DESCOPERIND PĂDUREA NORVEGIANĂ

TITLU: Pădurea norvegiană

AUTOR: Haruki Murakami

PUBLICAT DE: Editura Polirom

DESCRIERE: Romanul Pădurea norvegiană, care-și împrumută titlul de la un hit al formației Beatles, Norwegian Wood, are ca fond atmosfera social-politică agitata a anilor ’60. Narațiunea opune acestui laitmotiv dur momente de o intimitate emoțională răscolitoare. Povestea lui Toru Watanabe urmărește firul implicațiilor psihologice născute din dragostea imposibilă pentru iubita prietenului mort. Totul se petrece pe fundalul unor episoade marcate la tot pasul de scene erotice în camere sordide de cămin studențesc, de afișe și discuri cu Jim Morrison, Miles Davis sau Bach, de lecturi din clasicii literaturii universale.

RECENZIE:

Am auzit de nenumărate ori că Murakami este unul dintre autorii pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l citescă. Cum Pădurea norvegiană este cel mai cunoscut roman al său și am dat peste el în mai toate listele de cărți must read, am decis că a venit momentul să citesc și eu cartea și să văd care-i treaba cu stilul atât de apreciat al scriitorului din Țara Soarelui Răsare. Prin amabilitatea librăriei online Libris, am făcut, într-un târziu, cunoștință cu scriitura lui Murakami și nu pot decât să spun că am fost fascinat de ea.

Toru Watanabe este un student banal, cu o istorie deloc obișnuită. Cel mai bun prieten al său s-a sinucis la scurt timp după ce au jucat biliard, se trezește coleg de cameră cu unul dintre cei mai ciudați băieți din întreaga facultate și se îndrăgostește de Naoko, iubita amicului său mort. Bineînțeles că acesta este doar vârful icebergului, dar va trebui să descoperiți singuri ce surprize rezervă călătoria prin amintirile zbuciumate ale lui Watanabe.

Stilul lui Murakami a fost primul lucru care a ieșit în evidență, încă de la prima pagină a romanului. Descrierile, narațiunea și dialogul s-au simțit naturale; nu am găsit nicio înfloritură pretențioasă ori metafore greu de digerat care să transforme Pădurea norvegiană într-o lectură greu de parcurs. Dimpotrivă, cartea se citește extrem de ușor și mi s-a părut chiar relaxantă. Fiind scris la persoana I, romanul a beneficiat din plin de acest aspect și a părut mai degrabă o confesiune sinceră a protagonistului decât o poveste născocită de un autor.

De la început și până la sfârșit, am fost pe deplin captivat de întâmplările prin care a trecut Watanabe de-a lungul vieții sale. M-am trezit prins într-un carusel al emoțiilor contradictorii, osclând mereu între momente de liniște și bucurie deplină și clipe cumplit de dureroase.

Fiecare personaj a avut parte de propria-i poveste care să-l facă mai ușor de acceptat și de înțeles, propriul trecut bântuit de fantome încăpățânate care nu voiau în niciun chip să-i lase în pace. Nu am avut un preferat, dar cel mai puțin mi-a plăcut de Watanabe, deoarece mi s-a părut persoanjul cel mai slab conturat. Poate că de vină a fost multitudinea de persoane cu trecuturi fascinante sau apucături bizare de care s-a înconjurat, iar din această cauză nu a putut străluci cu adevărat. Să nu se înțeleagă că l-am detestat sau ceva de genul, departe de mine gândul acesta, doar că mi-a lăsat impresia unui diamant neșlefuit.

Povestea lui Watanabe este una complexă și întortocheată, noi complicații apărând mereu în momentul în care te gândești că nu are cum să devină mai rău de atât și care te prinde iremediabil în mrejele sale.

Mulțumesc librăriei online Libris pentru roman! Vă invit și pe voi să descoperiți multitudinea de cărți – atât în română, cât și în engleză – care se află la doar un click distanță de bibliotecile voastre. Ca bonus, pe site găsiți zilnic fel de fel de oferte și reduceri, iar transportul este gratuit!