CĂLĂTORIE SPRE CHINA… CU DRAGONI

TITLU: Tronul de jad (Temeraire #2)

AUTOR: Naomi Novik

PUBLICAT DE: Editura Nemira

DESCRIERE: Când britanicii capturează o navă franceză care transporta un prețios ou de dragon, căpitanul Will Laurence de pe nava Reliant, aflată în serviciul regal, devine peste noapte comandantul unui nobil dragon pe care îl va numi Temeraire. În calitatea lor de noi membri ai Forțelor Aeriene Britanice, cei doi, om și dragon, își dovedesc curând cutezanță în lupta curajoasă împotrivă forțelor invadatoare ale lui Napoleon Bonaparte. China descoperă acum că prețioasă ofrandă destinată lui Napoleon a căzut în mâinile britanicilor, astfel că o înverșunată delegație chineză se leagă să revendice remarcabilul animal. Însă căpitanul Laurence refuză să coopereze. Amenințat cu spânzurătoarea pentru nesupunere, căpitanul nu are de ales decât să-l însoțească pe Temeraire în Orientul Îndepărtat – o călătorie lungă, plină de primejdii, de intrigi și amenințările colosale ale adâncurilor. Dar odată ajunși la curtea împăratului Chinei, îi așteaptă descoperiri uluitoare și pericole dintre cele mai întunecate.

RECENZIE:

Au trecut câteva luni bune de când am citit primul volum al seriei, e adevărat, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Dragonul maiestății sale m-a dezamăgit puțin (cam mult), nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor (uriașe, ce-i drept) și mi s-a părut destul de plictisitor (de foarte multe ori m-am gândit să renunț, pur și simplu, la carte), așa că nu m-am grăbit să citesc continuarea. Prima mea mare greșeală, pentru că Tronul de jad s-a dovedit a fi un roman mult mai bun decât predecesorul său, iar acum sunt cum nu se poate mai entuziasmat să continui cu seria, mai ales că volumul 4 urmează să apară și la noi anul acesta.

După ce englezii au aflat din ce specie face parte Temeraire, o delegație chineză își face apariția în Anglia pentru a-l revendica și repatria. Laurence, în schimb, nu este de acord să fie despărțit de prietenul său și, după îndelungi discuții, chinezii sunt de acord ca el să-i însoțească în lunga călătorie pentru a descoperi originile lui Temeraire.

După ce am stat departe de cărțile fantasy pentru o perioadă, am simțit nevoia să mă întorc la  ele și am ales Tronul de jad pentru această „sarcină”. Spre marea mea încântare, am fost pe deplin acaparat de lumea descrisă de Naomi Novik încă de la primul capitol al cărții. A ajutat și faptul că, de această dată, Laurence și Temeraire nu mai sunt limitați la Anglia și împrejurimile… banale ale acestei țări, ci ajung să traverseze oceanul tocmai până în China, pe drum întâmpinând o droaie de probleme solicitante și încărcate de suspans. Deși, uneori, călătoria protagoniștilor a părut ceva mai lungă decât trebuia, toate neplăcerile au fost șterse cu buretele imediat după ce echipajul de pe Allegiance a ajuns în China.

Naomi Novik a făcut o treabă a naibii de bună cu ultima parte a romanului, iar descrierile Chinei, dragonilor nativi și obiceiurilor de acolo mi s-au părut de-a dreptul superbe. Diferența dintre felul în care sunt tratați dragonii în Anglia și modul în care aceștia trăiesc în China este ca de la cer la pământ și am simțit cu tărie impactul pe care l-a avut asupra lui Temeraire. Cu toate că a trecut mai bine de jumătate de an de când am citit primul volum al seriei, mi-am adus aminte instant de toate antrenamentele inumane pe care Laurence și Temeraire au fost nevoiți să le suporte la începuturile carierei lor în aviație și cum unii oameni îl tratau pe dragon aproape cu repulsie. Așa că nu e de mirare schimbarea de comportament prin care Temeraire trece odată cu descoperirea unui nou mod de viață. Dragonul începe să pună sub semnul întrebării tot ce a cunoscut până acum alături de Laurence și se gândește serios să înceapă o schimbare a felului în care uriașele reptile sunt tratate în Anglia.

Un aspect pe care l-am apreciat la roman a fost felul în care autoarea s-a „jucat” cu relația dintre Laurence și Temeraire. Pentru că, odată cu apariția chinezilor, prietenia ce-i leagă începe să dea semne de uzură și mereu pare în pericol să dispară în neant. Mi-a plăcut și că Laurence a părut, de cele mai multe ori, conștient că viața în China ar putea fi mai pe placul lui Temeraire decât luptele obositoare împotriva armatelor lui Napoleon și că s-a gândit serios să rămână într-o țară străină de dragul prietenului său.

Temeraire, așa cum am fost obișnuit din primul volum, a reprezentat sarea și piperul romanului. Inocența și curiozitatea lui sunt de-a dreptul adorabile și au făcut deliciul paragrafelor în care apărea. Din nefericire, mi s-a părut că dragonul nu a fost chiar atât de prezent în carte, iar atunci când ne onora cu prezența, în 50% din cazuri, era mai mult un soi de… recuzită și își făcea de lucru undeva pe fundal. Dar, chiar și cu apariții destul de puține, Temeraire a avut parte de o dezvoltare interesantă a personalității, iar povestea lui a luat o întorsătură extrem de interesantă odată cu noile descoperiri făcute în China. Despre Laurence nu am ce să spun în afară de faptul că, din nou, m-a lăsat rece atunci când nu se afla în prezența lui Temeraire și mi s-a părut o alegere foarte neinsprată pentru protagonistul unei serii.

Tronul de jad mi s-a părut o carte mult mai reușită decât Dragonul maiestății sale prin felul în care a reușit să ridice ștacheta și să jongleze cu relația dintre Temeraire și Laurence. Aștept cu nerăbdare să citesc următorul volum și să văd ce vor mai avea de înfruntat cei doi.