ani. Cred că și cei mai împătimiți cititori de horror s-ar arăta impresionați de aventurile lui Thomas și creaturile de coșmar descrise în acest prim volum al unei serii cu un potențial imens.
Deși a lispit din mai mult de jumătate din carte, l-am adorat pe Vraci. Încă nu-mi pot scoate din minte filmul și, involuntar, asociez imaginea sa cu cea a lui Jeff Bridges, dar lucrez la asta și sper ca, până ajung să citesc volumul 2, să nu mă mai confrunt cu această problemă. Mi-a plăcut enorm personalitatea lui complicată, faptul că nu s-a dat peste cap să ne demonstreze nouă, cititorilor, cât de impresionante sunt puterile lui și cât de multe știe despre lumea ființelor supranaturale. Abia aștept să citesc volumele următoare și sper că o să aflu mai multe despre el și despre trecutul său.
Thomas nu este un personaj perfect, un lucru cam rar întâlnit la protagoniștii cărților pentru tineri din zilele noastre. I se permite să facă greșeli, să învețe din ele și să le răscumpere singur, fără niciun fel de ajutor de la persoane mai experimentate. Spuneam în recenzia Hobbitului că m-a deranjat cum Gandalf dispărea și apărea exact în momentele cheie, când Bilbo și gnomii aveau cea mai mare nevoie de ei, și salva ziua, devenind astfel un „vrăjitor ex machina” (deus ex machina este un termen folosit pentru a descrie o rezolvare bruscă a unui conflict prin intervenția unei forțe divine). Ei bine, în Ucenicul vraciului, Moș Gregory (mulțumesc pentru numele de alint savuros, Alice) e mai mult absent și, din această cauză, Thomas este nevoit să recurgă la propria-i inteligență pentru a rezolva o situație aparent imposibilă. Astfel, primul volum al seriei Cronicile Wardstone, capătă o profunzime și un simț al realității cum rar am mai întâlnit în cărțile middle-grade fantasy citite până acum, diferențiindu-se de restul ca o lebădă într-un cârd de gâște.
Ucenicul vraciului este un roman perfect pentru iubitorii de fantasy, nu contează că e vorba de high fantasy, urban fantasy sau dark fantasy, dar nu numai, care își doresc să fie transportați într-o lume fascinantă, cu pericole pândind la tot pasul și personaje excepționale. Unde mai pui că se citește și foarte ușor! Filmul, în schimb, încercați să-l evitați pe cât de mult posibil, este doar o altă tâmpenie tipică pentru Hollywood.
Mulțumesc Grupului Editorial Corint pentru acest roman surprinzător!
răzvan's bookshelf 
Eu nici macar nu am rezistat sa vad tot filmul… mi s-a parut atat de enervant incat l-am lasat balta aproape de jumatate. Nu voiam sa imi strice parerea buna despre carti 🙂
Mie nu îmi place să abandonez filmele, oricât de proaste mi s-ar părea, așa că am rezistat cu stoicism la Seventh son. Concluzia mea după ce a început să ruleze genericul de final: timp pierdut degeaba. Cartea e de un miliard de ori mai bună 😀
Las balta filmele foarte rar dar cand ceva ma dezgusta, renunt. Cartea chiar a fost de un miliard de ori mai buna 🙂
Eu încerc să mă uit până la capăt, ca să am o părere… completă despre filmul respectiv. Daaa! Abia aștept să citesc și următoarele volume, mai ales că am auzit că seria devine tot mai bună cu fiecare carte 😀
E putin intimidanta ca numar de volume dar presupun ca atunci cand o sa ajung si eu sa o termin.. nici nu o sa mai conteze 🙂
Sunt sigur că merită, eu unul abia aștept să citesc următoarele volume ale seriei 😀 P.S: Îmi place foarte mult avatarul tău. Why so serious? :))
Am impresia ca vorbesti de o cu totu alta poveste, ceea ce e cel mai probabil adevarat, comparativ cu filmul :)) Sincera sa fiu, nici prin cap nu imi trecea sa mai citesc cartea dupa ce am vazut dezamagirea aia de ecranizare cliseica. E bine de stiut ca nu se compara cu cartea si ca aceasta din urma merita savurata.
Chiar e altă poveste, una muuult mai bună. Filmul și cartea nu au în comun decât numele unor personaje, în rest e cu totul altă mâncare de pește :)) Nici eu nu mă gândeam că o să-mi placă atât de mult cartea, având în vedere cât de mult am urât filmul, dar a fost o surpriză extrem de plăcută.